Postul intermitent – de ce il prefer?

De ani de zile am fost intrebata de rutina mea zilnica de alimentatie. Am incercat tot felul de variante cum ar fi mesele fixe, gustari mai multe fara sa existe mese copioase, 2 mese importante si restul gustari, masa dupa ora 12, sau dupa primul scaun, postul cu apa sau sucuri pentru o mare parte din zi, toate variantele posibile si imposibile. Ce a functionat pentru mine si care este varianta preferata? Raspunsul este postul intermitent. Il practic de peste 7 ani si mi se potriveste cel mai bine, insa sunt si zile cand schimb rutina, fiindca asa simt ca imi va fi bine. Totul se intampla in functie de cum imi simt corpul.

Acum 9 ani, am aflat dupa multe cautari, ca micul dejun este cea mai importanta masa a zilei, dar nu luat la prima ora sau cand te trezesti, ci dupa ora 11, cand procesul natural de detoxifiere este incheiat. Am vorbit despre amanarea micului dejun si in trecut; in acest articol puteti gasi mai multe detalii. Am urmat aceasta regula pentru aproape un an, cu mici exceptii, insa mi-am dorit sa fac asta si sa-i dau corpului meu putin mai mult timp de refacere.

Am trecut la nivelul urmator, cand mi-am dorit mai mult. Postul intermitent a fost tot timpul ca o chemare din interiorul meu. Stiu ca suna ciudat, insa simteam nevoia de pauza de la mancare, pentru o perioada mai lunga si stiam ca trupul meu are nevoie de mai multa recuperare a sistemului digestiv si nu numai. Am studiat subiectul si totul se potrivea, ca un puzzle. Pe langa asta studiam de ani de zile subiectul „mancarea mai putina, ne ajuta sa traim mai mult si mai bine”, intr-un cuvant, vrei sa imbatranesti gratios fara sa simti ca se intampla asta, pastrandu-ti mereu sufletul tanar dar si corpul, raspunsul a fost simplu: mananca mai putin si te vei simti de o suta de ori mai bine si mai plin de energie.

„Studiile arată că în cazul unui post în primele 24 de ore de post se consumă glucide, apoi timp de până la două-trei săptămâni, rezervele de lipide, a declarat profesorul dr. Dafin Mureşanu. Organismul uman se descurca mult mai bine să gestioneze lipsa de alimente, decât să prelucreze excesul de hrană. Singura metodă sigură de prelungire a vieţii este înfometarea, o lozincă pe care am văzut-o scrisă la un simpozion în America”, a adăugat academician dr. Laurenţiu Popescu.”

Nu are rost sa intru in detalii pe care multi dintre voi deja le stiti, insa le repet. Cand mancam cantitati mai mari decat are nevoie corpul nostru, doar pentru ca aceea mancare este delicioasa, corpul si tot sistemul digestiv va avea de suferit. De ce, fiindca va trebui sa digere acea cantitate mare de mancare, care de multe ori nici nu a fost bine mestecata si nu are cantitatea suficienta si necesara de saliva, bogata in enzime digestive, si implicit corpul va consuma energie pretioasa pentru tot acest proces. Consumand energie, imediat dupa masa ne vom simti lipsiti de putere, obositi si gata de somn. Ca si sfat, specialistii ne indeamna sa mancam portii mici, bine mestecate si consumate in liniste, nu pe fuga si nu intr-un mediu stresant. De asemenea, sa consumam cat mai putina mancare pe zi, fiindca corpul nu are nevoie de atata mancare, indiferent cat de sanatoasa sau delicioasa ar fi.

Intorcandu-ne la subiectul nostru, ca si definitie, postul intermitent se poate descrie asa: de la ultima gustare/ masa pe care ai avut-o cu o zi inainte, numeri 16 ore si atunci corpul tau este gata sa gestioneze alta cantitate de mancare. Spre exemplu, ultima mea masa a fost la ora 19 ieri, iar azi voi putea lua masa dupa ora 11, sau ultima mea gustare a fost la ora 22, urmatoarea mea gustare sau masa va fi a doua zi, la ora 14.

Au fost zile cand am simtit ca pot merge mai mult, adica in loc de 16 h, pot sa mai stau nemancata inca 4 h (in total 20 h), dar totul era in functie de nivelul meu de energie. In tot acest timp, spre exemplu, daca ma trezeam la 7 dimineata, consumam apa simpla, apa enzimatica sau alte lichide sau alteori deloc. Stiu ca suna drastic, insa se poate si nu este ceva ce iti impui, la mine intotdeauna a decurs totul natural, fara sa ma fortez si ma simt foarte bine asa. Nu am impus membrilor familiei sa imi urmeze obiceiul, fiindca fiecare este liber sa faca propriile alegeri.

