Experiment pentru copiii nostri – timp cat mai putin petrecut in fata ecranelor

Copiii generatiilor noastre au ajuns sa deprinda o dependenta tot mai mare de ecrane (telefon, tableta, computer, TV) iar timpul petrecut in natura este aproape inexistent sau se rezuma doar la o ora in parc. De ce, fiindca e super simplu sa asezi un copil in fata unui ecran, pentru a avea putina liniste. Nu judec pe nimeni, chiar ii inteleg pe unii parinti disperati care incearca sa-si regaseasca linistea. In acelasi timp, chiar daca tableta sau telefonul pare o varianta simpla, asa cum toti stim, nu e tocmai alegerea perfecta pentru un copilas, indiferent de varsta lui.

Nu voi incepe sa enumar efectele negative asupra creierului sau dezvoltarii generale a unui copil, fiindca gasiti sute de studii pe acest subiect, ci doar vin sa va povestesc din experienta noastra si altor parinti care au redus sau eliminat complet timpul petrecut in fata ecranelor, oferind in schimb natura si mult timp liber pentru a fi petrecut pentru citit si alte experiente – amintiri frumoase pentru tot restul vietii in mintea celor micuti. Ca si exemplu, aici si aici gasiti experienta unei familii care a eliminat complet ecranul si veti vedea ce lucruri minunate s-au intamplat. Si da, avem si noi mai multe de povestit din experienta noastra, chiar daca pentru primii 3 ani din viata fetitei noastre, am detaliat suficient in cartea Jurnalul unei mame

Legat de timpul petrecut cu ecranul, are si ea acces limitat si chiar daca isi doreste mai mult, i-am explicat si intelege cat de nociv este. Ii plac mult documentare, filmele si desenele animate vechi si cautam sa-i selectam ce vizioneaza, cu pauze multe sau maxim o jumatate de ora pe zi. I-am mai spus ca timpul petrecut in fata unui ecran, da dureri de cap, de burta, o stare generala de rau in corp si nu ne dorim asta, stiind cat de rau se simtea cand i se intampla asa ceva.

Dorinta ei de a se juca liber, cred ca am cultivat-o de mica, fiindca de cand s-a nascut, am incercat sa o crestem altfel si pe langa toate, sa ii oferim libertate in jocul si activitatile ei. Am pus limite atunci cand a trebuit si cand am simtit ca ar putea fi in pericol. Ne-am luptat cu multe tipare inradacinate bine in noi care i-ar fi „retezat” aripile creativitatii, fiindca la randul nostru asa am fost crescuti, parintii nostri considerand la acel punct ca este varianta cea mai buna de crestere. Ne-am luptat mult cu noi, fiindca nu am vrut sa folosim deloc:

  • „nu ai voie”,
  • „este rusine” sau „sa-ti fie rusine”,
  • „ce va spune lumea”,
  • „te vede lumea” si alte tipare ingrozitoare.

Despre acest subiect atins intr-o masura, am mai discutat in articolele Ajuta un copil suparat sa treaca pragul emotional – partea I si Ajuta un copil suparat sa treaca pragul emotional – partea II. Revenind la subiect, sa va povestim putin despre copilul nostru.

Isi petrece marea parte din zi in natura, indiferent de anotimp, asa cum subliniaza si expertii in domeniu in acest articol. Mereu improvizeaza singura jocuri in natura sau in casa, fiind foarte independenta in jocul ei si noi nu intervenim. L-a inceput, cand avea vreo 2-3 ani, avea momente cand spunea ca se plictiseste si ca nu stie ce sa faca si am lasat-o sa se plictiseasca. Se spune ca trebuie sa lasi copiii sa se plictiseasca, fiindca doar asa vor deveni inventivi. In scurt timp, a invatat sa-si gaseasca mereu activitati, fara ca noi sa o ajutam sau sa o ghidam. Doar la un punct, i-am povestit cum ne faceam noi casute din coceni, din pari si o singura data am construit cu ea la padure, o casuta din crengute si lemne uscate si in interior cu pat de muschi si frunze. Va dau cateva exemple recente cu ce se ocupa ea in timpul liber:

