Daca in video-ul/postarea anterioara pe care o puteti gasi AICI, va povesteam despre cateva plante comestibile din flora spontana, in acest video am sa va arat varianta uscata in deshidrator pe care o voi folosi in anotimpul rece, cand aceste plante nu vor mai fi disponibile.
Voi folosi aceasta pudra in anotimpul rece presarata peste orice preparat: salate, supe, smoothies, sandwich-uri etc. Pudra contine plantele de mai jos, uscate in deshidrator la 40C si maruntite ulterior in robotul de bucatarie cu lama „S”.
Usturoi si ceapa salbatica
Cebare
Patlagina ingusta si late, cat si florile lor in stadiu imbobocit
Natura este plina de plante vindecatoare care ne pot si hrani corpul. Aceste plante nu trebuie consumate in cantitati mari; cateva frunzulite sunt suficiente pentru a ne asigura necesarul zilnic de minerale si vitamine. Important este sa retinem ca varietatea speciilor din alimentatie fac diferenta. De ce? Fiindca unele plante contin o parte din minerale/vitamine, altele contin altele si toate se completeaza una pe alta. E bine de retinut ca toate plantele verzi contin magneziu, insa nu toate contin siliciu care ajuta la formarea si stabilizarea calciului in corp.
Da, m-ati auzit bine. Aceste plante asa cum am spus si in trecut, sunt mult mai pretioase din punct de vedere nutritional comparat cu legumele si fructele traditionale. In mare parte legumele au radacinile la suprafata, pe cand plantele din flora spontana au radacinile adanci, aducandu-si din adancul pamantului toti nutrientii pretiosi.
Acest aspect ajuta si la refacerea terenurilor abuzate si explic imediat. Acolo unde veti vedea multe papadii, coada calului, tataneasa, urzici – acel teren ne indica ca are nevoie de azot. Aceste plante au radacini adanci si reusesc sa aduca la suprafata nutrienti de calitate, de aceea frunzele lor trebuie lasate sa se descompuna pentru a hrani terenul respectiv. Oamenii de obicei le elimina complet, le arunca, le ard, le trateaza cu erbicide din dorinta de a le distruge, insa fara sa se gandeasca ca natura isi face treaba si incearca sa se refaca.
In acest video filmat mai tarziu, am aratat fiecare planta individual, ca sa fie mai clar de identificat.
E bine de stiut urmatoarele reguli de baza pe care le-am mai amintit si in alte postari pe aceasta tema de „Plante Comestibile”.
Cautati aceste plante, invatati despre ele si consumati-le doar cand sunteti siguri ca sunt plantele corecte.
Adunati responsabil, adica, culegeti doar cat aveti nevoie si nu culegeti tot, ci cel mult 10% din plantele gasite.
Asigurati-va ca zona de unde culegeti nu este o zona poluata, adica cu ape poluate, altfel plantele sunt toxice. Terenul sa fie cel putin la 3000 m distanta de o sosea.
Consumam cantitati mici in prima faza si marim doza in timp, fiindca nu stim ce reactie va avea corpul nostru plin de toxine si metale grele. Am auzit persoane care au dureri de cap sau au stari de voma, datorita faptului ca, consumul acestor plante pentru o perioada mai lunga le-au scos chimicalele din sistem. Asta dupa analize inainte si dupa consum, alegand in acea perioada sa nu consume alte legume din comert sau superalimente pentru detox.
Update: Fiindca cititorii mei s-au invatat in ultimii 15 ani sa fac recomandari bune dupa cum gasiti la Colectia de Produse Recomandate, in acest caz nu pot face o recomandare specifica. Imediat dupa ce a aparut articolul, am primit multe mesaje in care ma intrebati ce produs folosesc. Am cumparat de la mai multe firme si pot spune ca un produs este mai bun decat altul. Mergeti la orice magazin naturist sau online si incercati in timp diverse produse. Sunt multe firme romanesti care incapsuleaza carbune vegetal activat.
Enzimele digestive pot ajunge la preturi mari si nu spun ca nu sunt eficiente, fiindca contin poate alge marine sau alte elemente active care sunt de mare ajutor pentru sistemul digestiv. Insa tinand cont de vremurile pe care le traim, cand cautam sa gasim ajutor in natura pentru diverse probleme de sanatate, cred ca e bine sa amintim si de carbunele vegetal atat de apreciat inca din anii 1800 si pana in prezent.
