Cresterea copiilor · Gradina bio · Ingrijirea sanatatii

Natura ne ofera o multitudine de plante medicinale

Dragii mei, o simpla plimbare prin padure se poate transforma intr-o recolta bogata de plante comestibile si medicinale. Am mai discutat despre acest lucru in articolele de mai jos.

Am sa va arat cateva plante pe care fetita noastra le cunoaste si le-a cules pentru mixurile ei de ceaiuri. Le usuca corespunzator la umbra si ulterior le combina cum simte ea ca este bine. La inceput, acum cativa ani facea totul sub indrumarea noastra, acum avem incredere in ea, fiindca le stie foarte bine. Cateodata ii mai explic cand le combina, ca sa stie proportia pentru fiecare planta in parte, asta fiindca cu totii stim ca unele plante medicinale trebuie consumate cu masura, nu in exces, chiar si in mixuri.

Mai jos, va prezentam 4 tavite colorate si sa o le prezint pe fiecare in parte. Multe au fost culese de la munte, doar din zone nepoluate si unde infloresc mai tarziu ca la ses.

Primul cos contine:

  • sanziene
  • petale de trandafir.

Al doilea cosulet contine:

  • petale de trandafir,
  • albastrele,
  • luminita noptii,
  • trifoi alb si roz,
  • menta,
  • cateva crengute de cimbrisor maruntite.

Al treilea cosulet contine:

  • sovarv sau oregano salbatic,
  • petale de trandafir
  • cimbrisor de camp.

Al patrulea contine:

  • hibiscus,
  • trifoi alb si roz,
  • luminita noptii,
  • coada soricelului si
  • menta.

Al cincilea cosulet contine:

  • sovarv sau oregano salbatic,
  • petale de trandafir,
  • sunatoare,
  • menta,
  • sanziene.

Va indemn si pe voi sa va incurajati copiii si sa-i invatati saptamanal cate o planta comestibila sau medicinala. Lucrurile acestea trebuie pastrate, altfel vor fi uitate complet.

Cresterea copiilor · Surse utile

Invatati-va copiii sa respecte si sa iubeasca natura

Invatati-va copiii sa respecte natura si sa inteleaga scopul fiecarei plante, copac, insecte, vietati. Cum putem face asta? Exemplul propriu este cel mai important adica, copiii trebuie sa ne vada pe noi ca respectam si apreciem natura, prin toate actiunile pe care le facem in aer liber. Aici putem aminti pe langa a invata rolul fiecarei plante, copac, vietate, si munca in ingrijirea gradinii, si plimbarile responsabile in aer liber, cand putem sa ii invatam ca este important sa nu aruncam gunoaie si sa fim dispusi sa ajutam natura, adica sa curatam gunoaiele lasate de altii. Stiu ca suna rau pentru multi, insa unul dintre rolurile noastre pe pamant este sa instruim pe altii in acest sens si aici nu ma refer doar la familia noastra, ci in general, si in acelasi timp sa ajutam la „vindecarea naturii”. 

Indiferent cat de arhaici ar fi unii oameni de pe pamant, natura intotdeauna a fost un loc in care multi se simt bine, in echilibru, de aceea este important sa ducem campanii de educare oriunde putem. A fi responsabil cu natura si a ii acorda respectul care i se cuvine, sunt lucruri de bun simt pe care trebuie sa punem accentul intr-o civilizatie moderna. Romania mai are mult de invatat la acest capitol, insa tinand cont de vremurile de ascensiune pe care le traim, avem sperante ca in viitorul apropiat, mama natura va fi respectata cu adevarat.