  • Florile au fost pasiunea ei de cand a inceput sa mearga. Facea buchetele cele mai profesionale, inca de la varsta de aproape 3 ani (vezi pozele din galerie),
  • Intr-o zi impletea un cuib de pasari pe care l-a umplut cu flori si seminte,
  • In alta zi cu florile pe care si le-a uscat asta vara, facea tablouri si felicitari, lipindu-le pe hartii,
  • Are o colectie mare de pene, coarne si colti de porci mistreti, plus un cap de ciocanitoare, care dupa parerea mea este cel mai interesant.
  • Alta data cu penele adunate a facut un colaj frumos,
  • Intr-o zi, a legat niste betisoare cu sfoara unul de altul, inainte a infasura pe fiecare dintre ele cate o ata colorata de papiota (fiecare avea culoarea lui si dupa aceea le-a legat unul de altul),
  • In alta zi, a strans flori uscate de hortensii, a rupt fiecare petala in parte si a facut o ghirlanda din ele,
  • Alta data a umplut cutiile de hranit pasarile cu seminte si le urmarea dupa aceea din casa,
  • In orice anotimp, descoperea vietati interesante, multe despre care nici noi nu stiam ca exista,
  • Aproape zilnic isi sau ne pregatea gustari interesante, preferatii ei fiind morcovii, vlastarii de floarea soarelui, macrisul si algele marine,
  • Azi spre exemplu, si-a facut o saltea dintr-un cearsaf de plapuma de copii, pe care l-a umplut-o cu fan uscat, adunat asta toamna de ea si pe care s-a culcat in seara asta (a pus-o deasupra saltelei din patul ei) si lista poate continua.
  • Mai jos veti gasi o parte din imaginile cu activitatile ei preferate, inventate de ea. Toate buchetele de mai jos sunt facute de ea 🙂

Copiii care sunt lasati sa se plictiseasca si sa gaseasca ei singuri cai inventive de joaca, au cele mai frumoase copilarii, asa cum si noi la randul nostru ne-am bucurat de timpul petrecut in natura cand eram de varsta lor. Nu tona de jucarii ii va face fericiti, in special cele din plastic care polueaza casa prin vaporii care emana din ele atunci cand vin in contact cu caldura sau frigul, ci activitatile in aer liber si joaca le va aduce bucurie si ii va marca cu amintiri frumoase, de neuitat. Prin joaca, ei invata foarte mult si doar daca sunt lasati in pace, vor gasi solutii.

Astept sa-mi povestiti in comentarii din experienta voastra, fiindca toti avem de invatat unii de la altii, si orice sfat ajuta.


Generam atat de mult gunoi!

Inca din anii ’80 se stia de reciclare si duceam la scoala maculatura sau la centrul de colectare fier sau sticla, si primeam cativa banuti. Era un fel de educatie pentru a colecta deseurile reciclabile. Tin minte ca in 1990, pe cand aveam 11 ani, am fost la prima mea actiune de voluntariat din toata inima. Era o noutate pe atunci sa mergi intr-un sat sa aduni gunoaiele si la final sa lucrezi putin cu cei din sat si la partea de educatie in ce priveste curatenia. De atunci aproape in fiecare an, participam la cate o actiune de acest gen si eram priviti ca si ciudati. Era o noutate, chiar daca romanul a facut multa munca de voluntariat pe vremea comunismului, doar ca sub alta denumire si de multe ori fortati de scoala sau servici.

Ideea este ca pe partea de voluntariat voit, chiar daca este un pleonasm, nu se insista atunci. Incepand cu anii ’90 s-au format grupuri restranse de „ecologisti”, cum eram numiti pe atunci, care ne doream ceva mai mult de la voluntariat. A durat insa mult timp, pana acum cativa ani, cand a inceput sa se ia in serios aceasta parte de voluntariat si inca se lucreaza la perfectionarea conceptului, multi intelegand prin voluntariat o munca neplatita la care nu prea trebuie sa iti dai interesul. Inafara insa, este luata foarte in serios si voluntariatul este considerat experienta de munca. E bine ca si in Romania Ministerul Muncii a inceput sa incadreze voluntariatul la experienta, insa este nevoie de multe acte de voluntariat pana aceste activitati vor fi recunoscute cu adevarat ca si experienta de munca.