Nota: Va provoc sa aprofundati subiectul, fiindca documentatie este foarte multa din 2008 incoace. Nu trebuie sa imi urmati sfatul, studiati problema, vedeti ce vi se potriveste si gasiti-va echilibrul. Acesta este cel mai important dintre toate, indiferent de alimentatia si stilul vostru de viata!

De Vorba cu Ligia – 20 ianuarie 2020

De Vorba cu Ligia

In aceasta emisiune discutam despre eforturile noastre de conservare si restaurare a cetatii fortificate sasesti din satul Pelisor, jud. Sibiu, despre re-tiparirea cartii „Sfaturi pentru o viata mai sanatoasa”, si apoi raspundem la cateva intrebari primite in ultimele luni. Gasiti mai multe informatii despre cele discutate in emisiune la: 

– http://asociatiapatru.ro 
– https://ligiapop.com/carti-publicate 
– https://ligiapop.com/produse-recomandate/

DVCL-019-RO-HD 
Released 20-01-2020 

Vizionare placuta!

Experiment pentru copiii nostri – timp cat mai putin petrecut in fata ecranelor

Copiii generatiilor noastre au ajuns sa deprinda o dependenta tot mai mare de ecrane (telefon, tableta, computer, TV) iar timpul petrecut in natura este aproape inexistent sau se rezuma doar la o ora in parc. De ce, fiindca e super simplu sa asezi un copil in fata unui ecran, pentru a avea putina liniste. Nu judec pe nimeni, chiar ii inteleg pe unii parinti disperati care incearca sa-si regaseasca linistea. In acelasi timp, chiar daca tableta sau telefonul pare o varianta simpla, asa cum toti stim, nu e tocmai alegerea perfecta pentru un copilas, indiferent de varsta lui.

Nu voi incepe sa enumar efectele negative asupra creierului sau dezvoltarii generale a unui copil, fiindca gasiti sute de studii pe acest subiect, ci doar vin sa va povestesc din experienta noastra si altor parinti care au redus sau eliminat complet timpul petrecut in fata ecranelor, oferind in schimb natura si mult timp liber pentru a fi petrecut pentru citit si alte experiente – amintiri frumoase pentru tot restul vietii in mintea celor micuti. Ca si exemplu, aici si aici gasiti experienta unei familii care a eliminat complet ecranul si veti vedea ce lucruri minunate s-au intamplat. Si da, avem si noi mai multe de povestit din experienta noastra, chiar daca pentru primii 3 ani din viata fetitei noastre, am detaliat suficient in cartea Jurnalul unei mame

Legat de timpul petrecut cu ecranul, are si ea acces limitat si chiar daca isi doreste mai mult, i-am explicat si intelege cat de nociv este. Ii plac mult documentare, filmele si desenele animate vechi si cautam sa-i selectam ce vizioneaza, cu pauze multe sau maxim o jumatate de ora pe zi. I-am mai spus ca timpul petrecut in fata unui ecran, da dureri de cap, de burta, o stare generala de rau in corp si nu ne dorim asta, stiind cat de rau se simtea cand i se intampla asa ceva.

Dorinta ei de a se juca liber, cred ca am cultivat-o de mica, fiindca de cand s-a nascut, am incercat sa o crestem altfel si pe langa toate, sa ii oferim libertate in jocul si activitatile ei. Am pus limite atunci cand a trebuit si cand am simtit ca ar putea fi in pericol. Ne-am luptat cu multe tipare inradacinate bine in noi care i-ar fi „retezat” aripile creativitatii, fiindca la randul nostru asa am fost crescuti, parintii nostri considerand la acel punct ca este varianta cea mai buna de crestere. Ne-am luptat mult cu noi, fiindca nu am vrut sa folosim deloc:

  • „nu ai voie”,
  • „este rusine” sau „sa-ti fie rusine”,
  • „ce va spune lumea”,
  • „te vede lumea” si alte tipare ingrozitoare.

Despre acest subiect atins intr-o masura, am mai discutat in articolele Ajuta un copil suparat sa treaca pragul emotional – partea I si Ajuta un copil suparat sa treaca pragul emotional – partea II. Revenind la subiect, sa va povestim putin despre copilul nostru.

