Eu la 42 de ani si alte ganduri

Mai jos veti vedea cum arat eu la 42 de ani fara make-up, cum o sa va ma vedeti de acum, fara par vopsit si coafat la orice ora, cu parul scurt asa cum imi place si ma simt bine, fara operatii estetice si poze editate in photoshop ca pana acum. Personal am o stima de sine sanatoasa, apreciez o vorba buna, insa nu ma hranesc cu aprecieri precum alte vedete sau persoane obisnuite, traind zilnic doar pentru asta. Niciodata nu am si nu voi posta din dorinta de a mi se spune ca sunt extraordinara, ca arat bine, fiindca pentru mine sunt suficienta si asta conteaza mai mult ca orice ar putea spune cineva. Cred mult in cuvintele de mai jos si nimeni si nimic nu ma face sa cred mai putin in ele.

Sunt multumita cum sunt la 42 de ani, ma simt implinita, linistita si fericita. Ma bucur ca am o familie fericita, un copil minunat, ca am putut scrie 9 carti si ca pana acum, in peste 12 ani am putut ajuta cu sfaturi mii de oameni din toata lumea si voi continua aceasta munca voluntara cu bucurie.

Cand ma uit in oglinda sunt recunoscatoare pentru ceea ce vad, ca pot sa imi mentin greutatea fara niciun efort ci doar prin post intermitent si prin alimentatia de care vorbesc in cartile mele. Daca ar fi sa mananc obisnuit, am tendinte de ingrasare ca toata lumea. Ma bucur ca de mai bine de 10 ani corpul meu are un ritm echilibrat – vara slabesc si iarna ma ingras putin. Ma simt bine in pielea mea si caut zilnic sa ma conectez cat mai mult cu Divinitatea si Mama Pamant.

Si intorcandu-ma la viata perfecta pe care multi, aici incluzandu-se persoane publice si nu numai, incearca sa o dovedeasca prin postari zilnice… Care este scopul de a dovedi lumii ca totul merge pe roate si ca toti avem o viata perfecta, cand de fapt toti avem probleme si provocari la care zilnic trebuie sa le facem fața. Si ma intreb…

• Oare de ce le este teama oamenilor sa arate lumii cine sunt cu adevarat?
• Se tem ca vor descoperi oamenii ca si ele/ei sunt oameni normali ca toata lumea si ca nu au un statut mai special?
• De ce mereu oare noi toti ca oameni avem dorinta de a dovedi cuiva ceva? Nu avem suficienta incredere in noi si cautam mereu ancore din alte parti care sa ne mentina stima de sine?

Acestea sunt niste intrebari retorice pe care mi le pun de ani de zile, insa ma bucur fiindca in ultimii ani, multe persoane publice au inceput sa arate lumii si cealalta fața. Si aici nu ma refer la barfe, ci la autenticitate. Si luandu-ma si pe mine in discutie fiindca si eu am facut greseli – cautam mereu sa ma machiez la orice filmare si aparitie fizica ca sa dau bine – insa ati vazut ca in ultimii ani am postat pe retelele de socializare poze si video-uri fara make-up, cu mainile pline de noroi, muncind, plantand copaci, carand moloz, dand tencuiala jos de pe pereti, cu parul scurt, nevopsita, nemachiata, incercanata, obosita etc. Ce credeti, imediat au sarit guri suparate ca de, nu ma incadrez in tipare si ca cum indraznesc sa postez asa ceva, ca arat batrana, ca sunt obosita, ca sunt incercanata, ca am maini murdare, ca sunt om… Noroc ca sunt calita si invatata cu tot felul de remarci care chiar ma lasa total indiferenta. Insa totusi oameni buni, sunteti normali la cap? Avem nevoie de autenticitate mai ales in aceste vremuri provocative care se vor precipita tot mai mult.

