Gradina bio · Viata sustenabila

Pastrarea merelor pentru iarna in ferigi

Asa cum spuneam si in postarea anterioara pe care o puteti citi AICI, procedura este simpla si ciudata pentru multi, insa eficienta. Nu este ceva inventat de mine, ci o metoda transmisa din generatie in generatie si ne-am dorit sa o incercam si noi, chiar daca am incercat in acelasi timp si varianta traditionala, adica depozitarea merelor in ladite in pivnita. Experimentul l-am inceput acum o luna, cand din cauza frigului, frunzele dar si merele au inceput sa cada din copac. In acelasi timp am pus mere in pivnita dar si in ferigi. Cele din pivnita, chiar daca avem pisici care patruleaza, deja au fost atacate de soareci si mancate sau gustate pe alocuri. De cele din ferigi nu s-a atins nimeni si sunt in stare buna, chiar daca au fost nopti cu 0 sau -1 grade. Dupa spusele localnicilor, rezista si iarna, insa vom vedea.

Cum se procedeaza?

Se alege un loc ingradit in gradina, unde nu vin iepuri sau caprioare. Se pune direct pe pamant un strat inalt de 20-30 cm cel putin de ferigi de camp, nu din acelea de padure de care stim toti. Cele de camp sunt inalte si lemnoase si nu se topesc pe timp de iarna complet, ci raman tijele lemnoase si frunzele uscate.

Stratul de ferigi trebuie sa aiba pe parti niste lemne de sustinere, fiindca vom pune direct pe ferigi mere in prima faza doar pe un strat, adica nu le vom pune inca suprapuse. Nu le acoperim pana nu se anunta mai frig, sau pana nu se termina culesul merelor. Ni s-a spus ca un strat de mere este suficient si din timp in timp sa venim sa sortam merele care se mai strica. Este important sa punem doar mere culese cu mana, nu din cele gasite deja pe pamant.

Dupa ce culesul merele se apropie de sfarsit, se pot pune si suprapuse, dar se adauga inca un strat de ferigi – insa nu asa de mare ca cel pentru baza – si un strat generos de frunze uscate adunate de prin curte. Chiar daca va ninge mai mult sau mai putin pe viitor, se da la o parte stratul de zapada si frunzele si se iau merele oricand dorim. E important ca dupa aceea, sa punem frunzele la loc, chiar daca sunt amestecate cu zapada.

Gradina bio · Plante comestibile

Ce putem face cu fructele de corn?

Padurea ne hraneste cu cele mai pretioase fructe care echilibreaza si scad zaharul din sange, bogate in minerale cum ar fi magneziu, fier, potasiu si calciu, cat si vitamine precum C, A, B1, B2, avand si proprietati antiinflamatoare, antibacteriene, dezinfectante, tonice si cicatrizante.

Avem bucuria sa avem mai multi copaci in curtea noastra si multi puieti pe langa. N-am vazut in viata mea asa coarne mari si copaci plini de rod care atarna cu cregile la pamant. Va dati seama ca am cules si inca culegem cat putem, fiindca nu stiu cum se face, ca strabunii locului acesta au plantat cu intelepciune copaci care fac rod in lant. Aici ma refer atat la copaci obisnuiti cum ar fi ciresi de mai, iunie, peri de vara si toamna, pruni de vara si toamna, mere de vara si toamna, cat si copacii de corn care incep prin august si altii se coc pe rand, in septembrie si ultimii in octombrie.

Intelepciunea aceasta straveche ma uimeste in multe aspecte cand vine vorba de casuta noastra de la tara, fiindca pe langa partea cu batranii copaci fructiferi care rodesc pe rand, avem tot felul de șure solide si atat de frumos imbinate cat si multe alte spatii utile pe care ei le-au folosit pentru ateliere, fan si animale, insa noi le folosim pentru storaj sau pe post de camari. Avem chiar un fost cotet de porci, pe care l-am curatat, am schimbat cateva tigle cazute si l-am dedicat doar pentru lazi etajate cu borcane si tot ce tine de partea de conserve.