Personal, am auzit prima data de carbunele vegetal activat prin anii ’90 de la parintii mei. Pe atunci nu erau inca magazine sau farmacii naturiste, ci doar carti si tratate foarte groase de medicina naturista, batute la masina si date „pe sub mana”, asa cum se spunea atunci. Familia mea aveam acces la ele si spre bucuria noastra foloseam multe remedii rapide. Acestea ne-au ajutat in diverse ocazii din viata, inclusiv in cazul pneumoniei, folosind o cataplasma calda aplica pe zona plamanilor pentru cateva nopti, formata dintr-o mamaliga calduta amestecata cu carbune vegetal. Bunica mea pe atunci se chinuise timp de un an cu o pneumonie si doar dupa 2-3 zile de tratament, a scapat usurata de ea fara sa mai aiba probleme pe viitor.
Carbunele folosit era doar din lemnul unui copac fructifer si il foloseam pe langa toate pentru a ajuta digestia si a elimina toxinele din corp. Pe atunci praful se dilua in apa sau incapsulam singuri tablete, daca doream sa le avem oricand la indemana. Acum poate fi gasit in orice magazin naturist si sub forma de praf dar si mai bine, sub forma de tablete. Personal prefer tabletele incapsulate si nu pe cele presate, iar pudra o am la indemana pentru rani sau muscaturi, mai exact pudra se poate amesteca cu apa si seminte de psyllium ca o pasta si se poate pastra in frigider pentru orice eventualitate. Daca avem nevoie pe loc de o compresa, putem amesteca o lingura de pudra cu o lingura de ulei de cocos si se aplica pe zona afectata. Retineti ca nu este vorba de cenusa, ci de lemn transformat in carbuni, maruntit si ulterior dat prin multe site.
Despre carbunele vegetal activat deja gasim atat de multe informatii, incat ne-ar trebui sa scriem o carte pentru a le mentiona pe toate si sigur exista. Pe langa utilizarea lui in medicina naturista, acesta se foloseste si pentru filtrarea apei (vedeti filtre cu carbon), in cosmetica si in produsele de igiena dentara. Voi aminti doar cateva din beneficii si atentionari.
Ajuta in caz de indigestie sau senzatie de „stomac incarcat”. Se pot lua pana la 3-5 tablete odata, valabil si pentru copii. Verificati cu medicul dvs. naturist pentru dosaj daca doriti sa luati mai multe pe zi.
Este puternic detoxifiant, curatand toxinele din corp, atragandu-le ca pe un magnet si eliminandu-le bland.
Daca se intampla sa se ingereze o substanta toxica mai putin pe cele corozive, le atrage si le elimina. Din anii 1800 si pana inainte de anii ’70, cand inca se mai permitea, se folosea in spitale pentru cazuri de otraviri sau supradozari cu droguri.
Nu se combina cu alte medicamente sau contraceptive, fiindca le neutralizeaza si le elimina.
Am incercat de curand un noi soi de grau romanesc, pentru a vedea daca germineaza si m-am gandit sa fac si un video in acest sens. In trecut am incercat multe soiuri de grau, si chiar si cele bio nu germinau mai deloc sau foarte putin, ori mucegaiau in mare parte. De curand am cumparat grau de la BiofarmLand, care practica agricultura biologica in Romania de mai bine de 19 ani si acest soi germineaza foarte frumos. Puteti incerca orice fel de grau, nu trebuie neaparat sa fie bio, insa pentru mine acestuia i-a mers cel mai bine, cu procent cat mai mic de mucegai.
Urmeaza si un video in care va arat si mixul de germeni pus la germinat intr-o sita, asta fiindca multi m-ati rugat sa arat si o varianta simpla de germinare, accesibila pentru toata lumea.
Pentru cei care auziti pentru prima data de iarba de grau, va invit sa cititi si postarile de mai jos care o sa va ajute.
Mai jos puteti vedea coperta cartii mele Retete cu germeni si vlastari, care poate fi gasita online sau la librarii. Aceasta reprezinta un ghid de germinare a peste 15 seminte, dar care cuprinde si peste 50 de retete delicioase si simple cu germeni si vlastari.
