O rubrica dedicata sfaturilor de gradinarit oferite atat de cititori cat si de mine. Ne veti putea vedea gradinile, recoltele, dar si buruienile nelipsite. Orice cititor care detine un petec de gradinita, este binevenit sa-mi trimita poze pe care le voi posta la aceasta categorie. Va multumesc si astept cu nerabdare sfaturi si ganduri bune!
Dupa cum stiti, in ultimii ani am cautat sa apreciem/folosim/ invatam plantele comestibile salbatice, printre care si ciupercile. Avem multe invatat, dar suntem tare entuziasmati de acest dar al naturii. Mai jos va prezint o ciuperca – iasca galbena sau „puiul padurii”, care nu poate fi confundata cu alta otravitoare din cauza reperelor vizuale clare – fiindca asa am inceput, cu cele care sunt de neconfundat. Am pregatit si o reteta rapida cu ea, insa va invit sa urmariti si video-ul in care explic mai multe.
Ciuperca proaspata se fierbe timp de 20 de minute in apa, iar la final se adauga putina sare. Apa se arunca, se clateste bine si se caleste 1-2 minute in tigaie cu 2-3 linguri de apa, ulei, sare dupa gust si usturoi zdrobit. Se poate consuma alaturi de o garnitura sau langa o salata bogata de cruditati, verdeturi sau muraturi.
Retineti, dupa ce este fiarta timp de 20 de minute si clatita bine, ciuperca se poate consuma imediat sau poate fi pusa la congelator pentru iarna. Sunt multe retete cu aceasta ciuperca minunata: snitele, combinata cu legume, dulceata, murata in otet etc. Noi am preferat aceasta varianta simpla si rapida.
Va dorim pofta buna si mult spor la invatat despre plantele comestibile!
Iubim plantele comestibile regasite in paduri si profitam de aceasta bogatie, consumandu-le cu recunostinta. Avem multe retete preferate cu plante din flora spontana culese din gradina noastra pe care nu apuc sa le public, fiindca se mananca rapid, dar acum am reusit sa facem o poza inainte sa dispara preparatul. Chiar daca pozele nu sunt extraordinar de artistice asa cum v-am invatat din cartile noastre 🙂 am zis ca merita sa fac postarea si sa va prezint unul dintre sosurile indragite de noi.
Bulbii de leurda au venit in pamantul ce l-am adus de la padure, pentru a completa nivelul de sol din gradina noastra. Suntem foarte recunoscatori pentru acest motiv, fiindca asa avem si salata sau untisor, plus multe alte flori de padure. Cresc in abundenta la umbra si s-au inmultit mult in ultimii ani. Am tot dat la rude si prieteni alaturi de mai toate plantele care cresc in abundenta la noi, si tot avem suficient.
Tot de la padure am adus oregano salbatic, gasit intamplator. S-a inmultit frumos si am reusit sa divizam o radacina mare, in asa fel incat l-am platat in mai multe zone. Salvia si macrisul au fost seminte, cumparate din supermarket pe care le-am plantat acum multi ani. Una dintre plantele de salvie a murit, insa au ramas rasadurile ei pe care le-am plantat cu grija in alte parti. Am avut bucuria anul trecut sa primim cateva plante de salvie in dar, fiindca folosim atat pentru mancat cat si pentru ceaiuri si smudging impreuna cu pelin si alte plante aromatice. Stiu ca pentru smudging este de preferat salvia alba, insa urmeaza sa facem rost si de aceasta planta. Daca va intereseaza subiectul, chiar daca nu l-am dezbatut suficient pe acest site cat si in cartile mele, aici gasiti un articol pe tema plantelor comestibile pe care le putem gasi gratuit in natura.
Sos de leurda
1 legatura mare de leurda proaspata
2-3 crengute mici de oregano proaspat
1 frunza de salvie
2-3 frunze de macris
1 ceapa verde mica
100 ml apa filtrata
sare neiodata dupa gust
Frunzele se taie cu o foarfeca, pentru a evita procesarea indelungata. Dupa acest pas, toate ingredientele se proceseaza in blender timp de maxim 1-2 minute, pentru a pastra nutrientii intacti. Sosul se poate adauga peste orice mancare traditionala, orice salata, legume la abur sau mancare de legume. Noi am mancat cu conopida, broccoli, morcovi si kale facute la abur. Un deliciu!
Daca ar fi sa scriu despre plante comestibile, cred ca mi-ar trebui o viata, insa ma voi rezuma doar la un articol scurt si va las pe voi sa aprofundati subiectul. Un website in romaneste cu care ati putea incepe ar fi acesta; apoi sunt multe carti si surse pe internet de unde va puteti documenta.
