Update la „pastrarea merelor peste iarna in ferigi”

08/02/2023 Ligia Pop10 comentarii

Dupa ce am facut video-ul despre metoda veche de a pastra merele pe pat de ferigi despre care puteti citi AICI, au fost multe „guri” care mi-au spus ca asa ceva nu se poate si ca se vor strica mai toate sau le vor manca rozatoarele. Ei bine, suntem in februarie si am asteptat dorind sa urmaresc cat vor rezista si in ce stadiu vor fi dupa geruri indelungate.

Tot ce pot sa spun este ca nu este metoda mea preferata. Unele soiuri de mere cum ar fi „bot de iepure” au avut gust mai bun dupa mai multe geruri, altele si-au schimbat textura, in special merele golden. Merele culese cu mana s-au pastrat cel mai bine, asa cu mi s-a spus, insa fiindca am pus si mere care cazusera de la sine, acestea nu au rezistat mai deloc. O mica parte au fost mancate de rozatoare mici, insa din tot patul am gasit doar in jur de 2% mancate sau stricate (din cele culese de mana). Intr-un final am selectat tot ce era de mancat si pentru conservare (am facut otet si am sterilizat restul merelor razuite) si am desfintat patul. Era oricum stratul de zapada de peste 40 cm si nu-mi mai venea sa tot scormonesc prin zapada dupa ele. Am inregistrat video-ul de mai jos in care discut mai multe despre acest subiect.

Pastrarea merelor pentru iarna in ferigi

25/10/202226/02/2023 Ligia Pop1 comentariu

Update: AICI gasiti o postare in care am mentionat cum s-au pastrat.

Asa cum spuneam si in postarea anterioara pe care o puteti citi AICI, procedura este simpla si ciudata pentru multi, insa eficienta. Nu este ceva inventat de mine, ci o metoda transmisa din generatie in generatie si ne-am dorit sa o incercam si noi, chiar daca am incercat in acelasi timp si varianta traditionala, adica depozitarea merelor in ladite in pivnita. Experimentul l-am inceput acum o luna, cand din cauza frigului, frunzele dar si merele au inceput sa cada din copac. In acelasi timp am pus mere in pivnita dar si in ferigi. Cele din pivnita, chiar daca avem pisici care patruleaza, deja au fost atacate de soareci si mancate sau gustate pe alocuri. De cele din ferigi nu s-a atins nimeni si sunt in stare buna, chiar daca au fost nopti cu 0 sau -1 grade. Dupa spusele localnicilor, rezista si iarna, insa vom vedea.

Cum se procedeaza?

Se alege un loc ingradit in gradina, unde nu vin iepuri sau caprioare. Se pune direct pe pamant un strat inalt de 20-30 cm cel putin de ferigi de camp, nu din acelea de padure de care stim toti. Cele de camp sunt inalte si lemnoase si nu se topesc pe timp de iarna complet, ci raman tijele lemnoase si frunzele uscate.

Stratul de ferigi trebuie sa aiba pe parti niste lemne de sustinere, fiindca vom pune direct pe ferigi mere in prima faza doar pe un strat, adica nu le vom pune inca suprapuse. Nu le acoperim pana nu se anunta mai frig, sau pana nu se termina culesul merelor. Ni s-a spus ca un strat de mere este suficient si din timp in timp sa venim sa sortam merele care se mai strica. Este important sa punem doar mere culese cu mana, nu din cele gasite deja pe pamant.

Dupa ce culesul merele se apropie de sfarsit, se pot pune si suprapuse, dar se adauga inca un strat de ferigi – insa nu asa de mare ca cel pentru baza – si un strat generos de frunze uscate adunate de prin curte. Chiar daca va ninge mai mult sau mai putin pe viitor, se da la o parte stratul de zapada si frunzele si se iau merele oricand dorim. E important ca dupa aceea, sa punem frunzele la loc, chiar daca sunt amestecate cu zapada.

Gradina bio · Viata sustenabila

Mere galbene viermanoase

03/10/202203/10/2022 Ligia Pop6 comentarii

Da, m-ati auzit bine. Preferam merele viermanoase si cu interiorul mancat sau atacat de diverse insecte, fiindca asa stim ca un mar nu a fost stropit cu chimicale si este in mare parte natural. Uitati-va aici cum arata merele culese de noi, care sunt cele mai bune mere pe care le-am mancat vreodata.

Le vom pune si la pastrat pentru iarna in gradina, pe un strat generos de ferigi de camp lemnoase, asa cum am invatat de la batrani si voi prezenta asta intr-un video viitor. Stiu ca suna ciudat si multi prefera varianta „in ladite la beci”, insa prind miros de beci si totodata se deshidrateaza mult mai repede. Sub ferigi spun localnicii ca se pastreaza bine, nu ingheata, nu se ofilesc si se pot pastra pana la primavara. Dar pana atunci, va las cu acest scurt video despre merele pe care le adoram.

Gradina bio · Viata sustenabila

Ce am putea face cu perele padurete?

28/09/2022 Ligia Pop5 comentarii

Este incredibil cat de multe roade pot fi gasite toamna aceasta peste tot. Batranii spun ca atunci cand sunt atat de multe roade in copaci si paduri, vin anii grei. Uitandu-ne in jurul nostru si la ce se intampla, cu siguranta preturile vor creste, cureaua se va strange si tot mai multi oameni nu se stie daca in urmatorii ani vor avea ce pune pe masa.

