Cresterea copiilor

Experiment pentru copiii nostri – timp cat mai putin petrecut in fata ecranelor

Copiii generatiilor noastre au ajuns sa deprinda o dependenta tot mai mare de ecrane (telefon, tableta, computer, TV) iar timpul petrecut in natura este aproape inexistent sau se rezuma doar la o ora in parc. De ce, fiindca e super simplu sa asezi un copil in fata unui ecran, pentru a avea putina liniste. Nu judec pe nimeni, chiar ii inteleg pe unii parinti disperati care incearca sa-si regaseasca linistea. In acelasi timp, chiar daca tableta sau telefonul pare o varianta simpla, asa cum toti stim, nu e tocmai alegerea perfecta pentru un copilas, indiferent de varsta lui.

Nu voi incepe sa enumar efectele negative asupra creierului sau dezvoltarii generale a unui copil, fiindca gasiti sute de studii pe acest subiect, ci doar vin sa va povestesc din experienta noastra si altor parinti care au redus sau eliminat complet timpul petrecut in fata ecranelor, oferind in schimb natura si mult timp liber pentru a fi petrecut pentru citit si alte experiente – amintiri frumoase pentru tot restul vietii in mintea celor micuti. Ca si exemplu, aici si aici gasiti experienta unei familii care a eliminat complet ecranul si veti vedea ce lucruri minunate s-au intamplat. Si da, avem si noi mai multe de povestit din experienta noastra, chiar daca pentru primii 3 ani din viata fetitei noastre, am detaliat suficient in cartea Jurnalul unei mame

Legat de timpul petrecut cu ecranul, are si ea acces limitat si chiar daca isi doreste mai mult, i-am explicat si intelege cat de nociv este. Ii plac mult documentare, filmele si desenele animate vechi si cautam sa-i selectam ce vizioneaza, cu pauze multe sau maxim o jumatate de ora pe zi. I-am mai spus ca timpul petrecut in fata unui ecran, da dureri de cap, de burta, o stare generala de rau in corp si nu ne dorim asta, stiind cat de rau se simtea cand i se intampla asa ceva.

Dorinta ei de a se juca liber, cred ca am cultivat-o de mica, fiindca de cand s-a nascut, am incercat sa o crestem altfel si pe langa toate, sa ii oferim libertate in jocul si activitatile ei. Am pus limite atunci cand a trebuit si cand am simtit ca ar putea fi in pericol. Ne-am luptat cu multe tipare inradacinate bine in noi care i-ar fi „retezat” aripile creativitatii, fiindca la randul nostru asa am fost crescuti, parintii nostri considerand la acel punct ca este varianta cea mai buna de crestere. Ne-am luptat mult cu noi, fiindca nu am vrut sa folosim deloc:

  • „nu ai voie”,
  • „este rusine” sau „sa-ti fie rusine”,
  • „ce va spune lumea”,
  • „te vede lumea” si alte tipare ingrozitoare.

Despre acest subiect atins intr-o masura, am mai discutat in articolele Ajuta un copil suparat sa treaca pragul emotional – partea I si Ajuta un copil suparat sa treaca pragul emotional – partea II. Revenind la subiect, sa va povestim putin despre copilul nostru.

Isi petrece marea parte din zi in natura, indiferent de anotimp, asa cum subliniaza si expertii in domeniu in acest articol. Mereu improvizeaza singura jocuri in natura sau in casa, fiind foarte independenta in jocul ei si noi nu intervenim. L-a inceput, cand avea vreo 2-3 ani, avea momente cand spunea ca se plictiseste si ca nu stie ce sa faca si am lasat-o sa se plictiseasca. Se spune ca trebuie sa lasi copiii sa se plictiseasca, fiindca doar asa vor deveni inventivi. In scurt timp, a invatat sa-si gaseasca mereu activitati, fara ca noi sa o ajutam sau sa o ghidam. Doar la un punct, i-am povestit cum ne faceam noi casute din coceni, din pari si o singura data am construit cu ea la padure, o casuta din crengute si lemne uscate si in interior cu pat de muschi si frunze. Va dau cateva exemple recente cu ce se ocupa ea in timpul liber:

  • Florile au fost pasiunea ei de cand a inceput sa mearga. Facea buchetele cele mai profesionale, inca de la varsta de aproape 3 ani (vezi pozele din galerie),
  • Intr-o zi impletea un cuib de pasari pe care l-a umplut cu flori si seminte,
  • In alta zi cu florile pe care si le-a uscat asta vara, facea tablouri si felicitari, lipindu-le pe hartii,
  • Are o colectie mare de pene, coarne si colti de porci mistreti, plus un cap de ciocanitoare, care dupa parerea mea este cel mai interesant.
  • Alta data cu penele adunate a facut un colaj frumos,
  • Intr-o zi, a legat niste betisoare cu sfoara unul de altul, inainte a infasura pe fiecare dintre ele cate o ata colorata de papiota (fiecare avea culoarea lui si dupa aceea le-a legat unul de altul),
  • In alta zi, a strans flori uscate de hortensii, a rupt fiecare petala in parte si a facut o ghirlanda din ele,
  • Alta data a umplut cutiile de hranit pasarile cu seminte si le urmarea dupa aceea din casa,
  • In orice anotimp, descoperea vietati interesante, multe despre care nici noi nu stiam ca exista,
  • Aproape zilnic isi sau ne pregatea gustari interesante, preferatii ei fiind morcovii, vlastarii de floarea soarelui, macrisul si algele marine,
  • Azi spre exemplu, si-a facut o saltea dintr-un cearsaf de plapuma de copii, pe care l-a umplut-o cu fan uscat, adunat asta toamna de ea si pe care s-a culcat in seara asta (a pus-o deasupra saltelei din patul ei) si lista poate continua.
  • Mai jos veti gasi o parte din imaginile cu activitatile ei preferate, inventate de ea. Toate buchetele de mai jos sunt facute de ea 🙂

Copiii care sunt lasati sa se plictiseasca si sa gaseasca ei singuri cai inventive de joaca, au cele mai frumoase copilarii, asa cum si noi la randul nostru ne-am bucurat de timpul petrecut in natura cand eram de varsta lor. Nu tona de jucarii ii va face fericiti, in special cele din plastic care polueaza casa prin vaporii care emana din ele atunci cand vin in contact cu caldura sau frigul, ci activitatile in aer liber si joaca le va aduce bucurie si ii va marca cu amintiri frumoase, de neuitat. Prin joaca, ei invata foarte mult si doar daca sunt lasati in pace, vor gasi solutii.

Astept sa-mi povestiti in comentarii din experienta voastra, fiindca toti avem de invatat unii de la altii, si orice sfat ajuta.

Cresterea copiilor

Ajuta un copil suparat sa treaca pragul emotional – partea II

Ca si o continuare a acestei postari, am sa va povestesc mai jos cateva intamplari amuzante si ceva ganduri si solutii folosite de noi. Discutam de diverse tipare verbale, specifice perioadei comuniste, precum „ce o sa spuna oamenii” si „sa-ti fie rusine”.

Cand era mai mica si ne intorceam odata de la piata, ea normal, plina pe tricou cu zeama de piersica, intr-o mana cu o rosie si in cealalta cu o piersica mancata pe jumatate, o trecatoare de varsta a treia, a inceput sa spuna asa de la distanta si din mers, fara sa o intrebe nimeni, „Vai, ce copil murdar, sa-ti fie rusine ca mama ta se chinuie sa te tina curata si uite cum arati”. Sincer, eu la astfel de interventii care nu sunt binevenite, sar ca arsa si imi protejez copilul. Insa de data asta, copilul a rezolvat situatia si a raspuns tare si apasat: „Exista masina de spalat rufe”. Doamna din discutie, a ramas in soc, fara replica.

Si daca tot vorbim de interventii neplacute, de multe ori nu inteleg atitudinea servilista a mamicilor de pe strada, parcuri sau alte locuri comune, atunci cand necunoscuti se baga sa certe copilul mic pentru lucruri nevinovate sau cand fac comentarii fara sens. Nu stiu cum pot sa suporte cu zambetul pe buze, chiar daca nu le place sau sa confirme spusele necunoscutile si sa inceapa la randul lor sa-si certe copii. Sau sa tolereze comportamentul de tip bullying, practicat sub ochii lor de alti copii de aceeasi varsta sau mai mari. Sunt fraze precum „asta-i topoganul/leaganul/parcul meu, te lovesc daca nu ma lasi sa intru primul, da-te la o parte ca e topoganul meu” sau intimadari prin priviri si cuvinte urate.

