Cresterea copiilor · Surse utile

Imbracamintea si obiectele SH – un subiect mai delicat

In 2017 am publicat cartea Jurnalul unei mame, ghid pentru creșterea copiilor până la 3 ani, in care povesteam despre cum ne-am crescut fetita pana la 3 ani. Timpul a trecut si chiar daca mi-am dorit sa mai public si volumul 3 din aceasta serie de Jurnale, editurile in prag de faliment din pacate nu prea mai sunt in stare sa tipareasca carti noi si totul a ramas la nivel de plan.

Jurnalul unei mame: ghid pentru cresterea copiilor pana la 3 ani
Coperta ediției I a acestei cărți

Mi s-a cerut de multe ori sfatul referitor la multe dileme si in functie de cat am stiu si eu din experienta mea, am sfatuit cu mare drag. Multe intrebari au venit pe partea de alimentatie si aici ofeream ca si solutie cartile mele dedicate atat copiilor cat si intregii familii, iar alte intrebari au venit din multe alte domenii de educatie. Voi lua in discutie doar cate una pe articol si daca timpurile vor permite, voi face o serie de articole la care voi raspunde la intrebarile cele mai dese si mai complexe.

Cea mai deasa intrebare a fost despre imbracaminte, incaltaminte, jucarii, rechizite, mobila, obiecte de bucatarie si altele din aceasta categorie. Care au fost sursele mele, de unde le-am luat, cum le-am depozitat, cum le-am facut loc si cum le gestionam pe toate in asa fel incat sa nu ne dea afara din casa.

Sursele mele au fost diverse, dupa cum mentionam si in cartea Jurnalul unei mame. Prima sursa mare au fost second hand-urile bine dotate. Aici pe langa haine, incaltari, jucarii, rechizite, mobilier, gaseam si altele necesare pentru o casa si copii. Retineti ca nu am cumparat niciodata vechituri, rupturi, haine prea uzate, ci doar articole ca noi, chiar cu eticheta – valabil si la mobila, obiecte diverse, jucarii sau rechizite. Am luat exemplul oamenilor bogati din SUA, cu care ma intalneam des la second hand-uri sau thrift shop-uri imense, cum le numesc ei. Vanzatoarele ii cunosteau si imi mai aratau cateodata care sunt, insa mai tot timpul erau acolo, in special cand se punea marfa noua pe rafturi.

Oricum acolo nu vei vedea pe strada diferenta dintre un om cu un salariu mediu si un bogat, fiindca toti se imbraca la fel, cateodata chiar mai saracacios, fiindca nu vor sa atraga atentia si nici nu simt nevoia sa isi etaleze bogatia prosteste, asa cum se obisnuieste in Europa. Nu ii vei vedea sa isi cumpere haine de firma cu care sa se mandreasca prin mall-uri, cinema-uri sau la piata, ci poate doar haine mai pretentioase pentru evenimente. Revenind la ale noastre, haideti sa vorbim despre avantajele pe care le-am gasit eu cumparand in mare parte produse SH.

Care sunt avantajele?