Pentru multi este un concept nou, insa pentru noi Terra sau Mama Natura este ca o fiinta vie si avem o datorie fata de ea. Datoria aceasta nu vine din obligativitate, ci din dragoste pentru ea si pentru tot ce a fost creat si lasat pentru bucuria noastra. Unele practici naturale precum cele de mai jos, ne ajuta sa mentinem acest respect dar si sa-i aratam dragostea noastra:

  • La intrarea in padure, cautam sa fim multumitori Divinitatii sau Sursei Creatoare pentru frumusetea si energia locului.
  • Participam la curatarea naturii, adica cautam sa avem saculeti de gunoi la noi pe care ii umplem cu gunoaiele lasate de altii.
  • Imbratisam copacii si ne conectam cu energia lor vindecatoare. Le multumim ca sunt strajerii planetei si ne cerem iertare in locul celor care ii taie fara mila. Suna diferit pentru multi oameni, insa cautati studii ce au scos in evidenta energia vindecatoare pe care o transmit si faptul ca ei simt actiunile noastre. Multi oameni de stiinta din Japonia au eliberat in ultimii ani multe studii pe aceasta tema.
  • Identificam plante comestibile si medicinale, le studiem si culegem responsabil, adica nu devastam toate plantele, ci luam cu masura, 10% din intreaga colonie, in asa fel incat planta sa poata sa traiasca si sa se dezvolte ulterior, sa ramana si pentru alte animale, insecte, albine etc. Aici gasiti detalii despre acest subiect.
  • Fetita noastra de obicei identifica scorburi, texturi interesante pe copaci sau plante, conuri, roci, paturi de muschi si betisoare interesante.
  • Ne luam timp sa stam jos si sa ne conectam cu padurea printr-o meditatie sau rugaciune, multumind din nou Creatorului pentru beneficiul de a avea inca paduri si spatii verzi. Spun asta, gandindu-ma la volumul de paduri distruse in ultimii ani.
  • Am mai putea continua si cu alte activitati frumoase, fiindca sigur exista. Mai jos am gasit o grafica interesanta pe Facebook, nu ii stiu sursa, poate ma ajutati voi.

Cum puteti sa ajutati copii sa iubeasca si sa respecte natura?

Fetitei noastre i-am dat un coltisor in gradina, unde are libertatea sa-si planteze ce doreste. In decursul anilor, vazandu-ne pe noi ca suntem interesati de plante comestibile si plantele medicinale, a inceput si ea sa experimenteze. Anul trecut a cules plante medicinale diverse cum ar fi: sunatoare, cimbrisor de camp, ciubotica cucului, tei, menta si multe din familia aceasta pe care le adora, tataneasa, codita soricelului, petale de trandafir, levantica, salvie, roinita etc. Ea a ajuns sa le identifice singura si foarte sigura pe ea, si-a realizat primul mix de ceai. Le-a pus la uscat la umbra si cand au fost complet uscate, le-a pus intr-un saculet de bumbac si ulterior le-a maruntit. Povestea noastra ar putea continua, si puteti vedea aici un articol despre joaca in natura. 

Ideea generala este ca trebuie sa ii invatam cat putem de multe, fiindca acesta este scopul nostru, adica sa le fim ghizi, pe langa ghizii spirituali pe care deja ii au. Avem si noi foarte multe de invatat de la copiii care ne-au fost dati si este o calatorie frumoasa, unde fiecare invatam unii de la altii. Ne bucuram ca avem acces si la alte informatii, carti, Google, YouTube. Cautati si voi informatii legate de vietati, plante, copaci si rolul acestora. Mai jos va dau doar doua exemple. Primul text este preluat de la David Attenborough Fans iar al doilea l-am gasit pe Facebook, fara sursa.

Foto: Raoul Pop

Despre gandacii de mai sus

  • „Eu sunt un gandac de foc, numit în mod obișnuit ‘jandarm’.
  • Nu sunt toxic pentru oameni sau animale.
  • Nu ar trebui să mă mănânci oricum, nu am niciun gust.
  • De asemenea, nu mănânc frunze sau alte plante și legume.
  • Mănânc flori rămase sau insecte moarte. De aceea mă găsești adesea în colțuri, unde praful și restul florii sunt aruncate de vânt.
  • Nu-mi plac alte insecte și, prin urmare, am un miros ușor puternic. Omul o poate simți doar dacă este lângă mine la 2 cm distanță. Pisicile și câinii nu mă mănâncă.
  • Dacă îți plac casele fără țânțari, lasă-mă să trăiesc lângă tine. Unde sunt, nu există țânțari.
  • Vrei să mă îndepărtezi de apartamentul tău sau de casa ta de vacanță, pune-mă în altă parte dacă există o grămadă de lemn în apropiere. Aici ma simt bine, dar te rog, nu ma omori!”