Cand ni s-a intamplat noua prima data, am intervenit noi, insa am invatat-o si pe ea sa isi rezolve aceste conflicte. Cum? I-am zis sa repete exact cuvintele pe care le spune celalalt copil, dar mai apasat si mult mai hotarat si de fiecare data, copii mai mari, cu cate 3-5 ani ca ea, dadeau inapoi, fiindca nu se asteptau la o asemenea reactie. Nu e tocmai ideal si sigur sunt si alte solutii mai bune, insa eu nu le-am gasit. Nu suport copiii care incearca sa intimideze alti copii, comportament practicat ulterior si cand sunt mari, ca si adulti, crezand ca le merge la orice varsta. Este o dovada clara de lasitate si o acumulare de multe frici si tensiuni interioare nerezolvate, bagaj pe care il cara toata viata in spinare.

Si discutand de plans, de cand ea a inceput sa vorbeasca cat si acum, la aproape 7 ani, vine la mine in brate si spune, simt nevoia sa ma descarc si incepe sa planga si o tin in brate pana se linisteste, fara sa incerc sa o opresc. Asadar, sa fim alaturi de copiii nostri, fiindca lasandu-i acum sa planga, sa se descarca si ajutandu-i sa faca fața emotiilor atat de intense cu care nu stiu ce sa faca, vom creste niste viitori adulti ancorati bine in stapanirea emotiile lor.

Cresterea copiilor

Ajuta un copil suparat sa treaca pragul emotional – partea I

Partea a doua a acestui articol, o gasiti aici.

Educatia emotionala, cred ca este una dintre cele mai grele parti ce tin de educatie. Este o latura care nu a fost bagata in seama pe cand eram noi copii, prin anii ’80, si noi ca si adulti, nu o stapanim asa cum trebuie, darmite sa ne si educam copiii in acest sens. Am mentiona despre ea in cartea mea „Jurnalul unei mame: ghid pentru cresterea copiilor pana la 3 ani”.

Pentru parintii si viitori parinti, care doresc sa se educe, exista resurse nelimitate: carti si specialisti, care va pot sari in ajutor prin sfaturi si consultanta, in Romania Otilia Mantelers, Urania Cremene si altii din domeniu, resurse in limba engleza si alte limbi, doar sa avem dorinta sa invatam. Important e sa realizam importanta educatiei emotionale si sa realizam, ca de ea este legata si linistea interioara cat si succesul copilului nostru in viata, asta dupa noile studii de specialitate. Anxietatea, stresul si supararea noastra, fricile noastre, plus acea atitudine specific romaneasca, adica nemultumire imprastiata la fiecare pas care ar putea fi inlocuita cu recunostinga pentru toate lucrurile pe care le avem, afecteaza emotional copilul si il transmite multa teama, suparare, tensiune, intr-un cuvant anxietate. Parintii tensionati, plin de frustari si anxietate transmit fara sa vrea aceasta stare si copiii au cel mai mult de suferit. Aici gasiti si un exercitiu simplu, ieftin si benefic pentru parinti si adolescenti tensionati.

Copiii care nu sunt lasati sa se descarce emotional, care nu dorm la timp si sunt foarte obositi mereu (cel tarziu ora 20), care traiesc intr-o familie cu certuri sau daca nu sunt acceptati de cel putin un parinte, de multe ori sufera anxietate, de dureri de burta sau de cap, ori dureri musculare, dupa spusele specialistilor in domeniu. Cititi acest articol pentru detalii si cartea amintita in articol. Asa cum spune si acest articol, copiii sunt oglinda familiei noastre.

