Gradina bio · Viata sustenabila

Cartofii in paie si ganduri despre gradinarit

Dupa o perioada de asteptare, cartofii plantati acum o luna au rasarit si chiar s-au dezvoltat foarte bine pana pe 15 mai cand a fost facut video-ul. Ei arata bine, insa vom vedea si la final daca vor fi rezultate 🙂 si daca cartofii de samanta au fost buni. In video-ul de mai jos discut despre mulcirea cu buruieni si parerea mea despre macerate si alte ajutoare de nadejde din natura.

Asa cum mentionez si in video, in decursul anilor s-a tot laudat metoda atat de cunoscuta de folosirea maceratelor din plante. Acum vreo 7 ani foloseam si eu, dar nu le mai gasesc rostul. Cu siguranta ca sunt bune in loc de chimicale, insa personal nu-mi pierd vremea cu ele fiindca am alte ajutoare.

Ce fac daca nu folosesc macerate pe de plante? Asa cum am mai spus, prefer mulcirea, un termen care suna groaznic, si prefer sa folosesc metoda de chop-and-drop, adica asa zisele buruieni atat de benefice, le rup de pe carari sau din alte zone si le adaug la baza plantelor, atat pentru daunatori cat si pentru a mentine umiditatea in sol, fiindca imi ud legumele doar odata pe saptamana.

Folosesc urmatoarele „buruieni” pentru a pune la baza legumelor sau copacilor, peste care pun strat generos de paie:

  • urzici,
  • tataneasa,
  • coada soricelului,
  • coada calului,
  • ferigi,
  • orice buruiana de pe cararile dintre straturi.

Apreciez buruienile foarte mult pentru munca pe care o depun pentru ocrotirea plantelor dar si pentru aducerea la suprafata din adancul pamantului a nutrientilor necesari in solul acoperitor, si chiar de multe ori le pastrez in preajma, fiindca protejeaza plantele de daunatori. Toate au un rol bine stabilit in natura, de aceea nu trebuie noi sa intervenim prea mult, chiar daca ne credem mai intelepti.  

Pe langa buruienile rupte, adaug printre straturi urmatoarele plante, atat pentru protectie si sustinere cat si pentru polenizare:

  • craite si condurasi la greu,
  • plante aromatice, preferatele ar fi busuiocul, mararul, cimbrul, roinita,
  • ceapa si usturoi in jurul fiecarui strat.
  • Adaug in straturi multe flori dar tin cont de inaltimea lor, ca sa nu acopere totusi legumele, cum ar fi domnisori, galbenele, coada soricelului, margarete etc.

Nu neg ca este important ca la legume perene sau anuale, sa se respecte o igiena si mereu sa le imbogatim solul. Trebuie sa tinem cont de multe, printre care si de faptul ca legumele anuale, au radacina apropiata de suprafata, nu foarte adanca si nu trebuie sa le sapam deloc fiindca le stricam sistemul de radacini firave. De asemenea, nu trebuie sa aiba pamantul gol in jurul lor, care necesita udare excesiva si munca in plus si folosim la baza plantelor buruinile din jur sau gazonul taiat pentru a le proteja si mentine umiditatea.

Un alt aspect, nu sunt pentru rotatii de culturi, fiindca, daca solul este mereu imbogatit, chiar nu este necesar, dar nici nu plantez excesiv ani la rand aceleasi plante in acelasi loc, fiindca e plictisitor, chiar daca la un punct am fost un mare fan al ambelor metode. Plante companion sunt toate, asta dupa testele mele din ultimii 10-12 ani. Toate cresc bine dac se respecta dorinta fiecarei plante (soare/umbra/semi-umbra), daca e pamantul de calitate si daca se mentine umiditatea suficient in sol, fara sa balteasca apa si fara sa ramana pamantul gol si crapat in jurul radacinilor.

Cum am spus, nu ma consider expert in domeniu, ci va povestesc din experienta mea. Mai am mult de invatat, insa acestea au functionat pentru mine si pentru alte mii de oameni cu experienta.

