Cresterea copiilor · Ingrijirea sanatatii

Intarim sau nu sistemul imunitar? Exista oare un sistem imunitar?

Mi s-a cerut de sute de ori parerea legat de acest subiect si m-am gandit astazi sa ma opresc asupra acestui subiect, atat de iubit de toata lumea. Dupa aprofundarea subiectului, constatam ca asa-zisul „sistem imunitar” nu poate fi localizat nicaieri in corp, asa cum sustin oamenii de stiinta. „Sistemul imunitar” este un termen general, vag si incorect, utilizat gresit pentru toate procesele de autovindecare care se petrec in corp. Mai bine l-ar numi simplu: corpul uman. Corpul uman ca masina de sanatate.

Parerea mea este ca „imunitatea” nu se construieste, adica sa facem tot felul de cure cu scop de „intarire a imunitatii”, fiindca nu ajuta la nimic, organismul nostru nefiind o cetate alcatuita din soldati aliniati ca sa ne apere de atacuri exterioare. Boala, ca si sanatatea, vine intotdeauna din interior. Ca atare, nu prea avem LA CE sa fim imuni.

Asa zisa imunitate, adica functionarea normala a tuturor componentelor din corp, trebuie construita zilnic, prin ganduri bune si liniste multa, aer liber si soare cat mai mult, somn de calitate intre orele 22-6, probiotice vegetale, bioasimilabile consumate zilnic, vitamina C de calitate provenita din fructe cat si pudra, o alimentatie foarte variata, plus multe alte ritualuri de ingrijire a sufletului, partea care este mai importanta decat orice alimentatie sanatoasa.

Potrivit cercetatorilor, daca ar fi sa vorbim de acest termen atat de cunoscut si folosit, nemultumirea distruge sistemul imunitar sau mai corect sanatatea noastra interioara, iar optimismul si starea de fericire influenteaza in bine sanatatea noastra zilnica. „Cand oamenii sunt veseli si optimisti, sistemul lor imunitar este destul de puternic. Atunci cand oamenii sunt optimisti cand se raporteaza la problemele de viata, ei sunt mai putin vulnerabili la infectii si boli”, sustine profesorul de psihologie Susan Segerstorm intr-un articol publicat in revista „Psychological Science”.

La bebelusi si copii nu poate fi vorba de intarirea „sistemului imunitar”, fiindca ei nu au nevoie si la nastere au deja multe componente ale imunitatii mature. Corpul lor este deja „intarit” si totul este bine daca au parte de:

  • liniste interioara, care este data de multa dragoste si intelegere primita din partea parintilor,
  • un mediu de crestere linistit, intr-o familie armonioasa,
  • apropierea fata de parinti, adica sa fie cat mai mult in preajma tatalui dar in special a mamei, de care 9 luni nu s-a dezlipit, si este normal si firesc sa isi doreasca sa fie in perioada de acomodare tot foarte aproape de ea ziua si noaptea,
  • sa nu fie lasat o zi intreaga cu bona sau cu bunicii si seara, in loc sa doarma langa parinti, sa fie abandonat singur intr-o camera, ca deh, trebuie sa invete sa se descurce singur si sa-si castige „independenta”, chiar daca are doar cateva luni sau doar cativa ani.
  • seara cand parintii vin de la servici si bebelusul/copilul vrea sa isi verse oful prin plans, asa cum recomanda aici unul dintre specialistii internationali, sa ii lasam sa planga si sa se descarce de emotiile acumulate in timpul zilei, neaparat in bratele noastre, fiindca asa le aratam ca le suntem alaturi si ca le acceptam emotiile; sa nu le cerem sa se opreasca si sa renunte la emotii, ca deh, e copil mare si nu trebuie sa mai planga… ca si cum adultii nu plang cand sunt suparati.
  • aer curat si soare cat de mult pe parcursul intregei zile si joaca in aer liber, si in pamant. Da, m-ati auzit bine. Nu va mai aduceti aminte de noi in copilarie? Ne jucam cat tinea ziua de lunga cu noroi, pietre, nisip, mancam fructe si legume nespalate si mergeam desculti prin toata gradina. Poate unii dintre voi nascuti mai recent, nu avut parte de asa ceva, insa noi, cei crescuti in anii ’80, inca am avut aceasta bucurie. Chiar si studii recente au subliniat acest lucru – copiii nu au nevoie de spatii sterile, de dezinfectante la fiecare pas, ci au nevoie de joaca in noroi, praf, joaca cu animalele de companie etc. Aici detalii cat si in cartea „Dirt is good”, scrisa de Jack Gilbert, PhD. Profesor la University of Chicago, si Director la Institutul Microbiome si Rob Knight, este Profesor de pediatrie si director la Center for Microbiome Innovation at the University of California.
  • o alimentatie saptamanala foarte variata, fara sa fie fortati sa manance, mergand pe informatia ca ei trebuie sa manance odata la 1-2 h, din cauza ca stomacelul lor este foarte mic si arderile sunt intense. Degeaba vom forta un copil sa manance tot la masa, daca in stomacul lui intra doar o cantitate mica. Din pacate, multi nu ne gandim la acest aspect si asteptam un copil mic sa manance precum un copil mare.
  • Cu totii stim ca acestia sunt doar cativa dintre factorii care influenteaza starea de bine, de liniste si de sanatate la un bebelus, copil sau un adult.

