Cele mai dese intrebari in ultimii 14 ani au fost: „Ce robot/ blender/ deshidrator/ storcator recomanzi?” Ei bine, din 2017 m-am oprit din a mai recomanda anumiti roboti de bucatarie. In ciuda acestui lucru, foarte multi din cei care ma urmaresc, continua sa creada ca pana in ziua de azi inca mai recomand acele produse. Nu dragilor, nu recomand nimic la ora actuala. Totusi de ce m-am oprit totusi din a mai face recomandari?
Am fost dezamagita de multe produse, chiar si de cele care trec peste 3000-5000 lei, care au probleme si necesita multe reparatii. Calitatea produselor a cam disparut si am rupt multe contracte de colaborare din acest motiv, dar si pentru faptul ca firmele reprezentante in Romania nu sunt intotdeauna serioase cand vine vorba de garantie sau reparatii. Mi se pare o escrocherie sa vinzi un produs cu garantie de 5-7 ani si sa dispari de pe piata dupa 2-3 ani, sau sa te eschivezi cand vine vorba de reparatii atunci cand produsul este in garantie si sa inseli clientul care s-a increzut in tine si a investit o suma considerabila in acel produs, cu speranta sa primeasca un produs de calitate si sa-l poata folosi o perioada indelungata.
La ora actuala o sa va rog sa nu ma mai intrebati ce roboti de bucatarie recomand, fiindca nu va mai pot recomanda mai nimic. Spre exemplu, un blender de renume cumparat prin 2005 si pe care inca il am si care merge ca in prima zi, nu se poate compara ca si calitate si durata de viata cu unul nou-nout de la aceeasi firma, care poate e chiar si mai scump. Un produs identic are multe hibe, „moare” imediat dupa ce se incheie garantia si se strica in mod repetat. Nu mi se pare drept, insa aceasta este „normalitatea” din zilele noastre – intr-o lume oculta in care mai toate sunt inversate, interesul pentru binele oamenilor nu exista si indemnarea la consumatorism este tot mai promovata.
Sunt si eu suparata, insa cam asta este treaba si da, nu voi mai arata in video-uri ce aparaturi mai folosesc, asa cum mi s-a tot spus, fiindca nu pot recomanda produse care nu sunt de buna calitate si care necesita mereu reparatii. Nu vreau sa incurajez consumerismul idiot si nu vreau sa-mi compromit reputatia, recomandand produse de proasta calitate. De aceea, multe produse au disparut in timp de la colectia mea. Daca vreodata voi gasi ceva de calitate, o sa va anunt.
Asadar, produsele pe care le mai recomand sunt cele de la colectia de produse recomandate pe care o gasiti AICI. Colectia se mai schimba din cand in cand, pe masura ce descopar produse interesante. Insa atunci cand vedeti bulina de mai jos, tot ce va pot spune este ca ma incred in acel produs si pe viitor daca se intampla ceva cu calitatea lui, nu va mai aparea bulina pe el. Au fost si persoane care au folosit abuziv sau fara instiintarea mea bulina, insa lucrurile acestea intotdeauna se rezolva cu interventii si avocati.
De ceva timp nu mi-am mai aratat fața in video-uri, fiindca asa am simtit. In video-ul de mai jos explic cateva motive, discut despre o parte din proiectele noastre dar si necesitatea tuturor de a ne intoarce la origini.
Voi mai face video-uri scurte pe viitor in care imi arat fața :-), asta fiindca multi din cititorii mei mi-au spus ca deja ma simt ca si cum as face parte din familie si ca le este dor sa ma vada. Va multumesc pentru aceste ganduri frumoase si ca imi sunteti alaturi!
Multi cititori mi-au scris multe mesaje private in ultimul timp, dorind sa afle parerea mea despre vremurile pe care le traim. Nu am sa stau acum sa analizez evenimentele haotice din ultimii 2 ani, insa am sa-mi spun parerea mea partiala legata de acest subiect. Se poate discuta atat de mult, insa cum mai toate editurile sunt aproape de faliment, chiar nu pot sa scot o carte noua. As vrea sa spun totul in 2 fraze, insa sunt atatea de spus…
Oameni buni, pamantul a ajuns la o limita de toleranta pentru toate nebuniile care s-au intamplat de prea mult timp. Chiar daca toate ni se par haotice, nebune, scapate de sub control, omenirea avea nevoie sa fie putin zguduita pentru trezire, ca parca totul intrase pe pilot automat. Multi spera sa isi revina totul, sa se intoarca la ce-a fost, insa asa ceva nu se va intampla fiindca nu se mai poate continua cu „normalitatea” din trecut.