Gradina bio · Viata sustenabila

Gradina fara sapare – sesiuni de plantare

Sunt tare entuziasmata de straturile noastre fara sapare si v-am facut un video ca sa vedeti cum arata si cum am inceput sa plantez cartofii. Nu am facut video si poze la fiecare soi in parte, insa va voi spune mai jos ce am mai plantat.

Asadar, cum a fost cu aceste 4 straturi pregatite cam prin octombrie anul trecut, despre care am vorbit in postarile anterioare regasite la categoria – Gradina Bio?

Peste iarba groasa de padure si cosita anterior, am adaugat un strat generos de ferigi, urzici, teci de fasole, bete de porumb, iar la final un strat marisor de fan. Din loc in loc, unde nu adaugasem destul fan, a mai iesit cate o feriga sau o iarba. Le-am rupt si le-am lasat acolo peste fan, fiindca stiti ca folosesc metoda „rupe si arunca” (chop and drop), valabila pentru orice planta considerata buruiana, dar atat de necesara ca si nutrienti pentru legume.

Stratul acesta s-a aplatizat destul de mult peste iarna si prin decembrie, cand erau noapte temperaturi si de -20 C, am platat 10 catei de usturoi ca si test, in ciuda la toate gurile care spuneau ca la o altitudine mai ridicata, usturoiul nu rezista daca il plantezi toamna sau iarna. De atunci, cand am dat la o parte fanul, deja pamantul era foarte afanat si iarba care acoperea solul atat de compact, disparuse complet, chiar era muschi format. Si legat de usturoi, acesta a rezistat sub fan foarte bine si acum in aprilie, este destul de marisor, cam 30 cm.

Iarna a trecut si am asteptat cu nerabdare primavara. Iata-ne aici, cand am inceput plantarile in a doua saptamana din aprilie si cam asa au decurs lucrurile.

Pe langa cartofi, am mai plantat si altele in straturi diferite. Pe langa randul format pe care il vedeti in video, am mai facut langa groapa centrala, doua gauri pe parti, asa, in forma de cruce. Fiindca inca nu avem gard electric, am zis ca pe marginile straturilor sa punem plante aromatice precum ceapa si usturoi – plante care alunga iepurii si caprioarele. Nu suporta aceste plante si este mai bine sa protejam culturi micute mai sensibile, cum ar fi porumbul, floarea soarelui, mazarea si alte plante cu frunze delicioase pentru animalutele padurii.

In straturile de pe parti cum am spus, am plantat ceapa egipteana si galeza, ceapa dulce (arpagic romanesc netratat, de dimensiune medie, fiindca cel mare nu face ceapa mare ci doar frunze) cat si usturoi, oregano, praz peren, cherval (chervil), roinita (stiu, e invaziva) si altele. In celelalte doua straturi din mijloc, cartofi, mazare, porumb si floarea soarelui pe partea de jos spre vest, ca nu cumva sa acopere celelalte plante si sa nu primeasca soare, langa ele sau in continuare am pus fasole, mazare, morcovi de mai multe culori, mangold de mai multe culori, sfecla rosie si cateva plante perene cum ar fi salsifiu, hasmatuchi, macris, nalba rosie si alba si altele. Din nou pentru cei care n-au urmarit postarile anterioare, de aici imi iau multe plante comestibile perene uitate. Multe nu mai sunt pe stoc, insa revin toamna si toata iarna le puteti gasi.