  • Am ajutat la reciclarea multor obiecte: jucarii, imbracaminte, incaltaminte, mobila, masini de spalat Miele si diverse obiecte casnice etc., care ulterior au fost date si la alte familii si ele la randul lor le-au dat mai departe si tot asa – deci s-a reciclat de mai multe ori. La fiecare final de an sau chiar de doua ori pe an, trimiteam cutii sau saci la alte familii, atat de haine cat si jucarii cu care nu se mai jucase Sophie in ultimele luni.
  • In felul acesta am adunat haine pentru noi de o calitate pe care nu o gaseam in magazinele romanesti la preturi rezonabile. Am dat si o gramada de bani pe unele produse noi din alte tari sau chiar din Romania si culmea, acelea s-au distrus repede, adica s-au rarit, scamosat si chiar stricat dupa cateva spalari sau purtari.
  • Am adunat haine aproape ca noi din second hand-uri pentru copilul nostru de la varsta de 2-18 ani, in general haine utile si practice din fibre naturale in mare parte, cum ar fi de bumbac sau de in. Cateodata din materiale organice, vopsite cu o varietate de culori din surse naturale. Toate au fost spalate bine, asa cum voi explica mai jos si organizate pe varste, in cutii de plastic inchise etans, asezate una peste alta pana la tavan, intr-un spatiu uscat (precum in pod). In fiecare cutie am adauga ori o punga de silica, regasita in mai toate recipientele medicale sau pungi mai mari sau in cutiile cu pantofi noi, ori o creta alba, ambele cu scopul de a absorbi potentiala umiditate.
  • La fiecare varsta, nu alergam cand copilul avea nevoie de pantofi, cizme, sandale, adidasi, pantaloni, geci, salopete de iarna etc, ci apelam direct la cutia varstei respective. Cand le dadeam jos din pod, hainele erau spalate inca odata, uscate la soare si asezate in dulap. Hainele au fost asezate in cutii in functie de numerele de pe eticheta corespunzatoare diverselor varste, adica 122-128, 152-154 etc., iar incaltamintea in functie de marimea fiecarei perechi.
  • Am economisit enorm, tinand cont ca mai toate hainele cumparate au fost intre 2-5 lei, dar in mare parte 2-3 lei, fiindca stiam in ce zi se reduc foarte mult (vinerea spre exemplu) si mergeam atunci sa aleg. Preferam sa dau in schimb pe o geaca sau salopeta mai complexa si cate 20-25 lei, luate in primele zile cand aduceau marfa (luni sau marti) insa ulterior si acestea pana la finalul saptamanii ajungeam la pret redus. Asa cum am spus, cateodata ma duceam si cand aduceau marfa noua, fiindca aveam de unde alege, decat la final de saptamana cand ramaneau haine mai putine, fiind deja alese de altii.
  • Am fost scutita de cautari si alergatura prin mall-uri si magazine pentru noi si copil. Au fost 5-7 ani la rand cand n-am calcat in mall-uri sau magazine de obiecte noi. Nici acum nu mergem, cu toate ca de curand am fost intr-un mall in Cluj, dar nu pentru window shopping sau cumparaturi, ci strict pentru sushi 🙂
  • Am economisit foarte mult, fiindca am cumparat doar jucarii sh, cum ar fi bebelusi, papusi de stil vechi, am gasit in timp foarte multe jucarii de lemn intr-o stare impecabila sau noi, cuburi, mese, scaunele, jucarii sau materiale Montessori sau Waldorf, jucarii de plus, masinute de stil vechi de tabla la care se deschideau usile sau capota fiindca acelea ii placeau ei si noua, carti foarte multe in engleza si alte limbi (am cumparat si tone de carti noi si educative), plus multe rechizite ca noi, la preturi exagerat de mici, intre 1-5 lei.
  • Cum am spus, am luat doar jucarii de calitate si utile. Nu am cumparam niciodata jucarii noi sau sh din plastic colorat, papusi Barbie, carti sau desene animate noi, care programeaza copiii sa isi faca o idee gresita despre viata si sa isi doreasca sa devina ca acele caricaturi machiate, ca niste curve de strada intr-un cuvant. Am preferat papusile de stil vechi si alte jucarii de calitate, insa intr-un numar redus, ca sa ne dea afara din casa. Iar cu desenele si filmele am cautat sa fim selectivi, cu toate ca mai toate contin elemente de programare diabolica, valabil si la cele pentru adulti. Apropos de asta, de curand am vazut o serie de decodari ale acestora si efectiv ne-am ingrozit. Informati-va pe acest subiect! Multi parinti de ani buni isi feresc copiii de asemenea influente nocive.
  • Mereu am fost selectiva si am avut de castigat. Nu faceam compromisuri cu nimic. Daca imi placea mult sau daca aveam nevoie de ceva, atunci venea cu mine acasa. Nu am luat niciodata obiecte de niciun fel despre care nu stiam sigur ca imi plac sau eram nesigura de utilitatea lor.
  • Am economisit mult, fiindca am cumparat mai toate lucrurile din ultimii ani la mana a doua: carucioare ca noi, incepand de la 60 lei (carucior care ulterior fusese 4000 lei), mobila masiva din lemn, impecabila la preturi de la 400 lei in sus (vedeti canapeaua cu goblen din imagine si acest articol), chiar mai ieftina ca mobila de orice fel din magazine, obiecte de Craciun, covoare de lana ca noi la preturi de nimic din targuri de vechituri si sh-uri. Da, covor de lana ca nou, de 3/4 m la 150 lei, precum cele din imaginea cu straiele romanesti.
  • Am luat in timp multe obiecte pentru bucatarie, oale de inox de 18/0 care costa o avere in general, vesela, set de ceramica englezeasca de 40 piese la 200 lei, set cesti cafea de cate 15 piese la 15 lei, fotolii ca noi din lemn si cu tapiteria impecabila la 60-80 lei si puteti vedea poza de mai jos, scaune din lemn la care schimbam ulterior doar tapiteria, la 50 lei scaunul si altele.
  • Toate obiectele regasite in cartile mele de bucate, de la pahare, tavite, broderii si altele, toate au fost luate din second hand-uri la preturi foarte mici, de la 1 leu in sus. Da, chiar si farfurii sau pahare mai moderne, sau farfurii pictate manual si altele din aceasta categorie.
An original recipe by Ligia Pop
  • Daca ar fi sa vorbim de incaltaminte, mereu mi-am dorit ca, copilul meu dar si noi, sa purtam incaltaminte doar din piele la exterior, exceptand talpa la incaltamintea de strada, dar neaparat si piele la interior. Toata incaltamintea de acest fel era si este foarte scumpa. Pentru copii, incep de la 200-500 lei si tinand cont cat de repede cresc, nici nu apuci bine sa cumperi incaltamintea, ca gata, nu-i mai vine. La sh am gasit atat de multa incaltaminte buna, tocmai pe acest motiv, ca nici nu apucau acei copii sa le poarte cand erau noi, ca deja le erau mici. Incaltamintea incepea de la 3 lei si pana la maxim 45 lei in zilele noastre. Au fost ani cand ii luam cizmulite de piele inalte la 11-15 lei, acum preturile s-au ridicat, insa deja avem rezerve si nu ne mai pasa. Si la adulti la fel, am luat incaltaminte de calitate de 15-35 lei. Mai jos veti vedea cum le dezinfectez, atat obiectele, imbracamintea cat si incaltamintea, ca sa fie bine pentru noi. Obiectele in general le spalam cu solutie dezinfectanta si cele care merg, le bagam la 95C la masina de spalat vase.
  • Niciodata in cei 10 ani, n-am luat vreo ciuperca, boala de piele sau altceva de acest fel, semn ca le-am dezinfectat cum trebuie pe toate 🙂
Covorul din aceasta imagine a fost luat de la un SH