Sistemul de conducere al lumii este unul bolnavicios, irecuperabil, parazitar, care deja de ani de zile afiseaza ritualuri si simbolisme ce le arata clar apartanenta, insa in ciuda la tot, exista un plan Divin pe care il urmeaza chiar daca vor sau nu. Repet, cand spun Divinitate, nu ma refer la religie si voi detalia mai jos. Stiu ca inca multi oameni cred in guverne si in sinceritatea si grija acestora pentru omul de rand, insa uitandu-ne la faptele din intreaga lume, coruptia guverneaza, pe langa multe alte mizerii care ies mereu la suprafata si care nu au nicio legatura cu moralitatea si buna credinta. Intr-un cuvant, acestea sunt ineficiente si nu trebuie sa le oferim sub nicio forma acordul nostru in tot ce fac, fiindca devenim complici la planul lor.
Sistemul acesta de conducere al lumii nu are nicio legatura cu Divinitatea, cu dreptatea, cu echilibrul conceput initial pentru om. Ei ne-au creat tiparul de viata pe care noi in timp am ajuns sa il consideram normal. Multi oameni au reusit in ultimii ani sa sparga aceste tipare si au dovedit ca se poate si iesi din sistem – da, tot respectul pentru ei! Insa marea majoritate ne-am uitat originile si legatura profunda cu Divinitatea si Mama Pamant si am ajuns niste roboti care ne supunem sistemului fara nicio problema. Care ar fi acestea?
Conceptul de sclavagism, a fost schimbat in democratie, fapt amintit in cartea de mai jos. S-au inventat banii, in loc de schimb de marfuri si asa au determinat un sclav sa munceasca mai mult ca inainte si sa se insclaveasca mai mult. Sclavul se grabea la servici si trebuia sa-si procure haine, pantofi, sa isi cumpere apa si ceva de mancare de proasta calitate, fiindca nu avea timp sa-si mai sadeasca singur gradina, si uite asa s-au inventat si magazinele. Sclavul nu mai avea timp sa isi construiasca singur casa, ci avea nevoie de bani pentru ca sa-si inchirieze un loc mizer sau cu confort minim, pentru a fi mai aproape de servici. Sclavul isi facea ipoteca pe casa, fiindca terenul sau casa de langa servici avea un pret absurd, insclavindu-se pe viata etc.
Insa daca ar fi sa o luam din copilarie, mai toti am fost crescuti de bone, crese sau bunici ca nu era alta posibilitate (parintii fiind la munca), si cam toti suntem praf la capitolul emotional.
De la cel mult 5 ani am invatat sa fim roboti, sa ne trezim la ora 7 ca sa mergem la gradinita si ulterior la scoala. A trebuit sa ne supunem, ca de, urma sa fim dresati pentru a ne pregati de viata, de un servici.
S-a terminat facultatea, poate ne-am si casatorit intre timp si viata a inceput. O luam de la capat cu trezitul la ora 7 sau mai devreme, ca sa ducem copiii la scoala sau la activitati suplimentare si ulterior sa ajungem la un servici pe care il detestam si de la care de abia asteptam sa fugim dupa 8 h.
Am ajuns in trafic si suntem un pachet de nervi sau stam la cozi infernale la metrou sau autobuz, ore intregi in fiecare zi.
Am ajuns acasa terminati, cu bateria complet descarcata si cu bagajul de frustrari si tensiuni adunate in timpul zilei.
Trebuie timp cu familia insa preferam un film, stiri sau o mica cearta in familie fiindca sotia/sotul vrea conectare si noi n-avem chef de nimic, ci doar sa ne tolanim pe o canapea si sa uitam ca existam.
Platim impozite abuzive pe casa si pamantul pe care suntem proprietari, pentru beneficiul ca locuim intr-un oras unde cu totii stim cum sunt folositi banii care intra in primarii.
Platim apa, curent, gaz, petrol, taxa de mediu – chiar daca prin drept Divin o parte din aceste resurse naturale ni se cuvin gratis.
Muncim o viata intreaga la un servici enervant, ca sa visam la pensie sau la o vacanta la mare sau la munte.
Ajungem in vacanta si orice se intampla acolo n-are nicio legatura cu relaxarea ci doar cu banii, iar cand revenim acasa suntem mai obositi decat la plecare.