Isi petrece marea parte din zi in natura, indiferent de anotimp, asa cum subliniaza si expertii in domeniu in acest articol. Mereu improvizeaza singura jocuri in natura sau in casa, fiind foarte independenta in jocul ei si noi nu intervenim. L-a inceput, cand avea vreo 2-3 ani, avea momente cand spunea ca se plictiseste si ca nu stie ce sa faca si am lasat-o sa se plictiseasca. Se spune ca trebuie sa lasi copiii sa se plictiseasca, fiindca doar asa vor deveni inventivi. In scurt timp, a invatat sa-si gaseasca mereu activitati, fara ca noi sa o ajutam sau sa o ghidam. Doar la un punct, i-am povestit cum ne faceam noi casute din coceni, din pari si o singura data am construit cu ea la padure, o casuta din crengute si lemne uscate si in interior cu pat de muschi si frunze. Va dau cateva exemple recente cu ce se ocupa ea in timpul liber:

  • Florile au fost pasiunea ei de cand a inceput sa mearga. Facea buchetele cele mai profesionale, inca de la varsta de aproape 3 ani (vezi pozele din galerie),
  • Intr-o zi impletea un cuib de pasari pe care l-a umplut cu flori si seminte,
  • In alta zi cu florile pe care si le-a uscat asta vara, facea tablouri si felicitari, lipindu-le pe hartii,
  • Are o colectie mare de pene, coarne si colti de porci mistreti, plus un cap de ciocanitoare, care dupa parerea mea este cel mai interesant.
  • Alta data cu penele adunate a facut un colaj frumos,
  • Intr-o zi, a legat niste betisoare cu sfoara unul de altul, inainte a infasura pe fiecare dintre ele cate o ata colorata de papiota (fiecare avea culoarea lui si dupa aceea le-a legat unul de altul),
  • In alta zi, a strans flori uscate de hortensii, a rupt fiecare petala in parte si a facut o ghirlanda din ele,
  • Alta data a umplut cutiile de hranit pasarile cu seminte si le urmarea dupa aceea din casa,
  • In orice anotimp, descoperea vietati interesante, multe despre care nici noi nu stiam ca exista,
  • Aproape zilnic isi sau ne pregatea gustari interesante, preferatii ei fiind morcovii, vlastarii de floarea soarelui, macrisul si algele marine,
  • Azi spre exemplu, si-a facut o saltea dintr-un cearsaf de plapuma de copii, pe care l-a umplut-o cu fan uscat, adunat asta toamna de ea si pe care s-a culcat in seara asta (a pus-o deasupra saltelei din patul ei) si lista poate continua.
  • Mai jos veti gasi o parte din imaginile cu activitatile ei preferate, inventate de ea. Toate buchetele de mai jos sunt facute de ea 🙂

Copiii care sunt lasati sa se plictiseasca si sa gaseasca ei singuri cai inventive de joaca, au cele mai frumoase copilarii, asa cum si noi la randul nostru ne-am bucurat de timpul petrecut in natura cand eram de varsta lor. Nu tona de jucarii ii va face fericiti, in special cele din plastic care polueaza casa prin vaporii care emana din ele atunci cand vin in contact cu caldura sau frigul, ci activitatile in aer liber si joaca le va aduce bucurie si ii va marca cu amintiri frumoase, de neuitat. Prin joaca, ei invata foarte mult si doar daca sunt lasati in pace, vor gasi solutii.

Astept sa-mi povestiti in comentarii din experienta voastra, fiindca toti avem de invatat unii de la altii, si orice sfat ajuta.

Generam atat de mult gunoi!

Inca din anii ’80 se stia de reciclare si duceam la scoala maculatura sau la centrul de colectare fier sau sticla, si primeam cativa banuti. Era un fel de educatie pentru a colecta deseurile reciclabile. Tin minte ca in 1990, pe cand aveam 11 ani, am fost la prima mea actiune de voluntariat din toata inima. Era o noutate pe atunci sa mergi intr-un sat sa aduni gunoaiele si la final sa lucrezi putin cu cei din sat si la partea de educatie in ce priveste curatenia. De atunci aproape in fiecare an, participam la cate o actiune de acest gen si eram priviti ca si ciudati. Era o noutate, chiar daca romanul a facut multa munca de voluntariat pe vremea comunismului, doar ca sub alta denumire si de multe ori fortati de scoala sau servici.

Ideea este ca pe partea de voluntariat voit, chiar daca este un pleonasm, nu se insista atunci. Incepand cu anii ’90 s-au format grupuri restranse de „ecologisti”, cum eram numiti pe atunci, care ne doream ceva mai mult de la voluntariat. A durat insa mult timp, pana acum cativa ani, cand a inceput sa se ia in serios aceasta parte de voluntariat si inca se lucreaza la perfectionarea conceptului, multi intelegand prin voluntariat o munca neplatita la care nu prea trebuie sa iti dai interesul. Inafara insa, este luata foarte in serios si voluntariatul este considerat experienta de munca. E bine ca si in Romania Ministerul Muncii a inceput sa incadreze voluntariatul la experienta, insa este nevoie de multe acte de voluntariat pana aceste activitati vor fi recunoscute cu adevarat ca si experienta de munca.