Intorcandu-ne la noi, intr-adevar pe vremea comunismului, nu erau atat de multe deseuri si nu generam atat de mult gunoi ca si acum. Sunt socata cum la noi, vad zilnic cosul de gunoi plin. Cumpar de multe ori cantitati mari, ca sa evit atatea ambalaje, dar azi spre exemplu, am cumparat tarate de ovaz si chiar aveam nevoie urgenta de ea, fara sa mai am timp sa fac comanda online la cantitate mare. Nu mi-a venit sa cred ca dupa ce am rasturnat continutul in borcane de sticla, am umplut cosul de gunoi cu vreo 15 pungi de 200-500 g si asta doar intr-o zi. Pungile de plastic din pacate, in Romania nu se recicleaza. In SUA spre exemplu, adunam pungi de plastic care pot fi duse la un centru special de colectare si reciclare pungi. In Romania, ni s-a spus ca nu se recicleaza, chiar daca sunt curate si le punem la categoria „plastic”. E strigator la cer, cum sa nu se recicleze ceva care poate fi refolosit si preferam sa le ardem…

Se stie clar ca prin arderea plasticului, acesta genereaza in aer poluanti care deregleaza sistemul respirator si mai ales pe cel hormonal. E o practica normala in Romania ca gunoaiele sa fie arse, ceea ce in alte tari civilizate este interzis. Ce sa mai spunem ca cele care nu sunt arse, ajung in apele si oceanele lumii si aici discutam de toate categoriile de ambalaje, paie de plastic, fragmente de plastic, inele de la sticlele de plastic si altele, care sunt ingerate de pesti, pasari si animale, care ori raman blocate cu ele pe corp si mor sugrumate de gunoiul nostru, sau raman blocate cu ele in sistemul digestiv si mor. Poate stiti ca plasticul nu dispare, ci doar se dezintegreaza in bucati tot mai mici, numite nanoparticule, care se redistribuie peste tot – prin apa, prin vegetale, prin animale, si pana la urma tot noi le ingeram si suferim.

In plus, consumerismul acesta atat de promovat este asa de daunator, si aici putem discuta de tonele de haine aruncate, de aparatura casnica si altele care ne vor acoperi in curand. Sincer, nu stiu cum mai este loc pe acest pamant dupa atatia ani de generare de gunoi… Am uitat sa refolosim, sa reparam aparatura casnica, sa fim practici? Poze si informatii sunt cu duiumul pe internet si ramai socat cat de mult se discuta pe aceasta tema, si asta doar la o simpla cautare. Si totusi, dupa toate discutiile, lucrurile se schimba greu.

Pentru plasticele reciclabile, exista reguli foarte stricte de preluare si nu toate pot fi reciclate. Spre exemplu, daca ambalajele nu sunt curate, nu se dau la reciclat, in plus multe nici nu se recicleaza, chiar daca sunt curate. Aici poate fi gasita o lista cu ce nu se recicleaza. Este o discutie atat de lunga, si nu cred ca are rost sa ma intind. Stim cu totii in ce stadiu major de poluare am ajuns prin generarea zilnica a unei cantitati mult prea mare de gunoi.

Scopul articolului acesta este simplu. E un apel catre cei care il citesc: Haideti sa ne straduim sa generam mai putin gunoi!

Ce putem face?

  • Incepeti educatia cu copiii vostri, prin exemplul vostru.
  • Nu incurajati consumatorismul bolnavicios. Limitati-va cumparaturile la ce este necesar si util. Refolositi ce se poate refolosi si reparati ce se poate repara.
  • Cumparati-va mobila second-hand. Da, m-ati auzit bine. Alegeti doar mobila de calitate, in stare buna si din lemn veritabil, care e mult mai ieftina si rezistenta in comparatie cu mobila din zilele noastre, care e facuta din PAL si furnir de plastic. Vedeti aici cum este intr-o camera din casa noastra, dar si cum am mobilat partial la Pelisor, jud. Sibiu (noul nostru proiect de restaurare monumente). Ca idee, setul de scaune si fotoliul de mai jos, a fost la 200 lei. Tapiteria este impecabila, n-a trebuit sa fie schimbata si lemnul este stabil, nemancat de carii.

  • Cumparati cantitati mai mari de alimente sau solutii de curatat, pentru a evita o tona de ambalaje goale ulterior. Spre exemplu, cand cumpar online, le spun sa imi trimita doar in pungi de 1 kg sau daca comand 5 kg, sa fie intr-o singura punga sau 5 litri de solutie de curatat, nu in 5 doze ci prefer intr-un singur bidon, si tot asa cu restul produselor pentru casa si bucatarie.
  • Cumparati produse in ambalaje reciclabile sau hartie. Cel putin aceea este biodegradabila, pe cand plasticul dureaza si cate 50-80 de ani pana se degradeaza intr-o masura.
  • Folositi sticla in loc de plastic. Stiu ca suna ca un cliseu, insa trebuie sa luam masuri mai drastice.
  • In loc sa tot cumparati pungi noi de plastic, la fiecare tura de cumparaturi, veniti cu punga de acasa, indiferent ce aveti: punga de plastic, panza sau plasa ca pe vremurile copilariei noastre.
  • La supermarket in loc sa tot folositi pungi pentru fiecare kg de legume sau fructe, veniti cu punga voastra de panza sau sita de acasa. Eu am gasit diverse variante de pungi de cumparaturi refolosibile si am inteles ca si in unele supermarket-uri sunt disponibile. Eu le-am luat din alta tara si le duc cu mine de fiecare data.
  • Si sfaturile ar putea continua, insa va las pe voi sa completati.