Sau despre oniscidele, pe care le consider extrem de importante pentru sanatatea solului, despre care se stie ca elimina metalele grele de la suprafata solului. Multi oameni le omoara, le pun chimicale sau clor, crezand din nestiinta ca sunt daunatori. Acestea se regasesc sub orice piatra, lemn sau obiect umed.

„Oniscidele, mai bine cunoscute sub numele de „porci”, sunt un subgrup de crustacee izopode terestre, al căror rol în creație nu este altul decât acela de a elimina de pe uscat metalele grele precum mercurul, cadmiul și plumbul, extrem de nocive pentru oameni și alte ființe vii precum plantele, contribuind astfel la curățarea solului, a apelor subterane și confirmând odată că totul în natură are un motiv de a exista.” Detalii stiintifice despre cele de mai sus gasiti aici.

„Dacă îi vedeți, nu îi ucideți! Acesti „șerpi” sunt de fapt șopârle apode, anguis colchica, care se hrănesc cu limacși și alte insecte dăunătoare din grădină. Sunt absolut inofensivi, foarte lenți în mișcare, nu mușcă pentru a se apăra, iar luna mai este luna în care se împerechează. Am găsit perechea aceasta în grădină, absolut întâmplător și i-am deranjat fără să vreau. Știați că pot trăi peste 40 de ani? Sunt niște ființe discrete, care nu vă vor deranja, așa că vă rog să nu le faceți rău.
În România, specia este protejată prin Legea Nr. 13 din 1993.” Text si poza preluate de la Asociatia ALMA. 

Cum am spus, faceti-va un obicei sa invatati tainele naturii alaturi de copiii vostri. Fiti mereu deschisi la noi informatii si cautati sa fiti la curent cu ce descoperiri apar. Pe langa toate, copiii sunt fascinati si de roci si mereu dornici sa invete despre pietrele descoperite. Natura este un loc minunat unde toti putem invata si pentru a cuprinde tot, ne trebuie mai multe vieti, insa sa acumulam cat mai mult acum si sa ne bucuram de fiecare moment petrecut alaturi de cei dragi.

Cresterea copiilor

Experiment pentru copiii nostri – timp cat mai putin petrecut in fata ecranelor

Copiii generatiilor noastre au ajuns sa deprinda o dependenta tot mai mare de ecrane (telefon, tableta, computer, TV) iar timpul petrecut in natura este aproape inexistent sau se rezuma doar la o ora in parc. De ce, fiindca e super simplu sa asezi un copil in fata unui ecran, pentru a avea putina liniste. Nu judec pe nimeni, chiar ii inteleg pe unii parinti disperati care incearca sa-si regaseasca linistea. In acelasi timp, chiar daca tableta sau telefonul pare o varianta simpla, asa cum toti stim, nu e tocmai alegerea perfecta pentru un copilas, indiferent de varsta lui.