Din pacate, tot acesti parinti nepregatiti de a avea un copil, daca un copil se imbolnaveste, nu au rabdare sa il lase sa parcurga toti pasii normali de evolutie a bolii si in loc sa vada miile de motive care fac un copil bolnavicios si sa caute cauzele pentru simptomele dezvoltate de copiii lor, se plang mai degraba ca bebelusul/copilul are „imunitate scazuta”, cautand sa ii bulverseze corpul micut cu tot felul de suplimente si ingrediente mult prea tari pentru ficat si tot sistemul digestiv, care de multe ori mai sunt si imbibate de fructoza si zahar natural care oricum ataca ficatul lor micut.

Medicii specialisti sustin ca”Opt-zece raceli pe an sunt normale la copiii care sunt expusi la colectivitate. Sunt si copii cu deficit al imunitatii care fac infectii repetate si de durata mare, dar sunt raritati, adica 1 din 5.000 de copii au aceste probleme”, restul au sistemul imunitar asa cum trebuie si nu trebuie intervenit.

Copiii aflati mai ales pentru prima data in colectivitate, datorita stresului unei schimbari care pentru ei este radicala (de la caldurica familiei si a casei, alaturi de o persoana iubita pe care o cunoaste bine, la un loc atractiv dar totusi foarte strain si cu un colectiv strain, si cu o tona de alti copii total straini) vor avea parte frecvent de toate, adica de muci de toate culorile, febra, raceala, tuse, conjunctivite etc. Este reactia normala a corpului lor micut, care arata ca organismul invata sa se acomodeze si sa gestioneze noua situatie, calindu-se doar daca parintii vor interveni medical cat de putin. Daca se intervine de fiecare data, copiii nu se vor cali si nu vor avea un „sistem imunitar” puternic. Asa cum spunea un nutritionist cu experienta, imunitatea (de fapt, sanatatea) incepe in intestin si trebuie sa avem grija la alimentatia lor zilnica si la consumul zilnic de probiotice, cat si la cel mai important factor, care este echilibrul sufletesc. Se spune ca nu exista copil bolnav intr-o familie, linistita, iubitoare si „sanatoasa”.