Sper sa va fie de folos indemnurile mele!

Ajuta un copil suparat sa treaca pragul emotional – partea II

Ca si o continuare a acestei postari, am sa va povestesc mai jos cateva intamplari amuzante si ceva ganduri si solutii folosite de noi. Discutam de diverse tipare verbale, specifice perioadei comuniste, precum „ce o sa spuna oamenii” si „sa-ti fie rusine”.

Cand era mai mica si ne intorceam odata de la piata, ea normal, plina pe tricou cu zeama de piersica, intr-o mana cu o rosie si in cealalta cu o piersica mancata pe jumatate, o trecatoare de varsta a treia, a inceput sa spuna asa de la distanta si din mers, fara sa o intrebe nimeni, „Vai, ce copil murdar, sa-ti fie rusine ca mama ta se chinuie sa te tina curata si uite cum arati”. Sincer, eu la astfel de interventii care nu sunt binevenite, sar ca arsa si imi protejez copilul. Insa de data asta, copilul a rezolvat situatia si a raspuns tare si apasat: „Exista masina de spalat rufe”. Doamna din discutie, a ramas in soc, fara replica.

Si daca tot vorbim de interventii neplacute, de multe ori nu inteleg atitudinea servilista a mamicilor de pe strada, parcuri sau alte locuri comune, atunci cand necunoscuti se baga sa certe copilul mic pentru lucruri nevinovate sau cand fac comentarii fara sens. Nu stiu cum pot sa suporte cu zambetul pe buze, chiar daca nu le place sau sa confirme spusele necunoscutile si sa inceapa la randul lor sa-si certe copii. Sau sa tolereze comportamentul de tip bullying, practicat sub ochii lor de alti copii de aceeasi varsta sau mai mari. Sunt fraze precum „asta-i topoganul/leaganul/parcul meu, te lovesc daca nu ma lasi sa intru primul, da-te la o parte ca e topoganul meu” sau intimadari prin priviri si cuvinte urate.

Cand ni s-a intamplat noua prima data, am intervenit noi, insa am invatat-o si pe ea sa isi rezolve aceste conflicte. Cum? I-am zis sa repete exact cuvintele pe care le spune celalalt copil, dar mai apasat si mult mai hotarat si de fiecare data, copii mai mari, cu cate 3-5 ani ca ea, dadeau inapoi, fiindca nu se asteptau la o asemenea reactie. Nu e tocmai ideal si sigur sunt si alte solutii mai bune, insa eu nu le-am gasit. Nu suport copiii care incearca sa intimideze alti copii, comportament practicat ulterior si cand sunt mari, ca si adulti, crezand ca le merge la orice varsta. Este o dovada clara de lasitate si o acumulare de multe frici si tensiuni interioare nerezolvate, bagaj pe care il cara toata viata in spinare.

Si discutand de plans, de cand ea a inceput sa vorbeasca cat si acum, la aproape 7 ani, vine la mine in brate si spune, simt nevoia sa ma descarc si incepe sa planga si o tin in brate pana se linisteste, fara sa incerc sa o opresc. Asadar, sa fim alaturi de copiii nostri, fiindca lasandu-i acum sa planga, sa se descarca si ajutandu-i sa faca fața emotiilor atat de intense cu care nu stiu ce sa faca, vom creste niste viitori adulti ancorati bine in stapanirea emotiile lor.

Ajuta un copil suparat sa treaca pragul emotional – partea I

Partea a doua a acestui articol, o gasiti aici.

Educatia emotionala, cred ca este una dintre cele mai grele parti ce tin de educatie. Este o latura care nu a fost bagata in seama pe cand eram noi copii, prin anii ’80, si noi ca si adulti, nu o stapanim asa cum trebuie, darmite sa ne si educam copiii in acest sens. Am mentiona despre ea in cartea mea „Jurnalul unei mame: ghid pentru cresterea copiilor pana la 3 ani”.