Avand si noi o fetita marisoara, de cand s-a nascut ne-am straduit, sa o ajutam sa depaseasca pragurile emotionale prin care trece, ajutand-o sa le identifice si sa le gestioneze cum poate ea mai bine. Nu va faceti griji, nu suntem parintii perfecti dar cautam sa facem lucrurile cat putem de bine si se pare ca am reusit, fiindca avem un copil mereu vesel si cu zambetul pe buze. Ca toti parintii, si noi gresim, ne cerem iertare si cautam sa o ajutam sa treaca cat mai bine prin viata. Pe langa toate, ca si prima metoda de educare emotionala, de cand s-a nascut, am lasat-o intotdeauna sa planga cand a simtit nevoia, „sa se descarce” cum spunea ea, fara sa o oprim prin fraze stupide, inca folosite atat de des precum:

  • „Copiii mari nu plang”. Serios, noi ca si adulti nu plangem si nu avem suparari?
  • „O superi pe tanti, bunica etc. prin plans”. Cui nu-i convine, sa fie sanatos… Copilul meu trebuie sa planga si nu vreau sa fie oprita de nicio ruda. De multe ori am intervenit cand alte rude incercau sa o opreasca.
  • „Ce o sa spuna oamenii din jur?” Sincer, nu-mi pasa de ce spun oamenii din jur, fiindca ei mereu vor avea ceva de comentat. Nu sunt pe pamant pentru a multumi pe altii prin comportamentul familiei mele. Ei nu au dreptul sa se bage in educatia copilului meu.
  • „Sa-ti fie rusine, plangi aiurea”. Rusine de ce, ca ai emotii iar ca si copil nu reusesti sa le gestioneze decat prin plans? Oare noi adultii nu avem emotii cu care nu stim ce sa facem si dam in altele mai rele din aceste cauze, fiindca am uitat sa ne descarcam prin plans sau discutii?
  • Opreste-te cu plansul si imparte jucaria cu alt copil”. Specialistii sustin si mi se pare logic, ca jucaria este posesia cea mai de valoare a unui copil, eu nu cred ca tu ca si adult, dai/imprumuti unui adult strain lucrurile cele mai pretioase din viata ta: masina pentru unii, casa, tableta, telefonul, sotia/sotul cat si altele.
  • Cand vin de la scoala, de la evenimente sau dupa ce vin de la bunici, copiii plang si sunt foarte dezordonati emotional. Parintii ii opresc si nu le inteleg comportamentul. E logic oameni buni. Copilul s-a chinuit acolo unde a fost sa se comporte bine, sa isi blocheze emotiile de multe ori, iar cand ajunge acasa, unde are o conectiune diferita cu parintii, se asteapta sa fie inteles emotional si sa se descarce. Din contra, parintii il opresc si il cearta pentru acest conportament. Cum spune si in acest articol, copilul este ca o doza de bere agitata, gata sa explodeze si trebuie lasat sa se descarce. Articolul ofera si solutii, una dintre ele fiind – trebuie sa ii permiti copilului activitati precum alergatul si alte activitati fizice care sa il ajute sa isi consume energia si daca incepe sa planga, lasati-l sa se descarce, fiindca are nevoie de sustinerea voastra. Daca acum ii veti permite sa planga pe umarul vostru si daca ii sunteti alaturi, arandu-i ca il iubiti chiar si cand e nervos si trece prin astfel de stari, veti avea asigurarea ca si pe viitor, cand va fi adult, va avea curajul sa vina si sa va planga pe umar sau sa isi povesteasca necazurile.
  • Si lista poate continua…

Am gasit de ceva timp si o plansa ajutatoare, care sigur v-ar fi si voua de ajutor atunci cand copilul este suparat. O voi traduce pentru cei care nu inteleg engleza.

9 lucruri pe care le poti spune unui copil suparat/tensionat

  • Sunt aici cu tine. Esti in siguranta.
  • Ai dori sa dansam sau sa fugim pentru a te scapa de ingrijorare si energia cauzata de ea?
  • Spune-mi despre suparare (ce te-a suparat, as completa)?
  • Ce ai dori sa ii spui supararii tale? Ce ar raspunde ea inapoi? Si dupa aceea ce?
  • Haide sa desenam supararea (cat mai urat posibil 🙂)
  • Cum o simti in corpul tau, unde o simti si cat de mare este?
  • Numarul 8 mi se pare putin fara sens.
  • Ar fi ceva ce te-ar face sa te simti mai bine?
  • Si as completa: te-ar ajuta o imbratisare
  • De asemenea, asigurarea ca este iubit chiar daca face prostii sau daca este nervos, sau daca este certat.
  • Haide sa ne gandim la 2 lucruri care te fac pe tine fericit(ă), care te-ar ajuta sa te simti mai bine.

Sursa SafeSpace

Partea a doua a acestui articol, o gasiti aici.