Stirile acestea nu sunt o noutate de ceva timp si cred ca este momentul potrivit sa conservam cum putem fiecare strop de mancare si mai ales mancarea gratis pe care o putem culege din natura in abundenta, in special din zone mai putin poluate.

De curand am descoperit un copac extraordinar, un par care pare paduret insa care cred ca este un soi vechi romanesc. Perele sunt mici, foarte aromate si zemoase, cu un miros puternic de vanilie. Fiindca nu sunt tratate, se strica foarte repede imediat dupa ce au cazut din copac, asa ca a trebuit sa ma misc repede.

Am reusit sa usuc cateva, sa fac cateva compoturi si sa incerc un fel de sos de pere, precum cel de mere, insa nu mi-a placut rezultatul. Le prefer compot, fara zahar sau uscate, insa se innegresc foarte rapid, chiar daca se adauga lamaie. Nu ne deranjeaza culoarea, insa vom vedea daca rezista. De obicei fructele dulci absorb umiditatea rapid, asta daca nu sunt depozitate corect, adica in doze de unica folosinta, in borcane mici care nu trebuie deschise decat inainte de consum si atat. Voi ce preparati cu perele padurete?

Plante comestibile · Viata sustenabila

Consumul de ciuperci comestibile

17/09/202218/09/2022 Ligia Pop1 comentariu

De 3 ani am inceput sa studiem si capitolul ciuperci comestibile, consumand in prima faza doar ciupercile care nu pot fi confundate cu altele. Am gasit tot felul insa mereu am vrut sa mergem la sigur si mai tot timpul le consumam gatite. Este un subiect foarte vast cu care nu putem glumi, de aceea am facut 2 cursuri cu persoane specializate si inca ii consult cand vine vorba de specii necunoscute. Razvan Cristian Tuculescu, specialist in domeniu si autor al cartii Ciupercile din Romania, ne-a ajutat enorm. Cu el am facut acest curs si inca invat din cursurile predatate pe care le consult din timp in timp. Pentru cei interesati, puteti lasa mesaj la adresa de email: laboletachecluj@gmail.com cat si numarul de mobil, folosit doar pentru Whats App +40 747 577 200.

Am gasit multe specii de ciuperci, iar cele de mai jos au fost comestibile. Doar intr-un timp scurt de cand batem padurile, am gasit o cantitate neasteptata si soiuri diverse pe care le-am cules responsabil, adica am lasat cel putin 10% din ciupercile iesite si specimenele batrane pentru propagare, insecte sau alte animale ale padurii. Am facut mancaruri din ele, am uscat si le-am transformat in pudre, am marinat sau am murat si am pus si la congelator pentru iarna. Aici gasiti categoria de Plante Comestibile de pe acest site, unde am publicat si cateva retete.

Dupa ce am tot vorbit de ciuperci, am avut cateva mesaje in care ni s-a spus ca ciupercile comestibile sunt acide si ca nu sunt recomandate pentru consum. Doar ca idee, va las doar unul dintre articolele disponibile publicului larg care sustin contrariu. Sunt carti si cursuri care mentin aceeasi ideea, adica mancarurile de ciuperci neutralizeaza acidul gastric si ajuta la alcalinizarea organismului si nu invers. Comparat cu toate mancarurile gatite care sunt acide indiferent daca sunt vegane sau traditionale, ciupercile gatite nu sunt acide.

Pe langa toate am invatat si eu de la specialisti cateva reguli:

Nu mancam niciodata ciuperci de care nu suntem 100% siguri ca sunt comestibile.
Nu mancam niciodata ciuperci care „stralucesc” si sunt fosforescente in intuneric. Cateva specii mortale au aceasta „capacitate”, de aceea multi lasa peste noapte ciupercile care s-ar putea confunda cu ele si le verifica la intuneric.
Nu mancam ciupercile gatite pe stomacul gol si niciodata seara,
Niciodata nu facem o mancare doar din ciuperci ci combinata si cu alte legume si tot timpul fierte usor,
Fierbem toate ciupercile de care stim sigur ca sunt comestibile, cu o ceapa alba. Daca ceapa se innegreste le aruncam. Asta inseamna ca sunt compromise. Acesta nu este testul magic, ci facem asta doar cu speciile de care suntem 100% ca sunt comestibile.
Nu consumam specimenele batrane, fiindca asa cum am invatat la curs, acestea pot creea probleme digestive.
Cand vine vorba de ciuperci, chiar daca in popor se practica acest lucru, cautati sa le preparati fara prajeli, rantasuri si alte nebunii care le transforma in mancaruri foarte procesate si acide, greoaie pentru organism si care pot da stari de indigestie sau reactii ciudate.
Nu consumam ciuperci aduse de localnici sau din piata, pana nu este verificat fiecare specimen. Nu uitati ca nu exista mutanti printre ciuperci, ci doar specimene de ciuperci otravitoare identice cu alte specii comestibile si care cresc printre cele comestibile. Daca nu cunosti toate detaliile distinctive, cum ar fi felul lamelelor, inelul daca trebuie sa fie prezent sau nu, mirosul, culoarea care se schimba sau nu la sectionare sau altele, poti face o greseala letala.

Urmeaza curand un articol cu o serie de video-uri, care va veni in completarea acestuia. Voi povesti si arata cum uscam ciupercile in deshidrator cat si alte specii de ciuperci delicioase pe care le-am gasit in aceasta perioada.