Din 1991 am gasit in biblioteca familiei mele o carte despre plantele comestibile si am inceput sa o citesc. Parintii mei inca din anii 1980 erau interesati de tot ce inseamna naturist si biblioteca noastra avea tot felul de manuscrise, unele scrise de mana sau batute la masina, mentineau legaturi cu medici si terapeuti din tara care se ocupau de acest subiect si cu care schimbau materiale. Pot sa spun ca ma consider norocoasa din acest punct de vedere, dar ma bucur fiindca Divinitatea mi-a trezit interesul catre acest subiect inca de la varsta de 11 ani.
In Romania plantele comestibile cresc in abundenta, fiindca este un pamant fertil si binecuvantat, plante care in alte tari se vand in magazine bio sau organice la preturi foarte mari, sau sunt crescute cu grija in ghivece sau plantatii speciale, pe cand la noi cresc peste tot si nu sunt pretuite. Cam asa este plantata si pretuita papadia in Germania si in alte tari. Am gasit poza pe Facebook, fotograful este Dirk Prüfer.
Cineva imi spunea odata, toate plantele consumate de animale sunt folositoare si pentru om. Ce refuza animalul nu este comestibil pentru om. Sau alte vorbe intelepte: pe ciuperca otravitoare nu va sta niciodata o insecta sau apa pe care o bea calul este buna si pentru tine, fiindca el nu va bea niciodata o apa care nu este potabila.
Se stie ca plantele salbatice sau vegetalele perene, sunt mult mai bogate in nutrienti decat legumele bio. Datorita continutului mare de minerale, vitamina, omega 3-6-9 (unele din ele), au capacitatea sa ajute la eliminarea metalelor grele din corpul nostru si sa ne intareasca corpul cu tot ce avem nevoie, asta fiindca au proprietatea sa scoata la suprafata mineralele care nu exista la suprafata acelui sol si daca frunzele sunt lasate sa se descompuna, imbogatesc pamantul de sus (topsoi), facandu-l bun si pentru alte culturi.
Profitati de aceasta bogatie, fiindca mama Pamant ne ofera mancare gratis, prezenta peste tot, chiar si in parcurile publice, dar totusi cautati sa le culegeti din zone mai putin poluate, niciodata de pe langa drumuri si sosele aglomerate. Noxele masinilor contin metale grele, care sunt nocive pentru fiecare celula din corp.
Sfaturi pentru incepatori si avansati
Cineva imi spunea ca in padure, trebuie sa te porti cu respect, ca si cum ai fi intr-o biserica. Mama pamant per ansamblu este un organism viu, care simte intentiile si oamenii. Suna ciudat pentru unii, insa dupa multe studii facute de japonezi cat si de altii, cam asa este. De aceea, este important sa ne purtam intotdeauna cu respect, sa cerem permisiunea de a culege, sa culegem responsabil si intotdeauna trebuie sa lasam curat. Noi luam saculeti de gunoi curati si strangem ce gasim, punem in portbagaj si le depozitam la primul cos de gunoi sau tomberon.
Culegeti responsabil. Nu devastati planta, si culegeti doar 10% din tot lotul de plante.
Culegeti plantele intr-un cosulet aerisit, nu in pungi de plastic. Daca nu aveti, folositi o punga de hartie sau o punga din plasa fina, prin care poate trece aerul usor. De ce, fiindca pana acasa, plantele „transpira” si chiar se altereaza. Nu uitati ca acestea tin mai putin comparat cu plantele cumparate de la piata. Ele trebuie consumate imediat sau congelate.
Invatati aparitia plantelor comestibile in functie de anotimpuri.
Cautati plantele companion. Adica in preajma unei plante, de cele mai multe ori sunt si alte plante comestibile.
Cultivati plantele comestibile in gradina proprie. Noi spre exemplu am adus de la padure leurda, untisor, roinita, toporasi, ciubotica cucului, urzica moarta, rozmarin etc.
Evitati pentru inceput plantele care pot fi confundate usor intre ele, fiindca unele sunt letale. De exemplu, frunzele de lacramioare care sunt otravitoare, pot fi confundate cu cele de leurda, care au un miros puternic de usturoi. Poza de mai jos care se refera la leurda si alte plante cu care se poate confunda, a fost gasita pe Facebook, fara sursa.
Cautati plantele dupa denumirea latina, nu populara, fiindca pot fi confuzii.
Plantele comune regasite peste tot
Lista ar fi foarte lunga, insa voi mentiona cateva. La site-ul dat mai sus, veti gasi poze si detalii pentru fiecare planta in parte, cat si detalii despre ce parti ale plantei sunt comestibile. N-am sa scriu la toate, doar la cateva, si va las pe voi sa va informati.