Am primit si donatii de la alte mame si eu la randul meu am donat la foarte multe familii, insa am intampinat o problema delicata. Multe mamici erau rezervate sa ne aduca haine, stiind ca in general mamicile au pretentii in astfel de situatii sa primeasca haine aproape noi, calcate, fara nicio urma de uzura, ceea ce mi se pare complet absurd. Eu n-am avut niciodata astfel de pretentii si chiar mi se par fara sens, tinand cont ca mai ales acele haine sunt in general pentru purtare si joaca, care oricum se rup sau se distrug rapid.

Si da, multi mi-au sarit in cap cand am scris in cartile mele ca sursa mea principala sunt second hand-urile, chiar si pentru haine de copilasi (cu exceptia lenjeriei care vine in contact cu pielea, articole ce le luam noi- noute). Multi au spus ca dau un exemplu prost, fiindca toate sunt tratate intens, sau ca sunt surse de ciuperci, boli de piele, ca au amprenta si energia celor care le-au purtat etc. In general aceste persoane se imbracau in mare parte de la magazine de firma si dadeau o avere pe haine atat pentru copii cat si pentru ei, care oricum nu erau tocmai de calitate. Am avut mereu un principiu in viata printre multe altele – nu am acceptat lectii ce tin de finante si economii de la oameni risipitori.

Cu toti stim cat de multe resurse financiare trebuie sa ai cand cresti un copil sau mai multi, chiar daca refolosesti cat poti. Pe langa toate, ca si un mic exemplu – dai 50-100 lei pe o rochita sau bluzita si in trei minute poate fi patata cu fructe de padure sau altele, care nu mai ies in veci. Varianta aceasta este aleasa de majoritatea parintilor din mandrie si poate fiindca nu stiu mai bine. Sincer mie nu mi se pare normal sa strici copilaria unui copil stand cu gura pe el/ea atata timp cat traieste, in loc sa ii dai libertatea sa manance un fruct copt cu bucurie fara sa-i pese ca se pateaza, sau sa se joace, sa isi murdareasca genunchii cu noroi, sa-si rupa hainele in genunchi si in coate, sa isi agate geaca sau pantalonii intr-o creanga de copac in timp ce se urca in copac.

Personal prefer sa dau 2-3 lei pe o rochie, bluza, pantalon, salopeta sau maxim 25 lei pe o geaca ca noua si dupa aceea daca se intampla ceva cu ele si nu se mai poate face nimic cu ele, le pot arunca sau daca se pot rezolva, le scot petele, le pot coase sau daca nu se pot petici, le folosesc la sters praful sau la altele. De ce, fiindca nu dau o avere pe ele si chiar nu-mi pasa daca se distrug si nu mai pot fi refolosite ca si haine.

E bine de retinut pentru cei care nu cunosc

  • Hainele provenite de la second hand-uri sunt de mai multe calitati si eu prefer si aleg mai mereu calitatea I.
  • Toate hainele SH, prin lege, intra de cel putin doua, trei ori in hale imense cu aburi de cloruri si pesticide pentru a omori ouale de paraziti sau potentialii paraziti, substante dezinfectante pentru orice boala de piele sau ciuperca plus multe altele. De asta si mirosul acela specific tuturor hainelor SH, care nu se spala usor.
  • Hainele noi din comert, daca nu sunt organice si din fibre vopsite natural, sunt la fel tratate, poate chiar si cu mai multe cantitati de chimicale. Pentru a avea o tesatura moale si placuta la purtare rezultata dintr-un material aspru, este nevoie de un proces indelung de manipulare chimica. Contin o lista lunga de chimicale: componenti volatili si dioxina, soda caustica si acid sulfuric, erbicide, un numar de coloranti printre care elemente chimice de fixare a culorii sunt extrase din metale grele – valabil atat hainele pentru copii cat si pentru adulti. Sunt la fel tratate la greu cu substante chimice entru a preveni diverse ciuperci, paraziti, boli, mai ales la hainele de adulti. De ce, fiindca acestea stau in magazine si pana ajung la noi, sunt atinse de diverse rozatoare, molii si alte insecte, si pe deasupra sunt probate de zeci si sute de oameni. Va indemn sa cititi si acest articol pe tema hainelor toxice pentru noi.
  • Acelasi lucru de mai sus, este valabil si pentru pantofi. Ganditi-va cate persoane au probat pantofii noi pe care tocmai ce i-ati cumparat… Am auzit diverse cazuri de acest fel, adica oameni care s-au trezit cu o ciuperca de picior luata dupa ce au probat mai multe perechi de pantofi noi.

Cum fac eu ca sa fie bine pentru piele: aici ma refer la dezinfectat atat masini de spalat, haine si incaltaminte noi sau sh?

