Ca si o continuare a acestei postari, am sa va povestesc mai jos cateva intamplari amuzante si ceva ganduri si solutii folosite de noi. Discutam de diverse tipare verbale, specifice perioadei comuniste, precum „ce o sa spuna oamenii” si „sa-ti fie rusine”.
Cand era mai mica si ne intorceam odata de la piata, ea normal, plina pe tricou cu zeama de piersica, intr-o mana cu o rosie si in cealalta cu o piersica mancata pe jumatate, o trecatoare de varsta a treia, a inceput sa spuna asa de la distanta si din mers, fara sa o intrebe nimeni, „Vai, ce copil murdar, sa-ti fie rusine ca mama ta se chinuie sa te tina curata si uite cum arati”. Sincer, eu la astfel de interventii care nu sunt binevenite, sar ca arsa si imi protejez copilul. Insa de data asta, copilul a rezolvat situatia si a raspuns tare si apasat: „Exista masina de spalat rufe”. Doamna din discutie, a ramas in soc, fara replica.
Si daca tot vorbim de interventii neplacute, de multe ori nu inteleg atitudinea servilista a mamicilor de pe strada, parcuri sau alte locuri comune, atunci cand necunoscuti se baga sa certe copilul mic pentru lucruri nevinovate sau cand fac comentarii fara sens. Nu stiu cum pot sa suporte cu zambetul pe buze, chiar daca nu le place sau sa confirme spusele necunoscutile si sa inceapa la randul lor sa-si certe copii. Sau sa tolereze comportamentul de tip bullying, practicat sub ochii lor de alti copii de aceeasi varsta sau mai mari. Sunt fraze precum „asta-i topoganul/leaganul/parcul meu, te lovesc daca nu ma lasi sa intru primul, da-te la o parte ca e topoganul meu” sau intimadari prin priviri si cuvinte urate.
Cand ni s-a intamplat noua prima data, am intervenit noi, insa am invatat-o si pe ea sa isi rezolve aceste conflicte. Cum? I-am zis sa repete exact cuvintele pe care le spune celalalt copil, dar mai apasat si mult mai hotarat si de fiecare data, copii mai mari, cu cate 3-5 ani ca ea, dadeau inapoi, fiindca nu se asteptau la o asemenea reactie. Nu e tocmai ideal si sigur sunt si alte solutii mai bune, insa eu nu le-am gasit. Nu suport copiii care incearca sa intimideze alti copii, comportament practicat ulterior si cand sunt mari, ca si adulti, crezand ca le merge la orice varsta. Este o dovada clara de lasitate si o acumulare de multe frici si tensiuni interioare nerezolvate, bagaj pe care il cara toata viata in spinare.
Si discutand de plans, de cand ea a inceput sa vorbeasca cat si acum, la aproape 7 ani, vine la mine in brate si spune, simt nevoia sa ma descarc si incepe sa planga si o tin in brate pana se linisteste, fara sa incerc sa o opresc. Asadar, sa fim alaturi de copiii nostri, fiindca lasandu-i acum sa planga, sa se descarca si ajutandu-i sa faca fața emotiilor atat de intense cu care nu stiu ce sa faca, vom creste niste viitori adulti ancorati bine in stapanirea emotiile lor.
Am fost fascinata intotdeauna de sistemele de educatie flexibile si gata sa ajute copii sa se dezvolte natural, in loc sa le blocheze acest proces normal, prin metode mai putin prietenoase care le taia toata dragostea de nou si in care frica si competitia au fost puse intodeauna la loc de vaza. Intorcandu-ne la metodele Montessori si Waldorf, multi dintre noi am aflat despre aceste metode de invatare naturala tarziu, insa au existat in lume dintotdeauna iar familii alese precum Casa Regala Britanica, Casa Regala Suedeza, Thomas Edison, Graham Bell, inventator si om de stiinta, Gabriel Garcia Marquez, laureat al premiului Nobel pentru Literatura, nobili si oameni de vaza, au urmat aceste sisteme de invatare naturala si au avut multe de castigat. Din fericire, si noi avem acces acum la acest fel natural de invatare.