Nu voi incepe sa enumar efectele negative asupra creierului sau dezvoltarii generale a unui copil, fiindca gasiti sute de studii pe acest subiect, ci doar vin sa va povestesc din experienta noastra si altor parinti care au redus sau eliminat complet timpul petrecut in fata ecranelor, oferind in schimb natura si mult timp liber pentru a fi petrecut pentru citit si alte experiente – amintiri frumoase pentru tot restul vietii in mintea celor micuti. Ca si exemplu, aici si aici gasiti experienta unei familii care a eliminat complet ecranul si veti vedea ce lucruri minunate s-au intamplat. Si da, avem si noi mai multe de povestit din experienta noastra, chiar daca pentru primii 3 ani din viata fetitei noastre, am detaliat suficient in cartea Jurnalul unei mame

Legat de timpul petrecut cu ecranul, are si ea acces limitat si chiar daca isi doreste mai mult, i-am explicat si intelege cat de nociv este. Ii plac mult documentare, filmele si desenele animate vechi si cautam sa-i selectam ce vizioneaza, cu pauze multe sau maxim o jumatate de ora pe zi. I-am mai spus ca timpul petrecut in fata unui ecran, da dureri de cap, de burta, o stare generala de rau in corp si nu ne dorim asta, stiind cat de rau se simtea cand i se intampla asa ceva.

Dorinta ei de a se juca liber, cred ca am cultivat-o de mica, fiindca de cand s-a nascut, am incercat sa o crestem altfel si pe langa toate, sa ii oferim libertate in jocul si activitatile ei. Am pus limite atunci cand a trebuit si cand am simtit ca ar putea fi in pericol. Ne-am luptat cu multe tipare inradacinate bine in noi care i-ar fi „retezat” aripile creativitatii, fiindca la randul nostru asa am fost crescuti, parintii nostri considerand la acel punct ca este varianta cea mai buna de crestere. Ne-am luptat mult cu noi, fiindca nu am vrut sa folosim deloc:

  • „nu ai voie”,
  • „este rusine” sau „sa-ti fie rusine”,
  • „ce va spune lumea”,
  • „te vede lumea” si alte tipare ingrozitoare.

Despre acest subiect atins intr-o masura, am mai discutat in articolele Ajuta un copil suparat sa treaca pragul emotional – partea I si Ajuta un copil suparat sa treaca pragul emotional – partea II. Revenind la subiect, sa va povestim putin despre copilul nostru.

Isi petrece marea parte din zi in natura, indiferent de anotimp, asa cum subliniaza si expertii in domeniu in acest articol. Mereu improvizeaza singura jocuri in natura sau in casa, fiind foarte independenta in jocul ei si noi nu intervenim. L-a inceput, cand avea vreo 2-3 ani, avea momente cand spunea ca se plictiseste si ca nu stie ce sa faca si am lasat-o sa se plictiseasca. Se spune ca trebuie sa lasi copiii sa se plictiseasca, fiindca doar asa vor deveni inventivi. In scurt timp, a invatat sa-si gaseasca mereu activitati, fara ca noi sa o ajutam sau sa o ghidam. Doar la un punct, i-am povestit cum ne faceam noi casute din coceni, din pari si o singura data am construit cu ea la padure, o casuta din crengute si lemne uscate si in interior cu pat de muschi si frunze. Va dau cateva exemple recente cu ce se ocupa ea in timpul liber:

  • Florile au fost pasiunea ei de cand a inceput sa mearga. Facea buchetele cele mai profesionale, inca de la varsta de aproape 3 ani (vezi pozele din galerie),
  • Intr-o zi impletea un cuib de pasari pe care l-a umplut cu flori si seminte,
  • In alta zi cu florile pe care si le-a uscat asta vara, facea tablouri si felicitari, lipindu-le pe hartii,
  • Are o colectie mare de pene, coarne si colti de porci mistreti, plus un cap de ciocanitoare, care dupa parerea mea este cel mai interesant.
  • Alta data cu penele adunate a facut un colaj frumos,
  • Intr-o zi, a legat niste betisoare cu sfoara unul de altul, inainte a infasura pe fiecare dintre ele cate o ata colorata de papiota (fiecare avea culoarea lui si dupa aceea le-a legat unul de altul),
  • In alta zi, a strans flori uscate de hortensii, a rupt fiecare petala in parte si a facut o ghirlanda din ele,
  • Alta data a umplut cutiile de hranit pasarile cu seminte si le urmarea dupa aceea din casa,
  • In orice anotimp, descoperea vietati interesante, multe despre care nici noi nu stiam ca exista,
  • Aproape zilnic isi sau ne pregatea gustari interesante, preferatii ei fiind morcovii, vlastarii de floarea soarelui, macrisul si algele marine,
  • Azi spre exemplu, si-a facut o saltea dintr-un cearsaf de plapuma de copii, pe care l-a umplut-o cu fan uscat, adunat asta toamna de ea si pe care s-a culcat in seara asta (a pus-o deasupra saltelei din patul ei) si lista poate continua.
  • Mai jos veti gasi o parte din imaginile cu activitatile ei preferate, inventate de ea. Toate buchetele de mai jos sunt facute de ea 🙂