Cresterea copiilor · Ingrijirea sanatatii

Tabletele vegetale folosite de noi

Din cauza poluarii excesive si agriculturii industriale, legumele, leguminoase si fructele s-au diminuat foarte mult din punct de vedere nutritional comparat cu cele de acum 50-100 de ani. Din pacate, alimentatia obisnuita, chiar bogata in cruditati, nu poate intruni nevoile nutritionale ale corpului si de aceea, trebuie sa ne asiguram o diversitate foarte mare si sa introducem suplimente, ca si ajutoare de nadejde in corectarea carentelor. Dupa numeroase studii si totodata, dupa parerea generala a medicilor, se pare ca ajungem sa murim din cauza carentelor alimentare. Citez pe dr. Joel Wallach: „urmarind cauzele deceselor oamenilor si ale animalelor, eu am efectuat 17.500 autopsii si am ajuns la urmatoarea concluzie: Fiecare om sau animal decedat pe cale naturala a murit din cauza hranei sarace, adica din cauza deficientei de substanțe nutritive. Organismului uman le sunt necesare 90 de suplimente nutritive: 60 minerale, 15 vitamine, 12 aminoacizi de baza si proteine si 3 acizi grasi. In total 90 suplimente in dieta zilnica.”

Mai jos va prezint o lista cu o parte din tabletele folosite de noi saptamanal. Pe langa o alimentatie variata, acestea ar fi ideal sa le consumati pentru a evita carentele majore. AICI gasiti o lista cu ce alte ingrediente nu trebuie sa lipseasca din alimentatia saptamanala si AICI gasiti o lista cu cateva superalimente folosite de noi.

Tabletele/suplimentele pe care le luam noi adultii saptamanal
(o parte din ele, dar printre cele mai importante)

  • Pentru un aport de omega 3-6, luam tablete cu ulei de canepa, cate 1-3 tablete zilnic sau la doua zile, pe care le gasiti AICI. Am luat in sarcina, in alaptare mai multe si acum aproape zilnic noi si copilul.
  • Probiotice vegetale, 1-3 pe zi sau la doua zile.
  • Spray cu B12 sublingual, zilnic sau la doua zile, cate 2-3 puf-uri.
  • Vitamina C pudra diluata in apa de doua ori pe zi, impartita in doua doze a cate o jumatate de lingurita fiecare. Aici trebuie testata toleranta digestiva a fiecaruia, pe care o gasiti AICI sau ideal, varianta lipozomala pe care o puteti gasi AICI ( 1 plic pe zi, fara oprire).
  • Enzime digestive vegetale, zilnic cate 4-8 tablete, in functie de cata mancare gatita consumam. Daca procentul depaseste 60% gatit si restul raw, atunci luam si pana la 8 bucati pe zi, pe care le gasiti AICI sau cele de la Hippocrates, daca aveti posibilitatea sa vi le trimita cineva din SUA. Noi le preferam pe acelea fiindca nu se compara cu nimic de pe piata, plus ca au multe studii de cercetare la activ.
  • Turmeric, 1-3 pe zi sau la doua zile, pe care le gasiti AICI.
  • MSM, 1-3 pastile la doua zile, pe care le gasiti AICI.
  • Vitamina K2 + D3, spray sublingual, ideal varianta lipozomala.
  • Pentru un aport de minerale chelate, usor de folosit pentru corp si care acopera necesarul zilnic de minerale, preferam Plasma de Quinton Hipertonica originala, pe care o gasiti AICI.

Pentru copiii trecuti de 6 luni, se pot folosi pudre de superalimente in diverse retete, pe care le puteti gasi in cartea mea cu retete pentru toate varstele, Diversificarea raw si vegana, sfaturi si retete pentru copii mai mari.

Alte extracte si solutii naturale, pot fi oferite la indrumarea medicului pediatru/homeopat/holistic. Tabletele se vor folosi doar daca copilul este destul de mare pentru a putea sa le inghita, de obicei dupa 2-4 ani, spray-urile de la 6 luni sau mai devreme, la indrumarea medicului. Cum am spus, va povestesc din experienta noastra si nu trebuie sa imi urmati exemplul. Lista este orientativa si este ceea ce ni s-a recomandat pentru nevoile de crestere ale copilului nostru, asta pe langa o alimentatie variata si superalimente minune adaugate in smoothies, inghetate si prajituri raw vegane pe care le gasiti in cartea cu retete dedicata copiilor de la 6 luni si pana la 100 de ani 🙂 Cartea o puteti gasi AICI.