Ajungem la pensie, insa suntem atat de epuizati si bolnavi, ca nu apucam sa ne bucuram de nimic si in mare parte, orice lucru care ne indeparteaza de tabieturile noastre, ne scoate din sarite.
Murim obositi de viata, cu frica de moarte, ca de, nimeni nu ne-a invatat ce se intampla inainte si dupa aceasta experienta jalnica pe acest pamant.
Iar mai rau, dupa noi, urmaresc acest tipar copiii si generatiile viitoare.
Ce mai viata ne-a oferit sistemul!
Repet, nimic din tot ce se afiseaza in mare parte despre ideea de normalitate, nu are nicio legatura cu aceasta ci din contra, toate au fost inversate, facandu-ne in timp sa credem ca asa trebuie sa fie si ca ne place viata pe care o traim. Am sa dau alte cateva exemple:
In primul rand, au cautat cu grija uneltele prin care pot fi controlati oamenii: TV, mass-media si social media. Stiau ca prin aceste unelte pot controla, cenzura si introduce diverse idei, dorinte, filme cu mesaje diverse, muzica cu mesaje subliminale (din anii ’90 s-au facut studii pe aceasta tema) sau mesaje directe fara perdea.
Daca ar fi sa fie luata la analizat muzica moderna, vom vedea ca tema comuna este esecul, pe langa acordurile si cadentele muzicale care au efecte devastatoare asupra plantelor (cautati studii de specialitate), dar mai ales asupra psihicului uman, injosindu-ne spiritul, scazandu-ne vibratia buna si aducandu-i pe toti ascultatorii lor la cel mai jos denumitor comun – esec pe orice plan in viata.
In viata mea, foarte rar am intalnit o familie in mare parte echilibrata. Motivul este super simplu: a fost atacata familia si modalitate de formare a acesteia. S-a stiut ca daca oamenii nu vor fi destul de educati inca din frageda pruncie, vor fi „varza” la capitolul emotii si gestionarea acestora. Din acest motiv de imaturitate emotionala si alte lipsuri mari, mai toate casniciile se vor forma gresit, adica la alegerea partenerului vor fi luati in discutie mai mult hormonii sau pe sleau, „pasiunile trecatoare” si mai putin ratiunea (vezi cartea „Cedrii sunatori ai Rusiei”), iar mare parte din ele vor esua sau vor fi niste „focare de venin” care vor crea copii dezechilibrati emotional.
Oare cine sa le puna copiilor o baza de echilibru emotional si spiritualitate, care ar fi putut sa-i ajute sa gestioneze mai bine furtunile din viata si sa se conecteze mai bine cu Divinitatea si cu Eul Superior? Echilibrul interior atat de necesar se invata prin exemplu inaintasilor cat si prin lectii dedicate acestui subiect de care in trecut oamenii aveau parte. Nu putem deveni maturi la acest capitol, daca noi toata viata am fost si am permis sa fim hartuiti de cei din jur pe aceste teme: ca nu suntem suficienti de buni, ca trebuie sa fim cei mai buni si sa fim competitivi in orice facem, ca si cum vesnic am fi intr-o intrecere, ca nu ne descurcam, ca nu gasim solutii, ca nu suntem suficienti, ca trebuie sa ne incadram in anumite roluri bine definite din sistem etc.
Dezechilibru major intre minte, trup si suflet. Cum s-a putut face asta: prin lipsa educatiei alimentare, emotionale si spirituale.
„Educatia” primita in scoli nu are nicio legatura cu subiectele care chiar sunt de folos in viata, iar multe cunostinte sunt predate fara logica si sens, cu scopul de ne pierde timpul cu „tocitul”, facandu-ne sa uitam ca trebuie sa aprofundam teme care chiar ne vor fi folositoare in viata.
Avand la baza imaturitatea noastra emotionala, s-a mers si mai departe, facandu-ne sa nu ne simtim bine in propriul corp, afisandu-ne an de an, diverse tipare de modele: ca trebuie sa fii slab, gras, inalt, scund, ca ai nevoie de operatii estetice, ca trebuie sa iti vopsesti parul, ca trebuie sa nu iesi din casa fara machiaj, ca nu se poate sa fii altfel decat altii etc.
Tot ce se afiseaza despre religie, in mare parte n-are legatura cu Dumnezeul Primordial, cu iubirea Lui infinita pentru Om ca fiinta minunata si capabila si dorinta Lui de echilibru pe Pamant. S-a dovedit de atatea ori ca in multe religii, scopul absolut este ca omul sa uite ca este o fiinta minunata, facuta dupa asemanarea lui Dumnezeu, iar prin invinovatire continua sa se simta inferior, ca un nimic coplesit total de placeri si lipsit de contro. Nu s-a schimbat mare lucru din Evul Mediu, fiindca bisericile, prin diverse metode continua sa fie unelte de manipulare in masa.