Pe langa aceste 4 straturi, fiindca mi-am promis ca voi incepe cu pasi mici, chiar daca am spatiu sa ma extind si sa fac mai multe straturi, am mai pregatit de asta toamna inca 4 straturi intr-un alt loc mai insorit, fiindca vreau sa verific zonele din gradina unde le va merge la plante cel mai bine. Mai jos vedeti cum le-am pregatit, de data aceasta fara paie ci doar cu cartoane la baza si plante de toate felurile pe deasupra, mai ales plante bogate in azot precum urzici, codita soricelului, coada calului, tataneasa si alte plante gasite in abundenta la noi. Asta iarna am pus doar pe aceste straturi si putina cenusa de lemn, ca sa fie stinsa de zapezi si ploi, fiindca n-am vrut sa o pun direct pe plante si sa existe pericolul de arsuri la frunze si tulpini, asa cum am auzit pe la altii. Noi oricum nu ardem plastice sau chimicale in sobe, deci a fost o cenusa curata si naturala, chiar din lemn adunat de pe proprietate, mai exact crengi cazute sau taiate de la prunii batrani, care fac dupa parerea noastra cel mai bun lemn de foc. N-am pus cenusa pe straturile destinate plantarii de cartofi, fiindca schimba pH-ul si n-am vrut sa-mi compromit din prima cultura mea mica.

In aceasta primavara pe straturile din video, ar fi trebuit sa adaug un strat generos de pamant, insa fiindca nu avem compost sau pamant disponibil undeva, am carat 2 roabe de pamant scos la suprafata de cartite. Oricum se spune ca e si cel mai bun pamant, asa ca l-am gasit intr-o zona pe proprietate si a fost perfect pentru straturile mele. Si chiar daca acestea au fost relativ inguste, tot din lipsa de pamant si timp, am pus strat de 20 cm de pamant doar pe mijloc, chiar daca multi spun ca 10 cm ar fi suficient, fiindca oricum am plantat acolo plante care nu au nevoie de prea mult pamant, cum ar fi dovlecei de vara si dovleci placintari. Dupa plantarea semintelor, am acoperit pamantul cu un strat mic de paie, pentru a pastra umiditatea, fiindca eu nu voi uda gradinile mele, si pe masura ce plantele vor creste, voi mai adauga fan si alte plante rupte de prin alte parti, bogate in azot, minerale si alti nutrienti valorosi. Dupa plantare, au fost 3 zile de ploaie buna, deci la fix a fost totul.

Din cele 4 straturi, am plantat pe parti dovlecei de vara si dovleci placintari de toamna, fiindca ei se intind foarte mult, iar intr-o alta zona total separata, napi rosii si albi, fiindca daca nu pun bariere sau sa ii plantez cat de departe, chiar daca sunt plante preistorice inalte si cu superbe flori galbene, tot sunt invazive. Vreau sa ii pot controla usor si totusi sa fie intr-o zona unde ii pot lasa se inmulteasca in voie, atat cat le permit si sa nu imi acapareze gradina de legume anuale sau chiar si cea de plante perene.

Acum am lasat totul in mana Mamei Natura si a Divinitatii, chiar daca am tendinta sa stau cu frica ca soriceii de camp imi vor manca semintele plantate, caut sa ma las in grija Lor. Daca totusi vor fi devorate, voi fi nevoita sa plantez pe viitor rasaduri mai mari. Deocamdata nu avem o sera si nici spatiu pentru a face rasadurile in micuta casuta batraneasca, insa pe viitor visez si la un asemenea spatiu. Facem totul cu pasi mici, fiindca si asa exista presiunea si dorinta de a face multe, de a reabilita locul, de a planta copaci in zonele unde au fost pasuni in trecut, total golase in prezent, de a lasa in acelasi timp natura sa se regenereze si repopuleze cu speciile alungate din cauza deforestarii si altele. Cautam sa nu ne lasam coplesiti de situatie, chiar daca simt tensiunea chiar si acum cand scriu.

Conectarea zilnica cu Natura si Divinitatea, faptul ca lucrez cu mainile goale in pamant si imi permit sa simt energia pamantului, m-au ajutat personal si in acest sens, pe partea de gestionarea de tensiuni, frici, furii si altele. Este un subiect separat, insa am simtit ca trebuie sa amintesc si acest lucru.