Intorcandu-ne la noi, intr-adevar pe vremea comunismului, nu erau atat de multe deseuri si nu generam atat de mult gunoi ca si acum. Sunt socata cum la noi, vad zilnic cosul de gunoi plin. Cumpar de multe ori cantitati mari, ca sa evit atatea ambalaje, dar azi spre exemplu, am cumparat tarate de ovaz si chiar aveam nevoie urgenta de ea, fara sa mai am timp sa fac comanda online la cantitate mare. Nu mi-a venit sa cred ca dupa ce am rasturnat continutul in borcane de sticla, am umplut cosul de gunoi cu vreo 15 pungi de 200-500 g si asta doar intr-o zi. Pungile de plastic din pacate, in Romania nu se recicleaza. In SUA spre exemplu, adunam pungi de plastic care pot fi duse la un centru special de colectare si reciclare pungi. In Romania, ni s-a spus ca nu se recicleaza, chiar daca sunt curate si le punem la categoria „plastic”. E strigator la cer, cum sa nu se recicleze ceva care poate fi refolosit si preferam sa le ardem…

Se stie clar ca prin arderea plasticului, acesta genereaza in aer poluanti care deregleaza sistemul respirator si mai ales pe cel hormonal. E o practica normala in Romania ca gunoaiele sa fie arse, ceea ce in alte tari civilizate este interzis. Ce sa mai spunem ca cele care nu sunt arse, ajung in apele si oceanele lumii si aici discutam de toate categoriile de ambalaje, paie de plastic, fragmente de plastic, inele de la sticlele de plastic si altele, care sunt ingerate de pesti, pasari si animale, care ori raman blocate cu ele pe corp si mor sugrumate de gunoiul nostru, sau raman blocate cu ele in sistemul digestiv si mor. Poate stiti ca plasticul nu dispare, ci doar se dezintegreaza in bucati tot mai mici, numite nanoparticule, care se redistribuie peste tot – prin apa, prin vegetale, prin animale, si pana la urma tot noi le ingeram si suferim.

In plus, consumerismul acesta atat de promovat este asa de daunator, si aici putem discuta de tonele de haine aruncate, de aparatura casnica si altele care ne vor acoperi in curand. Sincer, nu stiu cum mai este loc pe acest pamant dupa atatia ani de generare de gunoi… Am uitat sa refolosim, sa reparam aparatura casnica, sa fim practici? Poze si informatii sunt cu duiumul pe internet si ramai socat cat de mult se discuta pe aceasta tema, si asta doar la o simpla cautare. Si totusi, dupa toate discutiile, lucrurile se schimba greu.

Pentru plasticele reciclabile, exista reguli foarte stricte de preluare si nu toate pot fi reciclate. Spre exemplu, daca ambalajele nu sunt curate, nu se dau la reciclat, in plus multe nici nu se recicleaza, chiar daca sunt curate. Aici poate fi gasita o lista cu ce nu se recicleaza. Este o discutie atat de lunga, si nu cred ca are rost sa ma intind. Stim cu totii in ce stadiu major de poluare am ajuns prin generarea zilnica a unei cantitati mult prea mare de gunoi.

Scopul articolului acesta este simplu. E un apel catre cei care il citesc: Haideti sa ne straduim sa generam mai putin gunoi!

Ce putem face?

  • Incepeti educatia cu copiii vostri, prin exemplul vostru.
  • Nu incurajati consumatorismul bolnavicios. Limitati-va cumparaturile la ce este necesar si util. Refolositi ce se poate refolosi si reparati ce se poate repara.
  • Cumparati-va mobila second-hand. Da, m-ati auzit bine. Alegeti doar mobila de calitate, in stare buna si din lemn veritabil, care e mult mai ieftina si rezistenta in comparatie cu mobila din zilele noastre, care e facuta din PAL si furnir de plastic. Vedeti aici cum este intr-o camera din casa noastra, dar si cum am mobilat partial la Pelisor, jud. Sibiu (noul nostru proiect de restaurare monumente). Ca idee, setul de scaune si fotoliul de mai jos, a fost la 200 lei. Tapiteria este impecabila, n-a trebuit sa fie schimbata si lemnul este stabil, nemancat de carii.