Copiii care sunt lasati sa se plictiseasca si sa gaseasca ei singuri cai inventive de joaca, au cele mai frumoase copilarii, asa cum si noi la randul nostru ne-am bucurat de timpul petrecut in natura cand eram de varsta lor. Nu tona de jucarii ii va face fericiti, in special cele din plastic care polueaza casa prin vaporii care emana din ele atunci cand vin in contact cu caldura sau frigul, ci activitatile in aer liber si joaca le va aduce bucurie si ii va marca cu amintiri frumoase, de neuitat. Prin joaca, ei invata foarte mult si doar daca sunt lasati in pace, vor gasi solutii.

Astept sa-mi povestiti in comentarii din experienta voastra, fiindca toti avem de invatat unii de la altii, si orice sfat ajuta.

Cresterea copiilor

Ajuta un copil suparat sa treaca pragul emotional – partea II

Ca si o continuare a acestei postari, am sa va povestesc mai jos cateva intamplari amuzante si ceva ganduri si solutii folosite de noi. Discutam de diverse tipare verbale, specifice perioadei comuniste, precum „ce o sa spuna oamenii” si „sa-ti fie rusine”.

Cand era mai mica si ne intorceam odata de la piata, ea normal, plina pe tricou cu zeama de piersica, intr-o mana cu o rosie si in cealalta cu o piersica mancata pe jumatate, o trecatoare de varsta a treia, a inceput sa spuna asa de la distanta si din mers, fara sa o intrebe nimeni, „Vai, ce copil murdar, sa-ti fie rusine ca mama ta se chinuie sa te tina curata si uite cum arati”. Sincer, eu la astfel de interventii care nu sunt binevenite, sar ca arsa si imi protejez copilul. Insa de data asta, copilul a rezolvat situatia si a raspuns tare si apasat: „Exista masina de spalat rufe”. Doamna din discutie, a ramas in soc, fara replica.

Si daca tot vorbim de interventii neplacute, de multe ori nu inteleg atitudinea servilista a mamicilor de pe strada, parcuri sau alte locuri comune, atunci cand necunoscuti se baga sa certe copilul mic pentru lucruri nevinovate sau cand fac comentarii fara sens. Nu stiu cum pot sa suporte cu zambetul pe buze, chiar daca nu le place sau sa confirme spusele necunoscutile si sa inceapa la randul lor sa-si certe copii. Sau sa tolereze comportamentul de tip bullying, practicat sub ochii lor de alti copii de aceeasi varsta sau mai mari. Sunt fraze precum „asta-i topoganul/leaganul/parcul meu, te lovesc daca nu ma lasi sa intru primul, da-te la o parte ca e topoganul meu” sau intimadari prin priviri si cuvinte urate.

Cand ni s-a intamplat noua prima data, am intervenit noi, insa am invatat-o si pe ea sa isi rezolve aceste conflicte. Cum? I-am zis sa repete exact cuvintele pe care le spune celalalt copil, dar mai apasat si mult mai hotarat si de fiecare data, copii mai mari, cu cate 3-5 ani ca ea, dadeau inapoi, fiindca nu se asteptau la o asemenea reactie. Nu e tocmai ideal si sigur sunt si alte solutii mai bune, insa eu nu le-am gasit. Nu suport copiii care incearca sa intimideze alti copii, comportament practicat ulterior si cand sunt mari, ca si adulti, crezand ca le merge la orice varsta. Este o dovada clara de lasitate si o acumulare de multe frici si tensiuni interioare nerezolvate, bagaj pe care il cara toata viata in spinare.