Revenind la ce putem face cu coarnele, va pot oferi cateva idei:

  • Pasta de coarne, insa nu vom face, fiindca procesul este prea intens si nici nu ne place asa mult.
  • Compot simplu sau combinat cu alte fructe – ideal pentru astfel de fructe cu samburi mari. Se face ca orice compot, cu zahar de cocos/brut sau fara zahar si se sterlizeaza.
  • Uscarea – aproape imposibila din cauza samburilor mari.
  • Cornata, avand la baza reteta simpla de visinata.
  • Bautura fermentata de coarne sau vin din coarne. Am baut in trecut si avea gust mai mult de must putin fermentat cu un gust extraordinar.
Gradina bio · Viata sustenabila

Mere galbene viermanoase

Da, m-ati auzit bine. Preferam merele viermanoase si cu interiorul mancat sau atacat de diverse insecte, fiindca asa stim ca un mar nu a fost stropit cu chimicale si este in mare parte natural. Uitati-va aici cum arata merele culese de noi, care sunt cele mai bune mere pe care le-am mancat vreodata.

Le vom pune si la pastrat pentru iarna in gradina, pe un strat generos de ferigi de camp lemnoase, asa cum am invatat de la batrani si voi prezenta asta intr-un video viitor. Stiu ca suna ciudat si multi prefera varianta „in ladite la beci”, insa prind miros de beci si totodata se deshidrateaza mult mai repede. Sub ferigi spun localnicii ca se pastreaza bine, nu ingheata, nu se ofilesc si se pot pastra pana la primavara. Dar pana atunci, va las cu acest scurt video despre merele pe care le adoram.

Gradina bio · Viata sustenabila

Ce am putea face cu perele padurete?

Este incredibil cat de multe roade pot fi gasite toamna aceasta peste tot. Batranii spun ca atunci cand sunt atat de multe roade in copaci si paduri, vin anii grei. Uitandu-ne in jurul nostru si la ce se intampla, cu siguranta preturile vor creste, cureaua se va strange si tot mai multi oameni nu se stie daca in urmatorii ani vor avea ce pune pe masa.

Stirile acestea nu sunt o noutate de ceva timp si cred ca este momentul potrivit sa conservam cum putem fiecare strop de mancare si mai ales mancarea gratis pe care o putem culege din natura in abundenta, in special din zone mai putin poluate.

De curand am descoperit un copac extraordinar, un par care pare paduret insa care cred ca este un soi vechi romanesc. Perele sunt mici, foarte aromate si zemoase, cu un miros puternic de vanilie. Fiindca nu sunt tratate, se strica foarte repede imediat dupa ce au cazut din copac, asa ca a trebuit sa ma misc repede.

Am reusit sa usuc cateva, sa fac cateva compoturi si sa incerc un fel de sos de pere, precum cel de mere, insa nu mi-a placut rezultatul. Le prefer compot, fara zahar sau uscate, insa se innegresc foarte rapid, chiar daca se adauga lamaie. Nu ne deranjeaza culoarea, insa vom vedea daca rezista. De obicei fructele dulci absorb umiditatea rapid, asta daca nu sunt depozitate corect, adica in doze de unica folosinta, in borcane mici care nu trebuie deschise decat inainte de consum si atat. Voi ce preparati cu perele padurete?

Gradina bio · Plante comestibile

Padurea ne hraneste – ciuperci comestibile de toamna

Mi se pare uimitor cum Mama Pamantul si Dumnezeul Creator se ingrijeste de noi, de hrana noastra, iar datoria noastra este sa ne informam si sa descoperim „mancarea gratis” din natura. Anul acesta, am fost impresionati de numarul mare de ciuperci, cum ar fi hribi (Boletus), oite (Russula), parasoli sau piciorul caprioarei (Macrolepiota procera) si altele. Sa va spun cum le-am procesat. Am optat pentru mai multe optiuni:

  • Prin deshidratare si transformarea lor in pudra. Doua cosuri mari de hribi si oite, s-au rezumat la 4 borcane de 400 g de pudra si bucati de ciuperci si cam asa arata.
  • Conservarea prin murare
  • Conservarea prin gatire sub forma de ghiveci/zacusca la borcan.

Nu sunt adepta mancarurilor procesate foarte mult, insa am pus si vreo 12 borcanele de zacusca, pe care eu o fac dietetica, cu foarte putin ulei de cocos dezodorizat, doar cu sare de ocna fara iod, fara sa prajesc ceapa ci doar sa o calesc putin in apa cu ulei, doar cu ardei copt si fara sa fierb zacusca pana ii ies capacele.

Mai jos sunt cateva exemplare gasite toamna aceasta. Au fost mai multe pe care le puteti vedea AICI, in postarea anterioara, insa doar la acestea le-am facut video-uri.