  • Cumparati cantitati mai mari de alimente sau solutii de curatat, pentru a evita o tona de ambalaje goale ulterior. Spre exemplu, cand cumpar online, le spun sa imi trimita doar in pungi de 1 kg sau daca comand 5 kg, sa fie intr-o singura punga sau 5 litri de solutie de curatat, nu in 5 doze ci prefer intr-un singur bidon, si tot asa cu restul produselor pentru casa si bucatarie.
  • Cumparati produse in ambalaje reciclabile sau hartie. Cel putin aceea este biodegradabila, pe cand plasticul dureaza si cate 50-80 de ani pana se degradeaza intr-o masura.
  • Folositi sticla in loc de plastic. Stiu ca suna ca un cliseu, insa trebuie sa luam masuri mai drastice.
  • In loc sa tot cumparati pungi noi de plastic, la fiecare tura de cumparaturi, veniti cu punga de acasa, indiferent ce aveti: punga de plastic, panza sau plasa ca pe vremurile copilariei noastre.
  • La supermarket in loc sa tot folositi pungi pentru fiecare kg de legume sau fructe, veniti cu punga voastra de panza sau sita de acasa. Eu am gasit diverse variante de pungi de cumparaturi refolosibile si am inteles ca si in unele supermarket-uri sunt disponibile. Eu le-am luat din alta tara si le duc cu mine de fiecare data.
  • Si sfaturile ar putea continua, insa va las pe voi sa completati.

Sper sa va fie de folos indemnurile mele!

Ajuta un copil suparat sa treaca pragul emotional – partea II

Ca si o continuare a acestei postari, am sa va povestesc mai jos cateva intamplari amuzante si ceva ganduri si solutii folosite de noi. Discutam de diverse tipare verbale, specifice perioadei comuniste, precum „ce o sa spuna oamenii” si „sa-ti fie rusine”.

Cand era mai mica si ne intorceam odata de la piata, ea normal, plina pe tricou cu zeama de piersica, intr-o mana cu o rosie si in cealalta cu o piersica mancata pe jumatate, o trecatoare de varsta a treia, a inceput sa spuna asa de la distanta si din mers, fara sa o intrebe nimeni, „Vai, ce copil murdar, sa-ti fie rusine ca mama ta se chinuie sa te tina curata si uite cum arati”. Sincer, eu la astfel de interventii care nu sunt binevenite, sar ca arsa si imi protejez copilul. Insa de data asta, copilul a rezolvat situatia si a raspuns tare si apasat: „Exista masina de spalat rufe”. Doamna din discutie, a ramas in soc, fara replica.

Si daca tot vorbim de interventii neplacute, de multe ori nu inteleg atitudinea servilista a mamicilor de pe strada, parcuri sau alte locuri comune, atunci cand necunoscuti se baga sa certe copilul mic pentru lucruri nevinovate sau cand fac comentarii fara sens. Nu stiu cum pot sa suporte cu zambetul pe buze, chiar daca nu le place sau sa confirme spusele necunoscutile si sa inceapa la randul lor sa-si certe copii. Sau sa tolereze comportamentul de tip bullying, practicat sub ochii lor de alti copii de aceeasi varsta sau mai mari. Sunt fraze precum „asta-i topoganul/leaganul/parcul meu, te lovesc daca nu ma lasi sa intru primul, da-te la o parte ca e topoganul meu” sau intimadari prin priviri si cuvinte urate.

Cand ni s-a intamplat noua prima data, am intervenit noi, insa am invatat-o si pe ea sa isi rezolve aceste conflicte. Cum? I-am zis sa repete exact cuvintele pe care le spune celalalt copil, dar mai apasat si mult mai hotarat si de fiecare data, copii mai mari, cu cate 3-5 ani ca ea, dadeau inapoi, fiindca nu se asteptau la o asemenea reactie. Nu e tocmai ideal si sigur sunt si alte solutii mai bune, insa eu nu le-am gasit. Nu suport copiii care incearca sa intimideze alti copii, comportament practicat ulterior si cand sunt mari, ca si adulti, crezand ca le merge la orice varsta. Este o dovada clara de lasitate si o acumulare de multe frici si tensiuni interioare nerezolvate, bagaj pe care il cara toata viata in spinare.

Si discutand de plans, de cand ea a inceput sa vorbeasca cat si acum, la aproape 7 ani, vine la mine in brate si spune, simt nevoia sa ma descarc si incepe sa planga si o tin in brate pana se linisteste, fara sa incerc sa o opresc. Asadar, sa fim alaturi de copiii nostri, fiindca lasandu-i acum sa planga, sa se descarca si ajutandu-i sa faca fața emotiilor atat de intense cu care nu stiu ce sa faca, vom creste niste viitori adulti ancorati bine in stapanirea emotiile lor.