Tablete/suplimentele pentru copii trecuti de 2 ani

  • Pentru omega 3-6, i-am dat varianta spray care din pacate nu se mai gaseste, de la 6 luni pana la 2 ani si tabletele de mai jos, de la 2-3 ani incolo, aproape zilnic, fiindca au nevoie pentru crestere si dezvoltare in general. Tablete cu ulei de canepa, daca copilul este mai mare, pentru un aport de omega 3-6, o tableta zilnic sau doua la doua zile, pe care le gasiti AICI
  • Pentru a suplimenta doza de minerale chelate, ii dam plasma de quinton izotonica, 1 pe zi. O gasiti AICI.
  • Probiotice vegetale, 1 pe zi sau la doua zile, doar inainte de culcare pentru asimilare ideala.
  • Spray cu B12 sublingual, zilnic sau la doua zile, cate 2-3 pufuri.
  • Vitamina C pudra diluata in apa de doua ori pe zi, impartita in doua doze a cate o jumatate de lingurita fiecare. Aici trebuie testata toleranta digestiva a fiecaruia, pe care o gasiti AICI sau varianta lipozomala pe care o puteti gasi AICI.
  • Pentru aport complex de minerale, Plasma de Quinton Izotonica, 1 fiola pe zi, pe care o gasiti AICI.
  • Enzime digestie vegetale, zilnic cate 2-4 tablete, in functie de cata mancare gatita mananca. Daca mananca mai multa in acea zi, poate lua 4 tablete. La copii se stie ca enzimele digestive nu sunt niciodata suficiente, de aceea, au nevoie de suplimentare. Le gasiti AICI.
  • Vitamina D3, toata viata, fara oprire – cate un puf pe zi, sau vitamina K2 si D3, spray sublingual, varianta lipozomala.
  • Spirulina si chlorella neaparat raw si bio cu peretele celular spart, cel putin 1-2 pe zi – le gasiti AICI.

Atentie: Superalimentele, tabletele naturale, plasma de quinton si tot ce intra in categoria supliment natural, sunt afectate de campurile electromagnetice care le slabesc eficienta si de multe ori le afecteaza calitatile. Acestea toate trebuie pastrate la intuneric si la rece, in recipiente cat mai inchise la culoare si departe de surse de caldura, routers (chiar si a vecinilor), de prize, de aparate electrocasnice, cuptoare cu microunde, veioze, laptops, computere, telefoane, tablete etc. Aici gasiti un articol pe aceasta tema.

Cresterea copiilor

Investim din timp pentru educatia si cresterea unui copil?

Tare mi-ar placea ca si in Romania sa fie parintii deschisi la acest subiect si sa se trezeasca la realitate. Din pacate multi inainte de a face primul copil, nici nu isi imagineaza ce cheltuieli presupune cresterea si educatia unui copil si cand trebuie sa le faca, raman cu cateva gauri financiare sau isi fac credite, ca de… copilul trebuie sa aiba carut care sa se ridice la standarde inalte stabilite de prieteni si vecini (neaparat intre 2.000-6.000 lei), patut nu stiu de care, camera copilului in care investesc o avera ca sa fie ca in reviste etc.

Noi spre exemplu, nu am cumparat un carut gen BMW si nici nu am pregatit deloc camera copilului, fiindca am preferat sa fie mereu langa noi. Am investit intr-un sling si un sistem sanatos de purtare bebelus, un scaun de masina, carut simplu de vreo 700 lei pe care l-am folosit doar de la 2 ani incolo, care a venit cu o scoica pe care oricum nu am folosit-o fiindca preferam sa fie lipita de mine cand mergeam cu masina, intr-un patut care se atasa la patul nostru, intr-o cadita cu inaltator, haine din fibre organice care mi s-au parut cea mai buna investitie, cat si alte lucruri marunte dar costisitoare, alaturi de costul nasterii si vizitelor la medici, si tot s-a ridicat cheltuiala la vreo cateva mii de dolari.

Detalii despre aceste lucruri si multe alte amanute importante pentru cresterea copilului de la 0-3 ani, sunt in cartea mea, „Jurnalul unei mame”, pe care o gasiti aici. Va reproduc mai jos un fragment din ea, legat de subiectul acestui articol.