  • 95% din hainele pe care le cumpar sunt din bumbac organic sau conventional, pe care le pot spala la 95C.
  • Niciodata nu purtam haine noi fara sa le spalam inainte de mai multe ori.
  • Spal hainele noi si sh de cel putin 2 ori la 95C, si aleg optiunea la masina automata de apa extra si la fiecare tura, adaug 1 cana de otet + 3-4 linguri de bicarbonat de sodiu natural + 3 linguri de sare grunjoasa de ocna. In felul acesta se dizolva multe chimicale, se mai spala din metale grele, soda caustica, dioxina, coloranti si detergentii folositi anterior, si prin aceasta metoda de spalare „curat” amprenta persoanelor care au purtat/probat inainte acele haine.
  • Masina de spalat rufe se dezinfecteaza lunar de grasimile corporale, detergenti, scame, diverse mizerii adunate in ea pe care nu le vedem. Cum procedez? Setez ciclul cu temperatura maxima, las sa mearga masina complet goala, adaugand de la inceput 1 cana de sare, 1 cana de bicarbonat de sodiu si 2 cani de otet de vin. Altii am auzit ca folosesc si clor, adica in timp ce merge se adauga doar 1 cana de clor. Eu nu sunt pentru clor, considerandu-l toxic pentru piele, ochi si mediu. Acest lucru este valabil si pentru masinile de spalat vase. Sfatul mi-a fost dat de o persoana care repara masinile de spalat vase si rufe, metoda folosita cu scopul de a mari durata de viata a masinilor dar si pentru igiena generala a masinii.
  • Hainele ar fi de preferat sa fie uscate in bataia soarelui, la fel pentru motivele de mai sus.
  • La urmatoarele 3-4 spalari, folosesc la fel pe langa detergentul natural, otet si sare.
  • La incaltari folosesc un spray dezinfectant pe care il gasiti in farmacii. Cateodata le pun peste noapte si bicarbonat de sodiu si sare, chiar in interior si las sa se absoarba. A doua zi le scutur si le mai dau odata cu spray-ul dezinfectant.
  • Incaltamintea va sta inaintodeauna complet desfacuta la soare, cel putin 2-3 zile. Aveam momente cand le bagat in pungi speciale si la congelator sau le dadeam la ger. Suna ciudat, dar am invatat si eu de la „specialisti”.

Stiu ca este greu pentru multi dintre voi sa calcati intr-un astfel de magazin, mai ales pentru cei care au avut mereu oroare pentru magazinele sh, asa cum am avut si eu. Si nu va faceti griji, ca si eu, tot prin intermediul unei cunostinte care mi-a adus o geaca ca noua si de firma din magazin de mana a doua, am ramas in soc ca se poate gasi asa ceva la 10-15 lei, cand aceeasi geaca noua costa in jur de 2000 lei. Sau echipament de sport, tot ce ai nevoie pentru schi, rucsace ca noi, triciclete, biciclete de copii sau adulti, ori biciclete foarte putin uzate la 200-500 lei, care noi costa 2000-3000 euro, masini de spalat Miele (printre cele mai bune din lume) la 500-800 lei, pe care le folosim de mai bine de 7 ani si lista se mai poate completa.

Discutia ar putea continua, insa cred ca am atins cateva puncte importante din acest subiect. Concluzia este simpla, cautati sa economisiti cat puteti si profitati de magazinele la mana a doua, care inca mai sunt permise. Vremurile se precipita, nu se stie ce va fi maine si acum avem un motiv in plus sa nu mai risipim banii si sa-i folosim cu chipzuinta. Cautati orasele renumite pentru asemenea magazine sau targuri, cum ar fi targul de la Negreni din Cluj si magazine sh regasite in Medias sau Fagaras. Am inteles ca sunt si in alte orase sau online, insa deja le trec la antichitati sau obiecte vintage si preturile sunt destul de mari.

Explorati, fiti curajosi si aveti rabdare cand cautati, fiindca trebuie sa vi se formeze ochiul, ceea ce se intampla in timp. In general in magazine de acest gen, depozite sau targuri de vechituri este nebunie, cu toate ca in ultimii ani au inceput in magazine sa aiba mai multa ordine – toate calcate si pe umerase, portelanul pus pe etajere, covoarele si mobila asezate in asa fel incat sa le vezi.

Fiindca multi m-au intrebat si de magazine de acest fel si chiar daca nu vreau sa fac reclama gratuita fara acordul cuiva ci doar ca sa va ajute pe voi, pot sa spun ca unul dintre magazinele de la care cumpar este cel de aici. Au magazine in mai multe orase din tara, vedeti link-ul dat pentru adrese. Va las o poza de la ei, ca sa vedeti cum arata. In astfel de magazine second hand merg, fiindca nici eu nu am rabdare pentru cele care chiar au haos si nu se poate vedea marfa.

Ce nu mi-a placut la ei, a fost ca pe masura ce au trecut anii, si-au schimbat calitatea marfii si au marit preturile destul de mult. Initial erau calitatea I, acum insa calitatea este alta. Se pot gasi inca lucruri bune, insa verificati-le sa nu aiba pete sau rupturi. In primul an marfa era „impecabila” (asa cum o descria o cunostinta), dar acum gasesti si piese la 100 lei in stare proasta. Eu personal nu cumpar decat rar, cand aduc marfa noua, care pe parcursul unei luni scade treptat in pret, pana ajunge la 2-3 lei per produs. Adica au zile la final cand toata marfa din magazin este 2 lei, si dupa aceea aduc marfa noua, si tot asa.