Pentru parintii si viitori parinti, care doresc sa se educe, exista resurse nelimitate: carti si specialisti, care va pot sari in ajutor prin sfaturi si consultanta, in Romania Otilia Mantelers, Urania Cremene si altii din domeniu, resurse in limba engleza si alte limbi, doar sa avem dorinta sa invatam. Important e sa realizam importanta educatiei emotionale si sa realizam, ca de ea este legata si linistea interioara cat si succesul copilului nostru in viata, asta dupa noile studii de specialitate. Anxietatea, stresul si supararea noastra, fricile noastre, plus acea atitudine specific romaneasca, adica nemultumire imprastiata la fiecare pas care ar putea fi inlocuita cu recunostinga pentru toate lucrurile pe care le avem, afecteaza emotional copilul si il transmite multa teama, suparare, tensiune, intr-un cuvant anxietate. Parintii tensionati, plin de frustari si anxietate transmit fara sa vrea aceasta stare si copiii au cel mai mult de suferit. Aici gasiti si un exercitiu simplu, ieftin si benefic pentru parinti si adolescenti tensionati.

Copiii care nu sunt lasati sa se descarce emotional, care nu dorm la timp si sunt foarte obositi mereu (cel tarziu ora 20), care traiesc intr-o familie cu certuri sau daca nu sunt acceptati de cel putin un parinte, de multe ori sufera anxietate, de dureri de burta sau de cap, ori dureri musculare, dupa spusele specialistilor in domeniu. Cititi acest articol pentru detalii si cartea amintita in articol. Asa cum spune si acest articol, copiii sunt oglinda familiei noastre.

Avand si noi o fetita marisoara, de cand s-a nascut ne-am straduit, sa o ajutam sa depaseasca pragurile emotionale prin care trece, ajutand-o sa le identifice si sa le gestioneze cum poate ea mai bine. Nu va faceti griji, nu suntem parintii perfecti dar cautam sa facem lucrurile cat putem de bine si se pare ca am reusit, fiindca avem un copil mereu vesel si cu zambetul pe buze. Ca toti parintii, si noi gresim, ne cerem iertare si cautam sa o ajutam sa treaca cat mai bine prin viata. Pe langa toate, ca si prima metoda de educare emotionala, de cand s-a nascut, am lasat-o intotdeauna sa planga cand a simtit nevoia, „sa se descarce” cum spunea ea, fara sa o oprim prin fraze stupide, inca folosite atat de des precum:

  • „Copiii mari nu plang”. Serios, noi ca si adulti nu plangem si nu avem suparari?
  • „O superi pe tanti, bunica etc. prin plans”. Cui nu-i convine, sa fie sanatos… Copilul meu trebuie sa planga si nu vreau sa fie oprita de nicio ruda. De multe ori am intervenit cand alte rude incercau sa o opreasca.
  • „Ce o sa spuna oamenii din jur?” Sincer, nu-mi pasa de ce spun oamenii din jur, fiindca ei mereu vor avea ceva de comentat. Nu sunt pe pamant pentru a multumi pe altii prin comportamentul familiei mele. Ei nu au dreptul sa se bage in educatia copilului meu.
  • „Sa-ti fie rusine, plangi aiurea”. Rusine de ce, ca ai emotii iar ca si copil nu reusesti sa le gestioneze decat prin plans? Oare noi adultii nu avem emotii cu care nu stim ce sa facem si dam in altele mai rele din aceste cauze, fiindca am uitat sa ne descarcam prin plans sau discutii?
  • Opreste-te cu plansul si imparte jucaria cu alt copil”. Specialistii sustin si mi se pare logic, ca jucaria este posesia cea mai de valoare a unui copil, eu nu cred ca tu ca si adult, dai/imprumuti unui adult strain lucrurile cele mai pretioase din viata ta: masina pentru unii, casa, tableta, telefonul, sotia/sotul cat si altele.
  • Cand vin de la scoala, de la evenimente sau dupa ce vin de la bunici, copiii plang si sunt foarte dezordonati emotional. Parintii ii opresc si nu le inteleg comportamentul. E logic oameni buni. Copilul s-a chinuit acolo unde a fost sa se comporte bine, sa isi blocheze emotiile de multe ori, iar cand ajunge acasa, unde are o conectiune diferita cu parintii, se asteapta sa fie inteles emotional si sa se descarce. Din contra, parintii il opresc si il cearta pentru acest conportament. Cum spune si in acest articol, copilul este ca o doza de bere agitata, gata sa explodeze si trebuie lasat sa se descarce. Articolul ofera si solutii, una dintre ele fiind – trebuie sa ii permiti copilului activitati precum alergatul si alte activitati fizice care sa il ajute sa isi consume energia si daca incepe sa planga, lasati-l sa se descarce, fiindca are nevoie de sustinerea voastra. Daca acum ii veti permite sa planga pe umarul vostru si daca ii sunteti alaturi, arandu-i ca il iubiti chiar si cand e nervos si trece prin astfel de stari, veti avea asigurarea ca si pe viitor, cand va fi adult, va avea curajul sa vina si sa va planga pe umar sau sa isi povesteasca necazurile.
  • Si lista poate continua…