Si am putea continua discutia zile intregi, insa va las pe voi sa aprofundati subiectul.
Care ar fi solutia la toata nebunia asta?
Sa avem curajul sa ne rupem de tot si sa ne intoarcem la origini. Multi nu cred ca au puterea, gandindu-se ca au copii, familie si nu se simt destul de siguri ca vor face fata la toate cheltuielile. Pe langa toate, sunt si oameni care adora ideea de fi intr-un oras si convenienta acestuia.
Iesiti din zona voastra de confort daca doriti sa evoluati spiritual si faceti-va un plan de bataie. Visati la independenta si cautati solutii in aceasta directie. Exemple sunt atatea pe internet si gasiti mii de marturii si solutii doar pe YouTube. Sunt atatea familii care au facut acest lucru si au reusit sa traiasca independenti de sistem in proportie de aprox. 90%, lasandu-si bani doar pentru plata taxelor si impozitelor de la tara si pentru curentul electric. Multi fara sa se gandeasca prea mult, au gasit solutii de afaceri mici prin care au putut sa-si acopere micile cheltuieli de trai. Aici gasiti cateva idei.
Creati-va cu imaginatia voastra Vatra si spatiul vostru de iubire (lucru mentionat in cartea de mai sus), fara de care nu vom putea evolua si nu vom putea schimba Pamantul. Acolo veti putea sa fiti in aer curat si sa va cresteti singuri legumele si fructele, controland fiecare etapa si stiind sigur ce aveti in farfurie. Acolo va puteti creste copiii frumos, liberi in natura si invatand zilnic marile lectii ale naturii inconjuratoare datatoare de viata. Acolo va veti elibera de sclavia orasului si veti avea o rutina blanda, veti fi mai linistiti sufleteste si veti dormi mai profund. Se spune ca fiecare om este creator, fiindca ni s-a dat sansa sa ne alegem propriul drum in viata si propria noastra gradina numita Vatra, care poate sa fie ca un rai pe pamant pentru noi si generatiile care urmeaza.
Este vital sa cautam in adancul nostru puterea, sa ne asumam totul si sa nu invinuim pe nimeni pentru incercarea noastra. Viata pe pamant este o lectie si faptul ca suntem acum pe pamant, cand se intampla atatea schimbari, inseamna ca trebuie sa fim aici ca sa fim martori la tot, dar totusi sa ne aducem aportul la schimbarea vibratiei pamantului. Avem o datorie in acest sens pe care multi ne-o negam sau am uitat-o, de aceea trebuie sa luam actiune pentru binele si evolutia noastra si a celor din jur. Va invit sa cititi si articolul acesta in care am discutat despre cum se poate face schimbarea costiintei colective, bazate pe studii si cercetari din ultimii ani.
Am fost meniti sa traim zilnic intr-un mediu natural, nu intre 4 pereti din ciment. Am fost meniti sa ne bucuram de legume si fructe curate, coapte natural in bataia soarelui, de culorile terapeutice regasite in natura, de aerul curat si apa vie de izvor sau fantana. Toti vem chemarea catre natura si cine nu adora sa petreaca timp in natura? Doar cei deconectati complet sunt total reci la frumusetea naturii si nu o respecta.
Trebuie sa aveti si sa va gasiti curaj. Am fost instiintata ca dupa o statistica recenta, in anul 2021 s-au mutat la tara peste 200.000 romani si sa nu credeti ca toti lucreaza in IT sau de acasa, ci si-au limitat costurile si cauta solutii de afaceri simple, fara prea multa birocratie. Va doresc succes in cautarea locului vostru ideal!
Primavara aceasta mi-a adus multe bucurii dar si o mare durere in suflet. Nu vreau sa va transmit durerea si voua ci doar sa aduc un omagiu unor fiinte care mi-au fost apropiate de suflet si care nu se mai afla printre noi. In ziua targului Raw Generation Expo de pe 25 martie, am primit o veste cutremuratoare care mi-a taiat respiratia. Era vorba despre mamaia mea, care se stinsese subit din viata. Desi era in varsta si avea 83 de ani, mi-as fi dorit sa ne mai fie alaturi inca cativa ani buni.