Ca si regula generala, nu va asteptati ca din prima sa gasiti comori. Si la mine a durat pana am putut sa-mi formez ochiul si cu rabdare si perseverenta, plus negociere la sange cateodata in targurile de vechituri, am reusit in decurs de 10 ani sa gasesc foarte multe lucruri de calitate, de care inca ne bucuram. Asa cum am spus, acest obicei s-a transformat in ceva util pentru familie, adica renuntarea aproape totala la magazinele de obiecte noi in favoarea produselor la mana a doua si privind in urma, chiar ne felicitam pentru decizia luata si pentru banutii economisiti, care am putut sa-i folosim pentru alte scopuri.

Cresterea copiilor · Gradina bio · Plante comestibile

Natura ne ofera o multitudine de plante medicinale

Dragii mei, o simpla plimbare prin padure se poate transforma intr-o recolta bogata de plante comestibile si medicinale. Am mai discutat despre acest lucru in articolele de mai jos.

Am sa va arat cateva plante pe care fetita noastra le cunoaste si le-a cules pentru mixurile ei de ceaiuri. Le usuca corespunzator la umbra si ulterior le combina cum simte ea ca este bine. La inceput, acum cativa ani facea totul sub indrumarea noastra, acum avem incredere in ea, fiindca le stie foarte bine. Cateodata ii mai explic cand le combina, ca sa stie proportia pentru fiecare planta in parte, asta fiindca cu totii stim ca unele plante medicinale trebuie consumate cu masura, nu in exces, chiar si in mixuri.

Mai jos, va prezentam 4 tavite colorate si sa o le prezint pe fiecare in parte. Multe au fost culese de la munte, doar din zone nepoluate si unde infloresc mai tarziu ca la ses.

Primul cos contine:

  • sanziene
  • petale de trandafir.

Al doilea cosulet contine:

  • petale de trandafir,
  • albastrele,
  • luminita noptii,
  • trifoi alb si roz,
  • menta,
  • cateva crengute de cimbrisor maruntite.

Al treilea cosulet contine:

  • sovarv sau oregano salbatic,
  • petale de trandafir
  • cimbrisor de camp.

Al patrulea contine:

  • hibiscus,
  • trifoi alb si roz,
  • luminita noptii,
  • coada soricelului si
  • menta.

Al cincilea cosulet contine:

  • sovarv sau oregano salbatic,
  • petale de trandafir,
  • sunatoare,
  • menta,
  • sanziene.

Va indemn si pe voi sa va incurajati copiii si sa-i invatati saptamanal cate o planta comestibila sau medicinala. Lucrurile acestea trebuie pastrate, altfel vor fi uitate complet.

Cresterea copiilor · Surse utile

Invatati-va copiii sa respecte si sa iubeasca natura

Invatati-va copiii sa respecte natura si sa inteleaga scopul fiecarei plante, copac, insecte, vietati. Cum putem face asta? Exemplul propriu este cel mai important adica, copiii trebuie sa ne vada pe noi ca respectam si apreciem natura, prin toate actiunile pe care le facem in aer liber. Aici putem aminti pe langa a invata rolul fiecarei plante, copac, vietate, si munca in ingrijirea gradinii, si plimbarile responsabile in aer liber, cand putem sa ii invatam ca este important sa nu aruncam gunoaie si sa fim dispusi sa ajutam natura, adica sa curatam gunoaiele lasate de altii. Stiu ca suna rau pentru multi, insa unul dintre rolurile noastre pe pamant este sa instruim pe altii in acest sens si aici nu ma refer doar la familia noastra, ci in general, si in acelasi timp sa ajutam la „vindecarea naturii”. 

Indiferent cat de arhaici ar fi unii oameni de pe pamant, natura intotdeauna a fost un loc in care multi se simt bine, in echilibru, de aceea este important sa ducem campanii de educare oriunde putem. A fi responsabil cu natura si a ii acorda respectul care i se cuvine, sunt lucruri de bun simt pe care trebuie sa punem accentul intr-o civilizatie moderna. Romania mai are mult de invatat la acest capitol, insa tinand cont de vremurile de ascensiune pe care le traim, avem sperante ca in viitorul apropiat, mama natura va fi respectata cu adevarat.

Pentru multi este un concept nou, insa pentru noi Terra sau Mama Natura este ca o fiinta vie si avem o datorie fata de ea. Datoria aceasta nu vine din obligativitate, ci din dragoste pentru ea si pentru tot ce a fost creat si lasat pentru bucuria noastra. Unele practici naturale precum cele de mai jos, ne ajuta sa mentinem acest respect dar si sa-i aratam dragostea noastra:

  • La intrarea in padure, cautam sa fim multumitori Divinitatii sau Sursei Creatoare pentru frumusetea si energia locului.
  • Participam la curatarea naturii, adica cautam sa avem saculeti de gunoi la noi pe care ii umplem cu gunoaiele lasate de altii.
  • Imbratisam copacii si ne conectam cu energia lor vindecatoare. Le multumim ca sunt strajerii planetei si ne cerem iertare in locul celor care ii taie fara mila. Suna diferit pentru multi oameni, insa cautati studii ce au scos in evidenta energia vindecatoare pe care o transmit si faptul ca ei simt actiunile noastre. Multi oameni de stiinta din Japonia au eliberat in ultimii ani multe studii pe aceasta tema.
  • Identificam plante comestibile si medicinale, le studiem si culegem responsabil, adica nu devastam toate plantele, ci luam cu masura, 10% din intreaga colonie, in asa fel incat planta sa poata sa traiasca si sa se dezvolte ulterior, sa ramana si pentru alte animale, insecte, albine etc. Aici gasiti detalii despre acest subiect.
  • Fetita noastra de obicei identifica scorburi, texturi interesante pe copaci sau plante, conuri, roci, paturi de muschi si betisoare interesante.
  • Ne luam timp sa stam jos si sa ne conectam cu padurea printr-o meditatie sau rugaciune, multumind din nou Creatorului pentru beneficiul de a avea inca paduri si spatii verzi. Spun asta, gandindu-ma la volumul de paduri distruse in ultimii ani.
  • Am mai putea continua si cu alte activitati frumoase, fiindca sigur exista. Mai jos am gasit o grafica interesanta pe Facebook, nu ii stiu sursa, poate ma ajutati voi.

Cum puteti sa ajutati copii sa iubeasca si sa respecte natura?

Fetitei noastre i-am dat un coltisor in gradina, unde are libertatea sa-si planteze ce doreste. In decursul anilor, vazandu-ne pe noi ca suntem interesati de plante comestibile si plantele medicinale, a inceput si ea sa experimenteze. Anul trecut a cules plante medicinale diverse cum ar fi: sunatoare, cimbrisor de camp, ciubotica cucului, tei, menta si multe din familia aceasta pe care le adora, tataneasa, codita soricelului, petale de trandafir, levantica, salvie, roinita etc. Ea a ajuns sa le identifice singura si foarte sigura pe ea, si-a realizat primul mix de ceai. Le-a pus la uscat la umbra si cand au fost complet uscate, le-a pus intr-un saculet de bumbac si ulterior le-a maruntit. Povestea noastra ar putea continua, si puteti vedea aici un articol despre joaca in natura. 

Ideea generala este ca trebuie sa ii invatam cat putem de multe, fiindca acesta este scopul nostru, adica sa le fim ghizi, pe langa ghizii spirituali pe care deja ii au. Avem si noi foarte multe de invatat de la copiii care ne-au fost dati si este o calatorie frumoasa, unde fiecare invatam unii de la altii. Ne bucuram ca avem acces si la alte informatii, carti, Google, YouTube. Cautati si voi informatii legate de vietati, plante, copaci si rolul acestora. Mai jos va dau doar doua exemple. Primul text este preluat de la David Attenborough Fans iar al doilea l-am gasit pe Facebook, fara sursa.

Foto: Raoul Pop

Despre gandacii de mai sus

  • „Eu sunt un gandac de foc, numit în mod obișnuit ‘jandarm’.
  • Nu sunt toxic pentru oameni sau animale.
  • Nu ar trebui să mă mănânci oricum, nu am niciun gust.
  • De asemenea, nu mănânc frunze sau alte plante și legume.
  • Mănânc flori rămase sau insecte moarte. De aceea mă găsești adesea în colțuri, unde praful și restul florii sunt aruncate de vânt.
  • Nu-mi plac alte insecte și, prin urmare, am un miros ușor puternic. Omul o poate simți doar dacă este lângă mine la 2 cm distanță. Pisicile și câinii nu mă mănâncă.
  • Dacă îți plac casele fără țânțari, lasă-mă să trăiesc lângă tine. Unde sunt, nu există țânțari.
  • Vrei să mă îndepărtezi de apartamentul tău sau de casa ta de vacanță, pune-mă în altă parte dacă există o grămadă de lemn în apropiere. Aici ma simt bine, dar te rog, nu ma omori!”

Sau despre oniscidele, pe care le consider extrem de importante pentru sanatatea solului, despre care se stie ca elimina metalele grele de la suprafata solului. Multi oameni le omoara, le pun chimicale sau clor, crezand din nestiinta ca sunt daunatori. Acestea se regasesc sub orice piatra, lemn sau obiect umed.

„Oniscidele, mai bine cunoscute sub numele de „porci”, sunt un subgrup de crustacee izopode terestre, al căror rol în creație nu este altul decât acela de a elimina de pe uscat metalele grele precum mercurul, cadmiul și plumbul, extrem de nocive pentru oameni și alte ființe vii precum plantele, contribuind astfel la curățarea solului, a apelor subterane și confirmând odată că totul în natură are un motiv de a exista.” Detalii stiintifice despre cele de mai sus gasiti aici.

„Dacă îi vedeți, nu îi ucideți! Acesti „șerpi” sunt de fapt șopârle apode, anguis colchica, care se hrănesc cu limacși și alte insecte dăunătoare din grădină. Sunt absolut inofensivi, foarte lenți în mișcare, nu mușcă pentru a se apăra, iar luna mai este luna în care se împerechează. Am găsit perechea aceasta în grădină, absolut întâmplător și i-am deranjat fără să vreau. Știați că pot trăi peste 40 de ani? Sunt niște ființe discrete, care nu vă vor deranja, așa că vă rog să nu le faceți rău.
În România, specia este protejată prin Legea Nr. 13 din 1993.” Text si poza preluate de la Asociatia ALMA. 