Am gasit de ceva timp si o plansa ajutatoare, care sigur v-ar fi si voua de ajutor atunci cand copilul este suparat. O voi traduce pentru cei care nu inteleg engleza.

9 lucruri pe care le poti spune unui copil suparat/tensionat

  • Sunt aici cu tine. Esti in siguranta.
  • Ai dori sa dansam sau sa fugim pentru a te scapa de ingrijorare si energia cauzata de ea?
  • Spune-mi despre suparare (ce te-a suparat, as completa)?
  • Ce ai dori sa ii spui supararii tale? Ce ar raspunde ea inapoi? Si dupa aceea ce?
  • Haide sa desenam supararea (cat mai urat posibil 🙂)
  • Cum o simti in corpul tau, unde o simti si cat de mare este?
  • Numarul 8 mi se pare putin fara sens.
  • Ar fi ceva ce te-ar face sa te simti mai bine?
  • Si as completa: te-ar ajuta o imbratisare
  • De asemenea, asigurarea ca este iubit chiar daca face prostii sau daca este nervos, sau daca este certat.
  • Haide sa ne gandim la 2 lucruri care te fac pe tine fericit(ă), care te-ar ajuta sa te simti mai bine.

Sursa SafeSpace

Partea a doua a acestui articol, o gasiti aici.

Tortulet raw de vanilie si roinita

Tortulet de vanilie si roinita

  • Porții: 5
  • Dificultate: easy
  • Listare

Ingrediente:

  • 250 g caju raw care poate fi gasit aici
  • 50 g indulcitor natural raw sau dupa gust
  • 50 g unt de cocos raw
  • esenta de vanilie naturala
  • zeama de la jumatate de lamaie
  • 100 ml apa filtrata
  • Fructe pentru interior si pentru final:
    • 3-4 frunzulite de roinita
    • capsune congelate
    • coacaze rosii
    • frunze de roinita

Preparare:

Toate ingredientele se proceseaza in blender, pana devin pasta, precum smantana. Este ideal sa nu ramana urme de nuci caju ci sa fie o crema fina si delicata. In frisca obtinuta, se adauga fructe congelate cat si frunzulite tocate marunt de roinita. Se da la congelator timp de o jumatate de ora sau pana ce tortul s-a inghetat partial.

Consum si pastrare:

Ideal ar fi sa fie consumat cat de repede, insa spre exemplu, daca nu se poate consuma tot, se poate pastra timp de o saptamana in congelator. Imediat dupa decongelare, care poate dura si 10-15 minute, poate fi consumat. Tortul isi va pastra forma fara probleme.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Precizare 1:

Daca folositi caju raw pentru frisca, atunci lasati-l la inmuiat timp de 5-6 h. Daca folositi caju din comert, pe care scrie „caju crud”, nu este nevoie sa il lasati la inmuiat fiindca nu este crud, ci a fost lasat in apa fiarta in prealabil, pentru a putea fi scoasa coaja mai usor. Eu chiar si o parte din nucile sau semintele raw prefer sa le las la inmuiat in cantitate mare si sa le usuc ulterior la 40C in deshidrator, in special cand am nevoie de faina sau pulpa de la laptele vegetal, de caju sau de migdale, o usuc in deshidrator si ulterior o folosesc pe post de faina de nuci.

Precizare 2:

De multe ori am fost intrebata de ce nu dau un timp exact de cogelare. Din pacate, nu pot sa stiu ce congelator aveti si totul depinde de felul in care este setat acesta. Un tort raw poate sa fie gata in jumatate de ora sau in doua ore, intervalul difera de la congelator la congelator. Noi avem doua frigidere si pot vedea diferenta intre ele. La unul putem seta digital temperatura si ingheata imediat un tort raw, iar la altul este cu rotita analoaga, ca la orice frigider si in el, acelasi tort ingheata partial in 2 ore.