Primele forme ne-traditionale de invatare au fost mentionate inca de la inceputul anilor 1800, cum ar fi metodele folosite de Johann Heinrich Pestalozzi urmat de Friedrich Wilhelm August Fröbel (April 21, 1782 – June 21, 1852), care a fost un pedagog german, elevul lui Pestalozii. Acesta din urma a pus bazele unei educatii moderne bazate pe recunoasterea faptului ca elevii au nevoi si capabilitati unice de dezvoltare si invatare, unde jocul si observarea naturii fiind forme ideale de invatare.
In 2005 cand am descoperit metoda de invatamant Montessori, am ramas fascinata de usurinta cu care pot fi intelese inmultirile cu numere mari, fractiile si toate socotelile greoaie, cat si gramatatica sau stiintele exacte. Este o alta lume a invatamantului in care totul se invata practic si logic, nu prin tocire. Am mai ramas uimita cand elevi veniti din scoli Montessori, transferati in scoli de stat fiindca parintii se mutasera si nu mai erau scoli sau licee Montessori in preajma, erau de 10 ori mai buni la invatatura decat copii de varsta lor din sisteme de stat, si de multe ori intelegeau mult mai bine ce li se preda, fiindca aveau o baza buna pusa in scoala Montessori.
Multe persoane imi vor spune ca aceste sisteme sunt costisitoare, insa daca nu investim acum in educatia copiiilor, si preferam sa ii ducem in sisteme de invatamant care sa le taie aripile si sa ii forteze sa devina ca niste legume care gandesc foarte putin si care pot fi manipulate usor. O sa spuneti, lasa ca noi ne-am dezvoltat ok. Oare? Eu si acum am cosmaruri ca am teza, sau ca tipa profesorul la mine si imi da 20 de lovituri la palma cu banda metalica sau cu firele de metal impletite, si ca o concluzie, fiecare zi din viata mea de scolar a fost o trauma. Se insista mult pe materii fata de care nu aveam interes si pe care le-am sters din mintea mea, in loc sa ma lase sa ma concentrez pe materiile care chiar imi placeau, asa cum fac aceste doua sisteme extraordinare. Inainte de a va apuca sa faceti copii, mai bine salvati bani pentru trusoul copilului pana la 20 de ani, cat si pentru educatie care este cea mai importanta, asa cum fac mai toti oamenii din tarile moderne. Multi prefera vacante, masini si altele, dar uita ca educatia copiilor e mult mai importanta ca orice vacanta. Este ca un pasaport pentru viata si pentru linistea sufleteasca a viitorului om.
Sa discutam pe scurt despre aceste metode. Ambele metode incearca sa dezvolte in copii valoarea viitorului om matur si sa puna in lumina calitatile acestuia care sunt descoperite din frageda copilarie prin diverse activitati cu materiale naturale, joc si invatatura practica care ii indeamna sa fie organizati in viata si sa stie exact ce isi doresc sa faca cu viitorul lor. Copiii mici sunt fascinati cand adultii au incredere in ei si ii lasa sa faca activitati mult prea responsabile pentru varsta lor care dupa parerea lor, sunt doar pentru adulti cum ar fi: udarea florilor, prepararea unor feluri de mancare si spalarea vaselor, curatarea spatiului si organizarea obiectelor dupa joc etc.
Invatarea este vazuta in tot sistemul ca pe un proces de dezvoltare a fiintei umane si nu ca pe o activitate obositoare si plictisitoare. Aici creativitatea si entuziasmul pentru activitati sunt incurajate si copilul dezvolta valori reale, neingradite de vreun sistem sever, dominant si autoritar care ar putea sa-i impiedice dezvoltarea personala.
Tot sistemul de pedagogie se muleaza pe nevoile si personalitatea fiecarui elev, iar atentia si dragostea profesorilor fata de fiecare copil in parte, este una dintre cele mai apreciate calitati de elevi si parintii acestora. Fiecare elev progreseaza in ritmul lui personal fara presiuni. Dupa cum spun elevii, profesorii se implica atat in dezvoltarea ta intelectuala cat si in dezvoltarea ta personala, ca si individ. Competitia intre elevi nu este incurajata, ci mai degraba se pune accentul pe a te depasi pe tine insuti, de a te provoca sa inveti si sa intelegi tot mai mult de la zi la zi si descoperi dragostea de a invata lucruri noi mereu.