Va doresc mult spor si voua, celor care in urma citirii postarilor mele legate de Gradina Bio, ati facut pasi majori spre natura, cei de la oras v-ati luat o bucata de pamant si ati inceput sa va plantati mancarea voastra vie, altii v-ati mutat complet la sat sau departe de oameni, ati facut schimbari drastice fiindca si vremurile o cer, dar si fiindca ati simtit aceasta chemare. Ma bucur enorm de fiecare marturie si mesaj de la voi si va doresc inca odata multa putere si spor in toate!

Gradina bio · Viata sustenabila

15 plante comestibile de pe langa noi

Stiu ca v-am innebunit cu acest subiect, insa mi se pare fascinant sa fim inconjurati de atat de multe plante comestibile perene pe care nu le bagam in seama. Sunt plante medicament care ajuta la sanatatea generala si sunt mult mai bogate nutritional comparat cu legumele plictisitoare din viata noastra cum ar fi rosiile, ardeii, vinetele si alte 35 de plante la care ne-am limitat ca omenire in ultimii zeci de ani. Da, sunt peste 5000 de plante comestibile de care s-a dorit sa uitam, prin inventarea supermarket-urilor si prin promovarea monoculturilor. Alaturi de acest lucru si de comoditatea noastra, indiferent daca traim la oras sau sat, ne-am departat mult de origini, si am ajuns sa nu mai fim dornici sa le invatam. Am inceput incet sa ne mai destupam la minte, insa tare greu ne este sa iesim din starea noastra de confort din ultimii ani.

Intorcandu-ma la culesul plantelor, am cateva observatii importante:

  • Atunci cand vom pleca sa culegem, vom alege pentru consum doar plantele din zone nepoluate care sa fie cel putin la 3000 m distanta de o sosea.
  • Niciodata nu consumam flori si plante cumparate de la florarii sau chiar de la tarani. Multe sunt crescute si stropite cu chimicale pentru a creste rapid si pentru a rezista mai mult.
  • Ne educam inainte si verificam pe Google cum arata aceste plante, pentru a evita confuzia cu altele.
  • Consumam cantitati mici in prima faza si marim doza in timp, fiindca nu stim ce reactie va avea corpul nostru plin de metale grele. Am auzit persoane care au dureri de cap sau au stari de voma, datorita faptului ca, consumul acestor plante pentru o perioada mai lunga le-au scos chimicalele din sistem. Asta dupa analize inainte si dupa consum, alegand in acea perioada sa nu consume alte legume din comert sau superalimente pentru detox.
  • Consumam cantitati mici, fiindca nu putem fi siguri 100% pe zona de unde le-am cules, fiindca nu se stie ce chimicale sunt in sol. Daca este dintr-o zona de munte cu altitudine mai mare, mai rar panza freatica este poluata dar nici acolo nu se stie cu adevarat ce se intampla. Oricum chimicalele coboara pe pamant si din aer, deci se recomanda mereu precautia.
  • Cand le recoltam indiferent din ce zona, chiar si din propria gradina, trebuie culese responsabil, adica sa lasam cel putin 10% din plante in urma, „de prasila”. Nu trebuie sa distrugem complet specia, trebuie sa lasam in urma plante care se pot inmulti la randul lor.

Sa incepem cu cateva si nu cred ca voi putea in doar o postare sa le enumar pe toate. Voi mai posta si alte articole cu tema asta. Cu siguranta mai am multe de invatat despre fiecare, insa prefer sa merg la sigur si sa va spun cat stiu eu la acest punct despre acea planta, in loc sa fac presupuneri. La randul meu am invatat de la altii care le consuma de ani de zile, iar dupa un an sau mai mult de consum, pot sa spun ca niciodata nu ne-au creat stari sau senzatii ciudate la nivel digestiv. Am tinut mereu cont de sfaturile de mai sus, preluate de la specialisti in domeniu, din carti si cursurile pe care le-am facut si, va indrum si pe voi sa faceti la fel. Informati-va, studiati bine subiectul si consumati plante doar dupa ce sunteti siguri ca le-ati identificat corect.