 

Copiii si adultii in general sunt mai sensibili sau se refac greu din multe motive, si am sa enumar doar cateva:

  1. Intotdeauna cand au simptome cat de marunte, se intervine cu antibiotice si medicamente care nu sunt necesare si care le slabesc flora microbiana. Aceasta trebuie ulterior refacuta, fiindca din cauza unei flore bacteriene slabite sunt favorizate mai toate bolile.
  2. Din cauza faptului ca parintii nu au, si nu  le asigura nici copiilor, o alimentatie variata si au carente majore, indiferent daca consuma traditional sau vegetarian. Oamenii de stiinta au subliniat in studiile din ultimii ani ca mancarea gatita, indiferent daca este traditionala sau vegetariana, din cauza temperaturii ridicate la care este supusa, contine nutrienti coagulati, incompleti, fiindca temperatura le modifica structura chimica si, ajunsi in corp, nu sunt recunoscuti de acesta. Nu spun sa nu mancam mancare gatita, doar ca trebuie sa fim constienti ca nu ea ne aduce nutrientii necesari, ci alaturi trebuie sa avem si nutrienti de calitate, din ingrediente si preparate cat mai putin procesate termic. Aici sunt cateva ingrediente care nu trebuie sa lipseasca din alimentatia saptamanala.
  3. Copiii nu stau suficient in preajma parintilor si tanjesc dupa ei. Dupa-amiaza cand se intalnesc cu ei, parintii sunt tot pe fuga, sa faca mai toate lucrurile casnice. Copiii au nevoie de cel putin 1 h de conectare autentica, fara pedepse ca sunt plangaciosi, vedeti ce am scris mai sus legat de nevoia lor majora de a se descarca emotional prin plans.
  4. Nu au un somn de calitate, adica multi parinti ii culca foarte tarziu, afirmand ca de fapt copilul ar fi de vina ca nu se culca devreme, cand de fapt la ora 21 cel tarziu copilul trebuie sa fie adormit. Aceste ore de somn, intre 19-6, sunt cruciale pentru dezvoltarea neuronilor, pentru refacerea/cresterea organelor si in general pentru cresterea echilibrata. Fetita noastra spre exemplu, urmand modelul britanic si american, de la cateva luni doarme de la ora 18-19 pana dimineata la 7.
  5. Multi parinti, cand se intampla sa raceasca copiii sau ei insisi, nu tin cont de aspecte foarte importante in alimentatie si stil de viata, care pot ajuta corpul sa treaca prin aceasta faza, mai exact: a nu se consuma deloc lactate, zahar, produse de panificatie sau gluten, fiindca ele impiedica recuperarea; in schimb il imbuiba pe copil cu diverse produse si suplimente „naturale” pentru imunitate, care nu ajuta la nimic, deoarece sunt doar produse artificiale de laborator.

Daca ar fi sa vorbim despre microbi, febra, sistem imunitar din punct de vedere al medicinei germane, am putea sublinia cele de mai jos, dintr-un articol scris de dr.ing. Joachim Grätz.

„Orice imbolnavire, de la o raceala banala si pana la alte boli, se desfasoara dupa un anumit tipar. Ea este de asemenea intotdeauna bifazica (exceptand situatiile in care din cauza vatamarii extrem de grave nu se mai intra deloc in faza a doua) si este controlata in mod esential de creier. Se incepe cu asa-zisa faza de stres, in care domina starea simpaticotona, apoi urmeaza a doua faza, care este de fapt deja faza de vindecare, respectiv starea de vagotonie. Ei bine, abia in faza a doua apar in numar mare „agentii patogeni”, care nu sunt nicicum cauza bolii, ci in cel mai bun caz doar indicatorii acesteia. De fapt, prezenta microbilor indica faza a doua a unei imbolnaviri, care a fost precedata de o perioada simpaticotona de stres puternic. Microbii sunt activati si dirijati din creier si sunt responsabili cu sarcini distincte de a curata tesuturile vatamate, distruse, in functie de legatura lor cu straturile germinale.