Inteleg ca in perioada aceasta mai toata lumea are frustari si temeri si in loc sa le rezolve, mai mult ca niciodata, cauta ca niste lasi sa loveasca pe altii in mediul online unde pot si unde li se permite. Pentru acele persoane am doar cateva sfaturi:

• Daca credeti ca viata va merge precum a fost inainte, va inselati fiindca vin vremuri grele si nu este timp de rautati si cuvinte aruncate aiurea in oricine apucati.
• Toate lucrurile vi se intorc ca un bumerang, indiferent daca faceti bine sau rau.
• Mai bine va analizati, va opriti cu nemultumirile, cautati sa va faceti ordine in emotii, trairi si invatati sa le gestionati cat mai bine.
• Cautati sa va imbunatatiti sufletul, fiindca de asta sunteti acum pe pamant, pentru a evolua si a invata zilnic lectii care sa va schimbe comportamentul frivol de pana acum.
• Invatati sa nu va mai pierdeti timpul cu nimicuri si daca vreti schimbare, cautati sa va imbogatiti sufletul prin meditatie, rugaciune, conectare cu Divinitatea si natura!
• Fiti autentici, murdariti-va mainile si incepeti sa plantati propria gradina, fiindca vin vremuri cand supermarket-urile nu va vor mai hrani si nici micii producatori nu vor face fata. Fiecare va fi pe cont propriu.
• Nu asteptati la nesfarsit schimbarea dinafara, fiindca trebuie sa porneasca de la fiecare!

De asemenea, daca doriti vedete perfecte, botoxate, siliconate, coafate, cu extensii si cu parul lung cu bucle perfecte, scoase ca din țipla la orice ora, stiti unde le puteti gasi iar aici nu este un loc unde veti gasi una dintre ele. In trecut la fiecare poza si aparitie eram machiata intens si m-am saturat. Asta a fost fața mea de atunci si de acum, poate o idee mai obosita. Eu nu vreau sa traiesc o prefacatorie zilnica de dragul unei imagini perfecte! Mi se pare un efort prostesc si fara sens!

Pe langa toate, orice om normal stie ca atunci cand un om este filmat cu telefonul sau camera profesionala, daca nu are un strat de machiaj intens, va aparea palid si obosit. Tenul meu masliniu, fiindca sunt pe jumatate grecoaica, asa arata la filmari daca nu adaug acel strat de machiaj si chiar nu mai imi pasa. Nu sunt persoana care pentru fiecare filmare sa pierd timp sa ma machiez, aleg sa fiu autentica si sa-mi preocup viata cu lucruri constructive.

Si discutand si despre lucruri reale, din viata unei familii normale, pot spune ca ultimele luni au fost 6 luni provocatoare, fiindca am avut o problema cu o entorsa care de fapt a fost o fisura (hairline fracture), avand un ghips portabil si carje cateva luni bune, insa totul e bine si ma recuperez usor acum. A fost o lectie foarte dura pentru mine, din care am inteles ca trebuie sa ma opresc cu munca in exces si sa ma ocup si de sufletul meu. Se pare ca de multe ori, doar prin lectii dure ne invatam lectiile. In tot timpul acesta:

• Am citit cat n-am citit in ultimii 4 ani,
• Am meditat ore intregi in natura,
• M-am conectat cu energia pamantului stand ore intregi complet pe jos, in gradina noastra pe pietrele calde,
• M-am impamantat,
• Am invatat si m-am hranit cu mai multe plante comestibile comparat cu pana acum,
• Am avut zile de post complet si post intermitent,
• Am invatat sa imi controlez mai bine emotiile, sa le identific si sa le eliberez, sa le las sa se scurga in pamant,
• Am invatat ca trebuie ca trebuie sa imi opresc mintea din ganduri neconstructive si de multe ori doar sa aud curentii de aer care treceau prin frunze, zumzetul albinelor si cantecul pasarilor. Suna greu, dar se poate, fiindca in mintea noastra e asa galagie mereu de atatea ganduri, ca efectiv ne seaca de puteri si nu ne lasa sa ne concentram pe dezvoltarea noastra personala.