Cum am spus, faceti-va un obicei sa invatati tainele naturii alaturi de copiii vostri. Fiti mereu deschisi la noi informatii si cautati sa fiti la curent cu ce descoperiri apar. Pe langa toate, copiii sunt fascinati si de roci si mereu dornici sa invete despre pietrele descoperite. Natura este un loc minunat unde toti putem invata si pentru a cuprinde tot, ne trebuie mai multe vieti, insa sa acumulam cat mai mult acum si sa ne bucuram de fiecare moment petrecut alaturi de cei dragi.

Cresterea copiilor

Experiment pentru copiii nostri – timp cat mai putin petrecut in fata ecranelor

Copiii generatiilor noastre au ajuns sa deprinda o dependenta tot mai mare de ecrane (telefon, tableta, computer, TV) iar timpul petrecut in natura este aproape inexistent sau se rezuma doar la o ora in parc. De ce, fiindca e super simplu sa asezi un copil in fata unui ecran, pentru a avea putina liniste. Nu judec pe nimeni, chiar ii inteleg pe unii parinti disperati care incearca sa-si regaseasca linistea. In acelasi timp, chiar daca tableta sau telefonul pare o varianta simpla, asa cum toti stim, nu e tocmai alegerea perfecta pentru un copilas, indiferent de varsta lui.

Nu voi incepe sa enumar efectele negative asupra creierului sau dezvoltarii generale a unui copil, fiindca gasiti sute de studii pe acest subiect, ci doar vin sa va povestesc din experienta noastra si altor parinti care au redus sau eliminat complet timpul petrecut in fata ecranelor, oferind in schimb natura si mult timp liber pentru a fi petrecut pentru citit si alte experiente – amintiri frumoase pentru tot restul vietii in mintea celor micuti. Ca si exemplu, aici si aici gasiti experienta unei familii care a eliminat complet ecranul si veti vedea ce lucruri minunate s-au intamplat. Si da, avem si noi mai multe de povestit din experienta noastra, chiar daca pentru primii 3 ani din viata fetitei noastre, am detaliat suficient in cartea Jurnalul unei mame

Legat de timpul petrecut cu ecranul, are si ea acces limitat si chiar daca isi doreste mai mult, i-am explicat si intelege cat de nociv este. Ii plac mult documentare, filmele si desenele animate vechi si cautam sa-i selectam ce vizioneaza, cu pauze multe sau maxim o jumatate de ora pe zi. I-am mai spus ca timpul petrecut in fata unui ecran, da dureri de cap, de burta, o stare generala de rau in corp si nu ne dorim asta, stiind cat de rau se simtea cand i se intampla asa ceva.

Dorinta ei de a se juca liber, cred ca am cultivat-o de mica, fiindca de cand s-a nascut, am incercat sa o crestem altfel si pe langa toate, sa ii oferim libertate in jocul si activitatile ei. Am pus limite atunci cand a trebuit si cand am simtit ca ar putea fi in pericol. Ne-am luptat cu multe tipare inradacinate bine in noi care i-ar fi „retezat” aripile creativitatii, fiindca la randul nostru asa am fost crescuti, parintii nostri considerand la acel punct ca este varianta cea mai buna de crestere. Ne-am luptat mult cu noi, fiindca nu am vrut sa folosim deloc:

  • „nu ai voie”,
  • „este rusine” sau „sa-ti fie rusine”,
  • „ce va spune lumea”,
  • „te vede lumea” si alte tipare ingrozitoare.

Despre acest subiect atins intr-o masura, am mai discutat in articolele Ajuta un copil suparat sa treaca pragul emotional – partea I si Ajuta un copil suparat sa treaca pragul emotional – partea II. Revenind la subiect, sa va povestim putin despre copilul nostru.

Isi petrece marea parte din zi in natura, indiferent de anotimp, asa cum subliniaza si expertii in domeniu in acest articol. Mereu improvizeaza singura jocuri in natura sau in casa, fiind foarte independenta in jocul ei si noi nu intervenim. L-a inceput, cand avea vreo 2-3 ani, avea momente cand spunea ca se plictiseste si ca nu stie ce sa faca si am lasat-o sa se plictiseasca. Se spune ca trebuie sa lasi copiii sa se plictiseasca, fiindca doar asa vor deveni inventivi. In scurt timp, a invatat sa-si gaseasca mereu activitati, fara ca noi sa o ajutam sau sa o ghidam. Doar la un punct, i-am povestit cum ne faceam noi casute din coceni, din pari si o singura data am construit cu ea la padure, o casuta din crengute si lemne uscate si in interior cu pat de muschi si frunze. Va dau cateva exemple recente cu ce se ocupa ea in timpul liber:

  • Florile au fost pasiunea ei de cand a inceput sa mearga. Facea buchetele cele mai profesionale, inca de la varsta de aproape 3 ani (vezi pozele din galerie),
  • Intr-o zi impletea un cuib de pasari pe care l-a umplut cu flori si seminte,
  • In alta zi cu florile pe care si le-a uscat asta vara, facea tablouri si felicitari, lipindu-le pe hartii,
  • Are o colectie mare de pene, coarne si colti de porci mistreti, plus un cap de ciocanitoare, care dupa parerea mea este cel mai interesant.
  • Alta data cu penele adunate a facut un colaj frumos,
  • Intr-o zi, a legat niste betisoare cu sfoara unul de altul, inainte a infasura pe fiecare dintre ele cate o ata colorata de papiota (fiecare avea culoarea lui si dupa aceea le-a legat unul de altul),
  • In alta zi, a strans flori uscate de hortensii, a rupt fiecare petala in parte si a facut o ghirlanda din ele,
  • Alta data a umplut cutiile de hranit pasarile cu seminte si le urmarea dupa aceea din casa,
  • In orice anotimp, descoperea vietati interesante, multe despre care nici noi nu stiam ca exista,
  • Aproape zilnic isi sau ne pregatea gustari interesante, preferatii ei fiind morcovii, vlastarii de floarea soarelui, macrisul si algele marine,
  • Azi spre exemplu, si-a facut o saltea dintr-un cearsaf de plapuma de copii, pe care l-a umplut-o cu fan uscat, adunat asta toamna de ea si pe care s-a culcat in seara asta (a pus-o deasupra saltelei din patul ei) si lista poate continua.
  • Mai jos veti gasi o parte din imaginile cu activitatile ei preferate, inventate de ea. Toate buchetele de mai jos sunt facute de ea 🙂

Copiii care sunt lasati sa se plictiseasca si sa gaseasca ei singuri cai inventive de joaca, au cele mai frumoase copilarii, asa cum si noi la randul nostru ne-am bucurat de timpul petrecut in natura cand eram de varsta lor. Nu tona de jucarii ii va face fericiti, in special cele din plastic care polueaza casa prin vaporii care emana din ele atunci cand vin in contact cu caldura sau frigul, ci activitatile in aer liber si joaca le va aduce bucurie si ii va marca cu amintiri frumoase, de neuitat. Prin joaca, ei invata foarte mult si doar daca sunt lasati in pace, vor gasi solutii.

Astept sa-mi povestiti in comentarii din experienta voastra, fiindca toti avem de invatat unii de la altii, si orice sfat ajuta.

Cresterea copiilor

Ajuta un copil suparat sa treaca pragul emotional – partea II

Ca si o continuare a acestei postari, am sa va povestesc mai jos cateva intamplari amuzante si ceva ganduri si solutii folosite de noi. Discutam de diverse tipare verbale, specifice perioadei comuniste, precum „ce o sa spuna oamenii” si „sa-ti fie rusine”.

Cand era mai mica si ne intorceam odata de la piata, ea normal, plina pe tricou cu zeama de piersica, intr-o mana cu o rosie si in cealalta cu o piersica mancata pe jumatate, o trecatoare de varsta a treia, a inceput sa spuna asa de la distanta si din mers, fara sa o intrebe nimeni, „Vai, ce copil murdar, sa-ti fie rusine ca mama ta se chinuie sa te tina curata si uite cum arati”. Sincer, eu la astfel de interventii care nu sunt binevenite, sar ca arsa si imi protejez copilul. Insa de data asta, copilul a rezolvat situatia si a raspuns tare si apasat: „Exista masina de spalat rufe”. Doamna din discutie, a ramas in soc, fara replica.

Si daca tot vorbim de interventii neplacute, de multe ori nu inteleg atitudinea servilista a mamicilor de pe strada, parcuri sau alte locuri comune, atunci cand necunoscuti se baga sa certe copilul mic pentru lucruri nevinovate sau cand fac comentarii fara sens. Nu stiu cum pot sa suporte cu zambetul pe buze, chiar daca nu le place sau sa confirme spusele necunoscutile si sa inceapa la randul lor sa-si certe copii. Sau sa tolereze comportamentul de tip bullying, practicat sub ochii lor de alti copii de aceeasi varsta sau mai mari. Sunt fraze precum „asta-i topoganul/leaganul/parcul meu, te lovesc daca nu ma lasi sa intru primul, da-te la o parte ca e topoganul meu” sau intimadari prin priviri si cuvinte urate.

Cand ni s-a intamplat noua prima data, am intervenit noi, insa am invatat-o si pe ea sa isi rezolve aceste conflicte. Cum? I-am zis sa repete exact cuvintele pe care le spune celalalt copil, dar mai apasat si mult mai hotarat si de fiecare data, copii mai mari, cu cate 3-5 ani ca ea, dadeau inapoi, fiindca nu se asteptau la o asemenea reactie. Nu e tocmai ideal si sigur sunt si alte solutii mai bune, insa eu nu le-am gasit. Nu suport copiii care incearca sa intimideze alti copii, comportament practicat ulterior si cand sunt mari, ca si adulti, crezand ca le merge la orice varsta. Este o dovada clara de lasitate si o acumulare de multe frici si tensiuni interioare nerezolvate, bagaj pe care il cara toata viata in spinare.

Si discutand de plans, de cand ea a inceput sa vorbeasca cat si acum, la aproape 7 ani, vine la mine in brate si spune, simt nevoia sa ma descarc si incepe sa planga si o tin in brate pana se linisteste, fara sa incerc sa o opresc. Asadar, sa fim alaturi de copiii nostri, fiindca lasandu-i acum sa planga, sa se descarca si ajutandu-i sa faca fața emotiilor atat de intense cu care nu stiu ce sa faca, vom creste niste viitori adulti ancorati bine in stapanirea emotiile lor.