Fiecare grupa de microbi „lucreaza” astfel numai cu anumite grupe de organe, tot in functie de legatura acestora cu straturile germinale, lucru care este prestabilit din punct de vedere ontogenetic (principiile sistemului ontogenetic al microbilor). Astfel, ceea ce medicina alopata numeste „virusuri” (in realitate vezicule de transport celular) sunt dirijate intotdeauna din cortexul cerebral si apartin de ectoderm (stratul germinal exterior), in timp ce fungii (ciupercile) intotdeauna vor fi dirijati de trunchiul cerebral (cea mai veche parte a creierului) si apartin de endoderm (stratul germinal interior). Mezodermul (stratul germinal de mijloc) este partial controlat de cerebel si partial de maduva cerebrala, care dirijeaza alte grupe de microbi cum ar fi bacteriile. Fiecare organ (respectiv parti ale organelor) este inervat si controlat doar de una din aceste parti ale creierului si apartine de un singur strat germinal, ceea ce inseamna ca la imbolnavirea fiecarui organ intervin grupe distincte de microbi, cu rol specific. „Virusurile” (de fapt niste proteine cu informatie genetica) au sarcina de a se ocupa de tesuturile care in faza prelungita de simpaticotonie a bolii au fost vatamate (prin ulceratie) si de a le reface in faza vagotona de vindecare. La fungi lucrurile stau exact invers: ele au sarcina de a evacua acele celule din tesuturi care in prima faza a bolii au proliferat excesiv.

Cu alte cuvinte, microbii ajuta organismul in recuperarea starii de sanatate! Microbii nu isi pot indeplini in mod optim sarcinile decat la anumite temperaturi de lucru – este ceea ce cunoastem sub numele de febra. Acesta este motivul pentru care este foarte periculos sa intervenim ca sa suprimam febra. De asemenea, momentul interventiei microbilor nu depinde, cum se crede gresit inca, de factori externi, ci este controlat exclusiv de creierul nostru. Febra si microbii au un rol fiziologic extrem de important in procesul de vindecare, in ciuda dogmei alopate conform careia microbii ar „ataca” si „infecta” organismul. […]

Ideea unui asa-zis sistem imunitar implicat in lupta binelui contra raului nu mai are credibilitate. Un sistem imunitar in sensul avut pana acum nici nu exista de fapt. Exista doar actiunile biologice necesare, dar nu un asa-zis sistem. Asta nu inseamna insa ca reactiile biologice ar fi inofensive, ba dimpotriva, in anumite conditii ele pot fi extrem de puternice si sa extenueze complet un organism, iar in unele cazuri aceasta duce la moarte (in functie de intensitatea si durata fazei simpaticotone anterioare). Aparitia microbilor este insa intotdeauna un indicator pentru faza a doua a bolii, perioada vagotona de vindecare. Cu alte cuvinte, asa-numitii „agenti patogeni” apar doar in prezenta unui mediu specific si ca rezultat al unei inervari specifice dictate de creier. Microbii nu apar niciodata in numar mare la un organism aflat in stare de sanatate (eutonie), la care sistemul nervos vegetativ este in echilibru perfect intre simpaticotonie si vagotonie. Abia cand terenul fiziologic se modifica (de exemplu in urma unei vatamari sau a unei intoxicari indelungate prin alimentatie gresita etc.), se porneste si programul biologic special care favorizeaza si stimuleaza aparitia si inmultirea microbilor, pentru a elimina tesuturile vatamate. Pana si Pasteur a reusit in ultimii ani de viata sa-si corecteze greseala si sa-i dea dreptate oponentului sau, prof. Béchamp, admitand ca mai intai se imbolnaveste organismul, iar abia apoi consecinta bolii este aparitia bacteriilor si virusurilor. Intr-un final a facut celebra afirmatie: „Le microbe n’est rien, le terrain est tout” (Microbul nu este nimic, terenul este totul). […]” Sursa

S-ar putea sa va placa si urmatoarele articole pe aceasta tema:

Fotografii: Raoul Pop

Cresterea copiilor

Cum sa-l faci pe copil sa te ajute la treaba?

Nu ne-ar strica din cand in cand un mic ajutor si totodata i-ar face si pe copii sa se simta mai de ajutor. Haide-ti sa invatam cum sa ne indemnam micutii sa ne ajute la treaba!