Am sa va povestesc o parte din viata mea si sper sa nu va plictisesc. Din copilarie am fost foarte apropiata atat de ea cat si de tataia. Erau parintii mamei, cu care locuisem in curte de cand ma stiam. Marea majoritate a bunicilor sunt persoane foarte serioase si sumbre si de foarte putine ori sunt apropiati de nepoti asa cum am fost eu de ai mei. La ei m-am simtit mereu in largul meu, fiind o familie exagerat de vesela si plina de viata.
Erau intotdeauna optimisti chiar daca tataia isi pierduse ambele maini (palmele) in razboi si mamaia il ajuta in toate. Ea era o fiica de tarani olteni simpli si foarte cinstiti. Avea o statura mica, era mereu vesela si energica, foarte inteleapta si puternica, curajoasa, foarte curata si ingrijita. El, un moldovean svelt, calit in viata prin multe probleme si necazuri, un autodidact inrait care cunostea din scoarta in scoarta istoria, politica si geografia mai bine ca noi toti. Chiar daca era invalid, se descurca in mare parte singur. Manca si gradinarea singur, sapa si planta fara probleme iar mamaia doar il imbraca, spala si barbierea.
Erau un om inalt cu o postura impecabila de om elegant si rafinat si mereu era la costum si cu palaria bine periata. In timpul comunismului mereu a avut curajul sa spuna tot ce-l apasa si chiar s-a dus in audienta la Ceausescu atunci cand statul voia sa ne ia casa si pamantul din jur. A fost un om puternic dar in acelasi timp vesel si intotdeauna pus pe glume cu noi, nepotii. L-am iubit din tot sufletul si inca imi aduc aminte de el si glumele lui, chiar daca s-a stins in 1991.
Daca pana atunci erau o echipa plina de viata, in 1991 cand s-a dus, mamaia a devenit foarte deprimata de pierderea suferita si a sosit momentul sa fac mai mult. Asa ca am hotarat sa ma „mut” la ea. In ghilimele, fiindca eu practic locuiam tot in aceeasi casa. Opt ani de zile am fost pentru ea o consolare si am invatat cum sa ajut un suflet descurajat. Spun asta fiindca de fiecare data cand incepea sa planga sau cand simteam ca e descurajata de pierderea ei, eram langa ea cu trup si suflet dar in acelasi timp ma straduiam s-o scot din acea stare prin cuvinte incurajatoare si prin intamplari hazlii de pe vremea lui tataia. Chiar daca aveam pe atunci 11-12 ani ma straduiam mereu sa-i citesc parca gandurile si s-o consolez cum pot, sa o ajut sa treaca peste orice stare de suparare si sa-i redau pofta de viata. Mereu spunea ca ea nu va trai mult fara tataia si deja in zilele noastre, asta devenise o gluma intre noi spunandu-i: „Maie, matale spuneai ca mori din ’91 incoace si uite ca inca esti sanatoasa!”
Imi aduc aminte ca dupa ce ma intorceam de la scoala sau dintr-o calatorie ii povesteam orice detaliu si niciodata nu se supara daca ii povesteam o intamplare hazlie de mai multe ori. Seara la culcare ne pieptanam una pe alta, mai ales ca de la ea si de la strabunica mostenesc parul cret. Pe langa asta, vorbeam ore intregi si stateam cateodata pana dupa miezul noptii incurajand-o sa-mi povesteasca tot ce-si aducea aminte din copilaria ei. Tin minte ca de multe ori atat de tare radeam, ca ne auzeau de la etaj restul familiei si ne puneau dimineata sa povestim tot. Va spun, cred ca sunt rare persoanele care dupa 70 de ani au un simt al umorului atat de dezvoltat.
Sa va spun doar una dintre glumele ei. De cand se stia, era putin deranjata ca are nasul putin lung chiar daca noua nu ni se parea ca este chiar asa si spunea: „Cand vin de dupa un colt, intai imi apare nasul si dupa aceea corpul”. Si acum imi vine sa rad cand ma gandesc cu ce haz o spunea si cu cata nepasare. Am spus nepasare fiindca putea sa rada de defectele ei fara sa ii pese de nimic.
In poza de mai sus, mamaia cu cele doua nepoate din partea surorii ei.
As putea sa va povestesc o zi intreaga despre ea si despre tataia, insa prefer sa ma opresc aici. Mi-as dori sa le multumesc inca odata la amandoi ca mi-au inveselit zilele si ca m-au facut sa privesc viata cu alti ochi. Datorita lor am inteles ca bucuria si veselia in familie sunt cele mai de pret momente din viata unui om.
Ligia Pop 