  1. Primule – frunzele tinere si florile se consuma in salate tot anul.

2. Salata de padure sau untisorul (Ranunculus ficaria) – frunzele si florile se pot consuma proaspete sau gatite. Da, si florile in stare cruda se pot adauga in salate sau la preparate dulci. Personal am o problema cu mancatul florilor intregi, deci doar petalele le folosesc de la toate plantele comestibile. Din frunze se pot face si supe delicioase sau ceaiuri medicinale.

3. Evening primrose sau luminita noptii, o planta perena care poate fi consumata in intregime tot anul. Suna ciudat, insa si asta iarna scoteam radacinile lor din pamant, care sunt precum patrunjelul si pe care le fierbeam ca pe cartofi si le adaugam in preparate diverse. Planta sta toata iarna in pamant si se pot vedea frunzele, precum in imaginile de mai jos. Primavara si vara, frunzele tinere si florile se pot consuma crude sau gatite. Petalele le adaugam in salate si limonade, cat si alte bauturi de vara.

4. Magnolia alba si mov, de la care se pot consuma doar florile in stare cruda, murate sau gatite. Se pot face limonade si bauturi enzimatice.

5. Forsythia sau florile de aur, pot fi consumate crude in salate sau in limonade, inghetate, bauturi enzimatice, deserturi etc.

6. Lalelele – se consuma doar petalele de la cele rosii, atat in stare cruda cat si gatite.

7. Toporasii – florile si frunzele tinere se pot consuma in salate si diverse preparate. Se pot face tincturi sau alte minunatii din flori.

8. Florile copacilor fructiferi acestea pot fi folosite in salate, ceaiuri sau pentru infrumusetarea altor preparate.

9. Leurda – intreaga planta poate fi consumata in stare proaspata si unele parti murate. Frunzele, florile si bulbul se pot consuma crude. Personal chiar daca este un camp intreg de leurda, nu scot niciodata bulbii fiindca mi se par pretiosi de lasat in pamant pentru culturile viitoare. Am transplantat, dar nu am consumat bulbii. La final dupa ce au trecut florile, fac un soi de seminte care seamana cu caperele si pot fi murate precum acestea.

10. Papadia – toata planta este considerata comestibila si in categoria plantelor minune. Poate fi consumata indiferent de anotimp in toate stadiile. Bobocii se pot mura, frunzele tinere mai putin amare se pot consuma primavara dar si cele mai mature tot restul anului, florile se pot consuma in salate sau se poate face sirop din ele, iar din radacina se face cafea sau se gateste in cantitati mici, ca orice legume radacinoasa, in combinatie cu alte legume.

11. Paralute, nasturasi sau banuti (Bellis perennis)- frunzele si florile primaveratice pitice prezente peste tot, mai ales in Ardeal, pot fi consumate crude in salate.

12. Liliacul de orice culoare – este folosit pentru limonade, siropuri si florile se pot presara in salate.

13. Florile de caprifoi (Lonicera caprifolium) – florile pot fi consumate in cantitati mici in bauturi fermentate, in limonade si ceaiuri.

14. Florile de bujor de gradina pot fi consumate in stare cruda in limonade, bauturi probiotice, deserturi si salate. Nu am folosit si cules niciodata bujor de campie, fiind si protejat de lege, dar si fiindca nu cred ca este comestibil. Florile lor grena inchis, au alt miros, alta textura.

15. Macesul – florile de maces pot fi folosite crude in salate dar si la ceaiuri, bauturi probiotice si enzimatice, limonade si preparate. Nu culegeti tot, ca sa aveti si macese la toamna.

Daca va plac pozele facute la noi in gradina de Raoul, puteti descarca si voi poze gratis la diverse marimi sau doar puteti viziona si alte poze facute de el. Aici este profilul lui.