Jurnalul unei mame: ghid pentru cresterea copiilor pana la 3 ani

A avea un copil nu este o datorie de procreere, de inmultire a speciei, ci de a aduce pe lume copii pe care sa ii crestem frumos, referindu-ma aici la faptul ca trebuie sa ii invatam pe langa multe altele:

  • Sa-si accepte emotiile de care sa nu le fie rusine, dar si cum sa le gestioneze,
  • Sa accepte plansul ca pe o forma de descarcare emotionala, valabila si la copii mici si la adulti.
  • Sa aiba curajul de a fi ei insisi,
  • Sa aiba taria sa isi urmeze visurile si sa se increada in puterile lor,
  • Plus multe altele.

Cand un parinte se gandeste sa faca un copil, de multe ori nu ii trece prin cap ce il asteapta, gandindu-se ca un bebelus este precum cei vazuti la prieteni sau in filme, adica niste papusi de portelan supuse si independente si nu se asteapta absolut deloc la schimbarile majore care se vor intampla:

  • Socul schimbarii care bulverseaza si zdruncina un cuplu din toate puterile;
  • De ruptura majora care se va produce in cuplu, daca nu-si mentin relatia, ruptura care poate duce in viitorul apropiat la divort, daca cuplul alege sa nu isi „hraneasca” relatia si sa o lase in voia sortii;
  • De oboseala cronica care ii transforma pe amandoi in niste persoane irascibile si greu de suportat;
  • De stresul si tensiunea care vin la pachet cu nasterea unui copil si cresterea lui;
  • Alaturi de investitia financiara care este de multe ori coplesitoare.

Un cuplu care planuieste un copil, ar trebui educat sa inceapa cu cel putin 5 ani sa isi puna deoparte bani mai ales pentru educatia copilului dar si pentru trusou. Pe langa toate, educatia este cea mai importanta, baza pentru linistea interioara si viitorul unui copil si asta nu o poate primi de la orice forma de invatamant, indiferent cat de mult am inchide noi ochii. Formele de invatamant traditionale din intreaga lume, in mare parte distrug avantul si inteligenta copiilor, obligandu-i sa fie ca toti cei din jur, fara sa gandeasca prea mult, fiindca este nevoie de uniformitatea masei pentru o manipulare mai usoara prin reclame, stiri si tot ce tine de cursul vietii.

Spun asta, fiindca tot mai multi parinti care spun ca nu pot sa isi permita metode „sanatoase” de invatamant, unde copiii prin joaca invata principile vietii, stiintele exacte, gramatica si tot ce tine de educarea lor, acestea fiind metodele Montessori, Waldorf sau metoda finlandeza despre care am scris aici in 2012, insa pot sa isi permita 3-5 calatorii pe an in alte tari, masini straine, telefoane de 3.000-6.000 lei, zile de nastere pompoase, haine de firma etc.

Multi cauta scuze si spun ca ei nu sunt bogati, ca sa isi permita asemenea scoli si gradinite, sau sa puna bani deoparte pentru cresterea si educatia copiilor, ceea ce mi se pare fara sens. Nu trebuie sa fii bogat sau foarte destept ca sa iti mearga mintea si sa pui 5-7 lei pe zi, intr-un cont de economii timp de cativa ani. Daca ai pune 5 lei pe zi timp de 5 ani, ai avea aproape 9.000/12.000 lei pusi deoparte, iar 5-7 lei nu este o avere si multi prefera sa ii dea pe covrigi, gogosi, cosmetice, haine, un film la cinema, o bere, o cafea etc. Foarte putin gandesc din aceasta perspectiva si daca li se spune acest lucru, se simt ofensati ca le ceri sa-si abandoneze micile placeri pentru viitorul copilului lor.

Adevarul care trebuie subliniat este ca, nasterea unui copil implica sacrificii majore si schimbarea completa a stilului de viata anterior. Daca nu esti pregatit sa faci aceste schimbari, mai bine amani aceasta decizie, in loc sa aduci pe lume un copil sau mai multi si apoi, sa cauti scuze pentru ca nu poti sa ii oferi conditii bune de educare, de crestere alaturi de parinti (valabil pentru cei care ii plaseaza cativa ani la bunici), si un start bun in viata.