Si pe langa lectia cu ghipsul provizoriu, pot sa spun ca am iesit dupa aproape 4 ani, cu multa usurare si super obositi din acel proiect dur de restaurare despre care v-am tot povestit. Au fost 4 ani in care ne-am consumat toata energia, luptand impotriva morilor de vant cautand sa salvam monumente istorice pe cale de disparitie, proiect care ne-a secatuit de puteri si de resurse materiale din buzunarul propriu. Am muncit aproape zilnic la carat tone de gunoaie masurate in prea multe remorci de tractor, am descalcit si tras in locuri unde puteau fi arse gramezi cat casa de crengi cat copacii, cazute de ani de zile si incolaciti de vegetatie uscata, am scos moloz cu lopata si carat cu roaba, am dat tencuiala de pe pereti, am taiat mii de mp de iarba, am organizat brunch-uri pentru sute de oameni si tururi ale cetatilor cat si multe altele – iar pentru fiecare in parte si multe altele, am tras de noi si de fortele vitale asa cum n-am muncit fizic toata viata noastra.

Tot efortul l-am sustinut singuri in mare parte si uneori cot la cot cu putinii voluntari pe care ii putem numara pe degete si cativa parteneri, cu foarte putina mancare fiindca ne grabeam sa facem cat mai mult si sa nu facem pauze. Toti aveam intentii bune, insa ne-am dat seama ca este un efort fizic si interior care ne-a taxat enorm si ne-a lasat cu o oboseala cronica crunta. Pe langa toate, la fiecare actiune zilnica, ne consumam interior foarte mult, dorind sa facem cat mai mult si daca continuam, nu cred ca ne-ar fi fost bine din punct de vedere al sanatatii. Ca si idee, la noi pandemia de anul trecut a fost cel mai intens an, cu lucru fizic continuu si relaxare foarte putina, pe drumuri mereu si ajungand acasa doar noaptea tarziu.

Nu uitati, ca pe langa toate, in tot acest timp, cautam sa continuam si activitatea noastra in Romania de 12 ani incoace, fara sa avem parte de prea multa odihna, muncind noptile pentru organizarea de evenimente private sau publice, mentinerea site-ului si toate proiectele care implica munca noastra de ajutorare a oamenilor prin sfaturi, carti si informatii de sanatate. Pe langa toate, raspunzand voluntar ore intregi din noapte la sute de mesaje.

Stiu ca suna inuman, insa fiindca iubim munca organizata si dorim sa ne aducem aportul cat mai mult in aceasta viata, in ultimii 12 am facut excese pe acest plan. Imaginati-va, ca indiferent cat de mult te straduiesti sa mananci bine, putin si calitativ, dar nu ai timp prea mult pentru sufletul tau si regruparea a tot ce inseamna minte, trup si suflet, acest stres oxidativ asupra celulelor care sunt mereu in panica, aduce oboseala cronica si inflamatie in corp. Personal, ma mir ca inca mai suntem intregi, la cat efort am depus ca lucrurile sa mearga bine.

Dar… lucrurile merg inainte si facem eforturi sa ne regrupam energiile si sa cautam echilibrul. In plus, avem proiecte noi, de data asta personale insa si acelea intense, dar promitem sa o luam mai usor. Pe langa toate, stam departe de stiri, nu avem cablu, insa suntem entuziasmati sa invatam mereu plante noi comestibile din flora spontana si le adaugam in dieta noastra, ne bucuram acum de o gradina la tara aceasta facand parte din proiectele personale de care aminteam mai sus, gradina pe care o planuim cu bucurie precum in cartile „Cedrii sunatori ai Rusiei” si la care am visat de ani de zile. Vor urma in masura timpului disponibil video-uri sau articole pe aceasta tema, insa cu masura, fiindca dorim sa ne ocupam mai mult de gradina si livada. Dar pana atunci, sa ramanem sanatosi si sa cautam sa fim mai buni cu noi si cei din jur!