Gradina bio · Viata sustenabila

Urzica – o planta pentru consumul zilnic

Despre urzica de la care se consuma tot, s-a scris asa de mult, ca deja nu are rost sa fac un articol lung pe acest subiect. Este bogata intr-un lung sir de minerale si vitamine, recunoscuta pentru regenerarea si purificarea sangelui cat si alte beneficii pe care le aduce sanatatii. Este o planta atat de comuna, incat mai toata lumea cauta sa se scape de ea, chiar o considera invaziva, distructiva. Chiar daca este o planta de care greu te scapi, fiecare gradina trebuie sa aiba o zona in care sa existe urzici, tinute sub control si pe care sa le consumam tot anul. Multi spun ca doar varfurile tinere se pot consuma, altii spun ca si semintele sa le consumam.

Noi cautam sa o folosim si sa o consumam tot anul, fiindca este o planta minune pe care trebuie sa o folosim cat putem de mult. Cum o folosim noi?

  • Cand iese prima data dar si in timpul anului, se poate consuma cruda in salate. Nu pisca, insa pe masura ce creste, daca se intoarce frunza invers, se poate taia si folosi pentru salate.
  • Sub forma de mancarica traditionala de urzici,
  • Toata planta sub forma de ceaiuri tot anul, radacina cu masura.
  • Cu ceaiul obtinut se hraneste si regenereaza radacina parului cat si firul de par, si este folosit de cei care au probleme cu caderea parului.
  • Frunzele se usuca in deshidratorul solar sau cel electric si se transforma in pudra. Iarna se poate folosi in mancare, smoothies, salate de vlastari si altele,
  • Semintele se consuma cu masura in salate, smoothies si supe,
  • Planta intreaga, rupta, se adauga la baza legumelor, arbustilor si copacilor fructiferi, pentru imbunatatirea solului si pentru un aport de azot si minerale pretioase.
  • Se pot face decocturi din urzici, care ajuta la inlaturarea daunatorilor cat si la hranirea plantelor.
  • Culegem planta in mod special cu mainile goale pentru efectul lor terapeutic si o masam in zonele unde exista probleme cu incheieturile sau febra musculara, chiar daca arde intens pentru cateva ore. Se spune ca piscaturile acelea dar si sucul plantei, sunt pe langa toate, benefice local si pentru mai toate durerile reumatice.

La casuta noastra de la tara, avem zone unde creste tot anul. Am observat-o chiar si pana in decembrie si ne-am bucurat ca era proaspata si de un verde intens. Aici este o mica captura recenta si acesta e doar inceputul culturii pentru acest an.

Mai jos va dau una dintre retetele noastre preferate cu urzici proaspete. Stiu ca suntem invatati sa o gatim, insa se poate consuma si proaspata cand este tanara. Nu am o poza la salata, fiindca s-a oxidat foarte rapid si nu avea un aspect interesant 🙂

Salata de urzici cu napi (2 portii)

  • 2 maini bune de urzici proaspete
  • 3 napi mari, carnosi
  • ½ cana migdale si caju copt in cuptor
  • Dressing: 2-3 linguri caju, apa cat cuprinde pentru ca sosul sa fie lichid, 2-3 catei de usturoi si 2-3 rosii uscate in ulei.

Urzicile se toaca marunt, napii se dau pe razatoare si dressingul se pregateste in blender. Se amesteca toate si se consuma imediat, fiindca se oxideaza repede. Pentru a prevenii oxidarea, se adauga din prima peste napii razuiti zeama de la jumatate de lamaie.

In timp ce scriam postarea, am primit un email si cu acest articol plin de informatii despre aceasta planta. Ce sa mai, urzica este o planta extraordinara de care trebuie sa profitam din plin si fara rezerve, fiindca ne poate fi de mare folos!

Gradina bio · Viata sustenabila

Mugurii si frunzele de alun sunt comestibile

Stiati ca mugurii si frunzele de alun sunt comestibile?