  • De la varste fragede (dupa 6 luni), repetati-le cat de important este ca intotdeauna sa punem lucrurile la locul lor, explicandu-le ca daca le punem la loc, ne va fi mai usor sa le gasim cand le vom cauta.
  • Amintiti-le ca doar copiii mari isi strang jucariile dupa ce se joaca cu ele sau ca doar copiii mari isi ajuta parintii la treaba, fiindca vor sa ii ajute. Pentru ei este foarte important sa le amintim ca vom conta pe ei si pe ajutorul lor, si ca faptul ca daca ne ajuta, apreciem mult ajutorul lor. Noi stim ca de multe ori se straduiesc si nu reusesc sau trec prin perioada in care spun „fac eu” si trebuie lasati sa faca, chiar daca strica sau nu fac perfect acel lucru. Nu interveniti si lasati-i sa faca treaba asa cum stiu ei, multumindu-le pentru ajutorul oferit, asta chiar daca au doar cateva luni sau un an de viata. Veti fi uimiti pe viitor de rezultatul acestor mici gesturi, fiindca isi vor oferi ajutorul la treaba in orice moment. Multi parinti prefera sa spuna „lasa ca fac eu”, insa oare nu este mai intelept sa ii lasam pe ei sa ne ajute si sa ii facem sa se simta utili si de ajutor? Asa ca, schimbati-va atitudinea si veti vedea rezultatele in viitor.
  • Oferiti-le treburi mici, dupa puterea lor si nu ii laudati in exces dupa ce au terminat.  Explicati-le voi cand faceti treaba ca aceasta o faceti nu din datorie, ci din bucuria de a avea o casa curata, de a ne simti bine intr-un mediu placut si ca dezordinea ne face sa ne simtim rau si ca nu putem sa ne concentram cand vrem sa facem anumite lucruri daca cumva este nebunie in casa. Mai jos este un tabel cu lucrurile pe care pot ei sa le faca, in functie de varsta. Imediat dupa ce au terminat treaba, multumiti-le pentru ajutor si intrebati-i cum se simt si mai ales ce sentimente le-a adus in suflet aceasta actiune?

Lucrurile care pot fi facute in functie de varsta

Un lucru de retinut este ca niciodata nu insistati sa faca lucrurile perfecte, ci lasati sa faca totul in limita puternilor lor si multumiti-le pentru ajutorul oferit, spunadu-le ca va bucurati mult ca va puteti baza pe ei.

Intre 1-3 ani

  • Stersul prafului de pe mobila sau de pe baghetele parchetului
  • Aranjatul jucariilor pe categorii, adica plusurile la plusuri, cele de plastia separat, materialele Montessori/ Waldorf separat etc.
  • Sa mature cu o maturica de marimea lor sau folosind o perie si un faras
  • Prepararea unor gustari simple cu ustensile pe masura, speciale pentru copii
  • Culesul fructelor, legumelor si verdeturilor din gradina. Atat parintii cat si copilasii pot sa aiba un cosulet unde fiecare sa isi tranga recolta.
  • Asezatul mesei si stransul mesei.
  • Hranirea animalelor de companie
  • Aranjatul si sortatul hainelor
  • Aranjarea cartilor pe rafturi
  • Sa ude florile si plantele de interior

4-5 ani

  • Pe langa sarcinile de mai sus se pot indeplini si cele de mai jos.
  • Aspiratul camerelor sau acolo unde au facut dezordine, insa dupa nivelul lor, nu sa fim cu gura pe ei ca n-au facut cum trebuie.
  • Gradinarit impreuna cu parintii: plantarea semintelor, a arpacicului, a cartofilor etc.
  • Ordinea in incaperi
  • Sa curete legume

6-10 ani

  • Pe langa sarcinile de mai sus se pot indeplini si cele de mai jos
  • Pe langa sarcinile de mai sus se pot face si cele de mai jos
  • Sa-si pregateasca micul dejun
  • Sa schimbe asternuturi
  • Sa raspunda la telefon
  • Sa spele dulapurile
  • Sa spele geamurile
  • Sa curete toaleta
  • Sa curete vasele
  • Sa isi calce lucruri
  • Sa tunda iarba
  • Sa spele rufele
  • Si multe altele.