Relatia copil-educator/profesor este calda si bazata pe motivatia incurajarii si nu se impune nici o metoda invaziva de control prin teama, presiuni si amenintari. Toti copii merg de drag la scoala si de la gradinita si pana la liceu invatatura este imbinata armonios cu utilul si practicul, care creioneaza foarte usor in viitorul adult normele si valorile naturale de functionare a fiintei umane. Diferentele dintre aceste doua sisteme de invatamant, gasiti aici cat si aici.
In intreaga Romanie sunt cateva scoli Waldorf si Montessori, din cate am inteles concentratia se afla in Bucuresti, Brasov, Cluj, Iasi, Arad, Timisoara si Medias (scoala/gradinita pe care nu o recomand, fiindca nu se respecta complet metoda si se concentreaza mai mult pe religie decat pe metoda in sine). Pentru o lista completa a celor care au urmat aceste sisteme de invatare, faceti o cautare pe Google.
Conteaza enorm sa fiti bine informati despre metodele Montessori sau Waldorf autentice, pentru a putea compara metoda de predare din gradinita/scoala aleasa, cu metoda reala. De multe ori, educatorii/profesorii isi impun propria perceptie si nu aplica toate principile impuse de aceste metode si rezultatele sunt total diferite. Spre exemplu:
Nu schimba materialele odata pe saptamana asa cum ar trebui si copiii nu au diversitate de materiale pentru a putea avea acces la mai multe informatii.
Se impun atunci cand un copil alege sa lucreze cu un material, desi logic n-ar trebui sa intervina si sa lase la latitudinea copilului alegerea unui material cu care doreste sa isi petreaca timpul cel mai mult.
Educatorii/profesorii specializati se cred uneori superiori si nu accepta nicio sugestie sau solutie, crezand ca tot ceea ce fac nu trebuie sa fie discutabil de parinti.
Trebuie sa aveti grija la increderea pe care le-o acordati fiindca, chiar si in aceste gradinite/scoli, educatorii/profesorii au tendinta sa nu fie corecti sau sa minta parintii din dorinta de a isi acoperi spatele, cand e vorba de anumite lucruri ce tin de siguranta copilului sau de felul in care este tratat atunci cand sunt singuri cu el.
Prin urmare, metodele sunt superbe dar conteaza enorm personalul pedagogic si caracterul oamenilor care sunt alesi pentru a educa copiii.
Unitati scolare Montessori in Romania (din pacate site-ul nu are o lista completa si se afla in mai multe orase)
Am ajuns acasa si am vrut sa va destainui pe scurt cat mai multe secvente din cadrul expozitiei Raw Generation, proaspat incheiata la Bucuresti. Aceasta editie a fost si mai frumoasa si plina de viata ca si celelalte si asta nu o spun eu, ci multi dintre vizitatorii care ne-au calcat pragul. Eu, sotul meu cat si socrii mei care si-au dorit cel putin odata sa ne fie alaturi, am fost din nou impresionati de interesul vizitatorilor in ce priveste stilul de viata sanatos. Toata ziua am intalnit zambete si voie buna, am socializat din nou cu sute si mii de persoane si eu una, m-am incarcat din plin cu energia si bucuria voastra sufleteasca. Imi sunteti toti dragi si va multumesc pentru gandurile bune!
Spatiul acestei editii a ocupat ca niciodata aproximativ 1300 de metri patrati, am prezentat peste 60 de expozanti din intreaga tara, au avut loc prezentari si ateliere in patru sali diferite, plus un bufet cu bunatati raw organizat de restaurantele, cofetariile si firmele de catering din Bucuresti. Dupa cum am promis, a avut loc lansarea noii mele carti, „Retete Vegane Fara Foc„, Editia IV, publicata de Editura Curtea Veche si tombola mult asteptata, unde premiul mare a fost un germinator automat Easy Green, vedeti mai jos poza cu castigatorul care initial nu a fost prea incantat insa prietena lui a fost cea care a fost fericita pana la Dumneze! Va invit mai jos sa vedeti un slideshow cu pozele de la expo, facute de Radu Anastase.
Ligia Pop 