  • „Mugurii nedesfăcuți sau cu frunzele abia ieșite pot fi culeși în martie-aprilie și pot fi folosiți în amestec cu alte plante sălbatice la piureuri, mâncăruri de legume, pâine, salate si diverse preparate reci. De asemenea, pot aromatiza sarea, băuturile alcoolice și pot fi uscați și combinați cu alte plante, drept condiment. Gustul lor este ușor amărui.
  • Frunzele tinere se pot consuma asemănător formei de consumare a mugurilor, adică adăugate în salate ori gătite împreună cu alte legume.
  • Florile masculine erau folosite încă de pe vremuri în inmultirea fainii, ele fiind uscate în prealabil și apoi transformate în pulbere pe care oamenii o adăugau la făina din cereale. Nefiind o făină panificabilă, idealul este ca cea provenită de la florile masculine ale alunului să nu depășească aproximativ 40% din conținutul total al făinii.” (Sursa)

Noi deja ne-am facut rezerve dupa cum vedeti in poza de mai jos. A trebuit sa imprejmuim o parte din terenul de la tara si ca sa facem loc pentru gard, am fost nevoiti sa taiem din tulpinile la cativa aluni. Alunii oricum sunt invazivi si trebuie controlati sau rariti, fiindca au tendinta sa se faca tufe neproductive in loc de copaci. Asa cum am invatat de curand de la cursul celor de la Seminte pentru Viitor, lemnul lor este folosit ca si lemn de foc sau pentru mulch, fiindca trebuie rariti anual. Spre exemplu la alun mereu vor fi lastari noi si din aceeasi radacina vor creste sa spunem 4-6 crengi (cei netaiati pot sa ajunga si la zeci de crengi care se sufoca una pe alta). Vom lasa o creanga sau doua si restul vom taia pentru scopul amintit.

Sunt intr-adevar si aluni care cresc ca un singur copac si am inteles ca sunt mai productivi, insa nu avem acel soi, ci foarte multi din acest soi care cresc in nestire. Asa cum am spus, vazand atatea crengi taiate pline de muguri, am profitat de ocazie si am cules cat am putut de mult. Mugurii plini de polen i-am cules ori individual ori in grup, insa asa cum se vede, am separat crengutele si frunzele. Acestea le-am lasat la uscat pe o masa, intinse intr-un strat subtire, departe de sursa de caldura si intr-o camera uscata.

Urmeaza sa le macin intr-un robot de bucatarie in prima faza, dupa aceea in cupa blenderului pentru faina, cea pentru macinat grane si dupa aceea o voi da prin sita. Nu toate blendere au optiunea aceasta, aveti grija ca va puteti arde blenderul, fiindca multe au nevoie si de lichid la procesare. Fiindca doresc sa fac faina din ele, logic ca nu voi pune apa si voi folosi metoda uscata.

Faina obtinuta o voi folosi in combinare cu faina alba bio de kamut sau cea din arpacas bio de spelt – o noua incercare pe care n-am testat-o inca. Nu facem paine sau produse de panificatie mereu ci chiar exagerat de rar, fiindca consumam cat putem de mult paine sau produse cu maia, insa este bine sa avem la indemana o faina de calitate si cat mai naturala.

Aici avem faina – varianta mai mare, adica mugurii uscati sunt dati doar printr-un robot de bucatarie cu lama S.

Aici avem faina – varianta mai fina, adica mugurii uscati dupa ce au fost dati printr-un robot de bucatarie cu lama S, faina mare obtinuta a fost data si printr-o moara de cereale.

Astept sa-mi povestiti daca ati incercat si voi faina din muguri de alun sau alte feluri de faina. Stiu ca sunt tot felul de variante, cum ar fi din pseudocereale, de castane, naut, ghinde, nuci etc. Fiecare foloseste ce gaseste insa eu apelez la variantele cele mai simple si naturale pregatite de noi, fiindca in fainurile din comert nu ma incred deloc si asa cum am zis, prefer sa cunosc sursa sau chiar sa o pregatesc eu din ingrediente reale.