Papadia, toata planta e comestibila in forma cruda sau gatita.
Ferigile tinere, mare grija ca nu toate speciile sunt comestibile.
Leurda, toata planta.
Toporasii, petalele de lalea, florile de primule, ciubotica cucului, florile de untisor (se consuma si frunzele) si florile de leurda etc.
De cand eram mica, am vazut in biblioteca familiei mele o carte care a fost foarte pretuita si pusa mereu la loc de vaza, si anume cartea Mariei Treben, biologul de renume international care pe mine m-a facut sa vad plantele medicinale cu alti ochi. In cartea ei, recomanda papadia, cu efectele ei miraculoase si ingredientele sale active, precum complexul de B-uri, steroli, flavonoidele, zincul si potasiul cat si alte minerale. Stim ca frunzele se pot folosi la salate, insa ce facem cu florile? Ei bine, se poate face siropul sau mierea de papadie. Acesta ajuta in ameliorarea mai multor afectiuni, si in plus are un rol de purificare a organismului:
afectiunile hepatice sau biliare
durerile reumatice
artrita
purificarea sangelui
detoxifierea ficatului si a rinichilor
Personal, folosim frunzele in sucurile verzi sau in salate, insa ne place mai mult siropul de papadie si am facut mai multe variante, cea prin fierbere cu zahar brut, care tine si iarna, reteta recomandata in cartea Mariei Treben, cat si cea prin presare la rece. Va prezint mai jos varianta la rece, fiindca cea prin fierbere o stie mai toata lumea.
Florile de papadie se culeg dintr-o zona nepoluata, nu de la marginea drumului, unde sunt pline de praf si noxe de la vehicule. Acestea se culeg dupa ce au inflorit si imediat dupa cules, se pun la macerat, altfel se vor inchide daca dau de racoare, chiar si cand sunt culese. Urzica este recomandata pentru a potenta proprietatile siropului, iar toporasii, i-am pus noi fiindca i-am gasit si aduc un plus de aroma, insa nu e obligatoriu. Daca nu aveti lamai bio, folositi doar zeama lamailor din comert.
Ingredientele se acopera cu mierea si se amesteca cu o lingura de lemn. Se lasa la macerat 14-18 zile, intr-un borcan de sticla. Odata sau de doua ori pe zi, se agita borcanul. Dupa macerare se filtreaza si se pastreaza siropul in sticle mici la frigider timp de o luna.
Mai jos sunt eu la cules de papadii, intr-un loc drag sufleului meu, satul Pelisor din jud. Sibiu, unde ne petrecem mare parte din timp pentru noul nostru proiect despre care puteti citi aici. Cosul pana la final s-a umplut, am strans cam 1 kg de flori minunate de papadie, toporasi si varfuri de urzica.
In the orchard of the parochial house in Magarei, after picking a basket of dandelions to make syrup.
Leurda este un soi de usturoi salbatic numit Allium Ursinum in latina. Este o plantă perena, care creste la umbra padurilor dar si in gradini, daca aveti bulbi plantati. Noi am adus in curtea noastra pamant de padure si primavara, la umbra este plin de leurda. Ne bucuram in felul acesta de frunze de leurda proaspata din care facem salate, pesto si sosuri, cat si alte bunatati.
Cum ne poate ajuta aceasta planta?
Scade tensiunea arteriala si a colesterolui
Este ideala primavara, pentru a preveni anemiile si astenia dupa o iarna lunga
Echilibreaza nivelul de zaharului din sange
Previne accidentele vasculare si bolile cardiace
Imbunatateste memoria
Trateaza insomnia
Fluidizeaza sangele si ajuta la ameliorarea tromboflebitei si trombozelor
Este o planta ideala pentru viermi intestinali
Are efect antiseptic si depurativ
Substantele active au efecte vasodilatatoare si ajuta la mentinerea în limite normale a presiunii sanguine
Din mosi stramosi se folosea in probleme respiratorii, dar si in bronsita si astm
Grabeste vindecarea ranilor
De mare ajutor in diaree, colici, indigestie, balonare si gaze intestinale
Contine vitamina A, C, carotenoizi, ulei eteric complex
E bine de stiut: daca florile de leurda au inflorit, precum vedeti mai jos, frunzele si-au pierdut din gust si multi spun, ca nu se mai pot consuma. Noi le-am consumat ani la rand si atunci cand erau inflorite si nu s-a intamplat nimic. Gustul era putin mai intens, insa in rest a fost ok.