Si discutand de plans, de cand ea a inceput sa vorbeasca cat si acum, la aproape 7 ani, vine la mine in brate si spune, simt nevoia sa ma descarc si incepe sa planga si o tin in brate pana se linisteste, fara sa incerc sa o opresc. Asadar, sa fim alaturi de copiii nostri, fiindca lasandu-i acum sa planga, sa se descarca si ajutandu-i sa faca fața emotiilor atat de intense cu care nu stiu ce sa faca, vom creste niste viitori adulti ancorati bine in stapanirea emotiile lor.

Cresterea copiilor

Ajuta un copil suparat sa treaca pragul emotional – partea I

Partea a doua a acestui articol, o gasiti aici.

Educatia emotionala, cred ca este una dintre cele mai grele parti ce tin de educatie. Este o latura care nu a fost bagata in seama pe cand eram noi copii, prin anii ’80, si noi ca si adulti, nu o stapanim asa cum trebuie, darmite sa ne si educam copiii in acest sens. Am mentiona despre ea in cartea mea „Jurnalul unei mame: ghid pentru cresterea copiilor pana la 3 ani”.

Pentru parintii si viitori parinti, care doresc sa se educe, exista resurse nelimitate: carti si specialisti, care va pot sari in ajutor prin sfaturi si consultanta, in Romania Otilia Mantelers, Urania Cremene si altii din domeniu, resurse in limba engleza si alte limbi, doar sa avem dorinta sa invatam. Important e sa realizam importanta educatiei emotionale si sa realizam, ca de ea este legata si linistea interioara cat si succesul copilului nostru in viata, asta dupa noile studii de specialitate. Anxietatea, stresul si supararea noastra, fricile noastre, plus acea atitudine specific romaneasca, adica nemultumire imprastiata la fiecare pas care ar putea fi inlocuita cu recunostinga pentru toate lucrurile pe care le avem, afecteaza emotional copilul si il transmite multa teama, suparare, tensiune, intr-un cuvant anxietate. Parintii tensionati, plin de frustari si anxietate transmit fara sa vrea aceasta stare si copiii au cel mai mult de suferit. Aici gasiti si un exercitiu simplu, ieftin si benefic pentru parinti si adolescenti tensionati.

Copiii care nu sunt lasati sa se descarce emotional, care nu dorm la timp si sunt foarte obositi mereu (cel tarziu ora 20), care traiesc intr-o familie cu certuri sau daca nu sunt acceptati de cel putin un parinte, de multe ori sufera anxietate, de dureri de burta sau de cap, ori dureri musculare, dupa spusele specialistilor in domeniu. Cititi acest articol pentru detalii si cartea amintita in articol. Asa cum spune si acest articol, copiii sunt oglinda familiei noastre.

Avand si noi o fetita marisoara, de cand s-a nascut ne-am straduit, sa o ajutam sa depaseasca pragurile emotionale prin care trece, ajutand-o sa le identifice si sa le gestioneze cum poate ea mai bine. Nu va faceti griji, nu suntem parintii perfecti dar cautam sa facem lucrurile cat putem de bine si se pare ca am reusit, fiindca avem un copil mereu vesel si cu zambetul pe buze. Ca toti parintii, si noi gresim, ne cerem iertare si cautam sa o ajutam sa treaca cat mai bine prin viata. Pe langa toate, ca si prima metoda de educare emotionala, de cand s-a nascut, am lasat-o intotdeauna sa planga cand a simtit nevoia, „sa se descarce” cum spunea ea, fara sa o oprim prin fraze stupide, inca folosite atat de des precum:

  • „Copiii mari nu plang”. Serios, noi ca si adulti nu plangem si nu avem suparari?
  • „O superi pe tanti, bunica etc. prin plans”. Cui nu-i convine, sa fie sanatos… Copilul meu trebuie sa planga si nu vreau sa fie oprita de nicio ruda. De multe ori am intervenit cand alte rude incercau sa o opreasca.
  • „Ce o sa spuna oamenii din jur?” Sincer, nu-mi pasa de ce spun oamenii din jur, fiindca ei mereu vor avea ceva de comentat. Nu sunt pe pamant pentru a multumi pe altii prin comportamentul familiei mele. Ei nu au dreptul sa se bage in educatia copilului meu.
  • „Sa-ti fie rusine, plangi aiurea”. Rusine de ce, ca ai emotii iar ca si copil nu reusesti sa le gestioneze decat prin plans? Oare noi adultii nu avem emotii cu care nu stim ce sa facem si dam in altele mai rele din aceste cauze, fiindca am uitat sa ne descarcam prin plans sau discutii?
  • Opreste-te cu plansul si imparte jucaria cu alt copil”. Specialistii sustin si mi se pare logic, ca jucaria este posesia cea mai de valoare a unui copil, eu nu cred ca tu ca si adult, dai/imprumuti unui adult strain lucrurile cele mai pretioase din viata ta: masina pentru unii, casa, tableta, telefonul, sotia/sotul cat si altele.
  • Cand vin de la scoala, de la evenimente sau dupa ce vin de la bunici, copiii plang si sunt foarte dezordonati emotional. Parintii ii opresc si nu le inteleg comportamentul. E logic oameni buni. Copilul s-a chinuit acolo unde a fost sa se comporte bine, sa isi blocheze emotiile de multe ori, iar cand ajunge acasa, unde are o conectiune diferita cu parintii, se asteapta sa fie inteles emotional si sa se descarce. Din contra, parintii il opresc si il cearta pentru acest conportament. Cum spune si in acest articol, copilul este ca o doza de bere agitata, gata sa explodeze si trebuie lasat sa se descarce. Articolul ofera si solutii, una dintre ele fiind – trebuie sa ii permiti copilului activitati precum alergatul si alte activitati fizice care sa il ajute sa isi consume energia si daca incepe sa planga, lasati-l sa se descarce, fiindca are nevoie de sustinerea voastra. Daca acum ii veti permite sa planga pe umarul vostru si daca ii sunteti alaturi, arandu-i ca il iubiti chiar si cand e nervos si trece prin astfel de stari, veti avea asigurarea ca si pe viitor, cand va fi adult, va avea curajul sa vina si sa va planga pe umar sau sa isi povesteasca necazurile.
  • Si lista poate continua…

Am gasit de ceva timp si o plansa ajutatoare, care sigur v-ar fi si voua de ajutor atunci cand copilul este suparat. O voi traduce pentru cei care nu inteleg engleza.

9 lucruri pe care le poti spune unui copil suparat/tensionat

  • Sunt aici cu tine. Esti in siguranta.
  • Ai dori sa dansam sau sa fugim pentru a te scapa de ingrijorare si energia cauzata de ea?
  • Spune-mi despre suparare (ce te-a suparat, as completa)?
  • Ce ai dori sa ii spui supararii tale? Ce ar raspunde ea inapoi? Si dupa aceea ce?
  • Haide sa desenam supararea (cat mai urat posibil 🙂)
  • Cum o simti in corpul tau, unde o simti si cat de mare este?
  • Numarul 8 mi se pare putin fara sens.
  • Ar fi ceva ce te-ar face sa te simti mai bine?
  • Si as completa: te-ar ajuta o imbratisare
  • De asemenea, asigurarea ca este iubit chiar daca face prostii sau daca este nervos, sau daca este certat.
  • Haide sa ne gandim la 2 lucruri care te fac pe tine fericit(ă), care te-ar ajuta sa te simti mai bine.

Sursa SafeSpace

Partea a doua a acestui articol, o gasiti aici.