Dupa ce am facut video-ul despre metoda veche de a pastra merele pe pat de ferigi despre care puteti citi AICI, au fost multe „guri” care mi-au spus ca asa ceva nu se poate si ca se vor strica mai toate sau le vor manca rozatoarele. Ei bine, suntem in februarie si am asteptat dorind sa urmaresc cat vor rezista si in ce stadiu vor fi dupa geruri indelungate.
Tot ce pot sa spun este ca nu este metoda mea preferata. Unele soiuri de mere cum ar fi „bot de iepure” au avut gust mai bun dupa mai multe geruri, altele si-au schimbat textura, in special merele golden. Merele culese cu mana s-au pastrat cel mai bine, asa cu mi s-a spus, insa fiindca am pus si mere care cazusera de la sine, acestea nu au rezistat mai deloc. O mica parte au fost mancate de rozatoare mici, insa din tot patul am gasit doar in jur de 2% mancate sau stricate (din cele culese de mana). Intr-un final am selectat tot ce era de mancat si pentru conservare (am facut otet si am sterilizat restul merelor razuite) si am desfintat patul. Era oricum stratul de zapada de peste 40 cm si nu-mi mai venea sa tot scormonesc prin zapada dupa ele. Am inregistrat video-ul de mai jos in care discut mai multe despre acest subiect.
Acest articol este un extras mai dezvoltat din cartea Sfaturi pentru o viata mai sanatoasa, unde gasiti si alte informatii care va pot imbunatati stilul de viata.
Coperta ediției II a acestei cărți
Sunt atat de multe lucruri pe care trebuie sa le luam in considerare cand vine vorba de sanatatea noastra, ca deja multi am obosit. Ne termina faptul ca tocmai casa noastra nu este tocmai un mediu sanatos, in sensul ca mai toate (substantele chimice de curatat, mobila, covoare, perdelele, parchetul laminat, lavabile si lacuri etc.) emana chimicale sau metale grele care ne distrug hormonal si nu numai, insa se merita sa invatam trucuri noi mereu si sa ne imbunatatim mediul in care locuim. Toti avem aceeasi dorinta si facem cat putem fiecare in speranta sa ne fie mai bine si sa gasim un echilibru in mai toate. Astazi vom discuta putin despre acarieni si mucegai. Discutia se poate continua, fiindca nu voi cuprinde totul intr-un singur articol, insa cred ca aceste lucruri va vor ajuta.
Cand eram mici, aproape zilnic era un obicei foarte frumos in casa – se scoteau la aer pernele, plapumile, paturile folosite in timpul noptii. Imi placea enorm mirosul de „aer si soare” pe care le aveau seara la culcare, mai ales cand era iarna sau cand erau batute de soare pentru ore intregi. Era un obicei sanatos si cu trecerea timpului, l-am inteles mai bine.
Mamicile si bunicile noastre stiau de ce fac asta, gandindu-se ca acestea trebuie aerisite si pentru a distruge acarienii despre care stiam inca de pe atunci ca sunt peste tot in casa, mai ales pe sub mobila, in canapele, covoare si in alte parti intunecate. Tin minte ca in copilarie mi-au aratat o poza cu un acarian la microscop si deja eram speriata de prezenta lor. Sunt peste tot, nu este o chestiune ca putem scapa permanent de ei, fiindca iubesc sa stea in spatii inchise si in textile. Sunt o specie foarte larga de insecte, intre paianjeni si capuse, care se hranesc cu celule moarte (piele, praf, sebum) si pot declansa diverse probleme de sanatate cum ar fi astmul si alergiile, daca sunt prezenti in numere excesive. Aici gasiti un articol mai detaliat pe aceasta tema.
Nu trebuie insa sa devenim terorizati de gandul ca locuiesc cu noi, ci trebuie sa respectam o igiena a casei: aerisirea zilnica a spatiilor, scoaterea la soare cat si la ger a textilelor din casa cum ar fi covoare, perdele, paturi, plapumi, perne, aerisirea dulapurilor, mutarea mobilelor cel putin odata pe an si curatarea cu o solutie formata din apa si uleiuri esentiale, valabil si pentru dulapuri sau alte zone mai putin accesibile.
Acarienii si orice forma de paraziti, inclusiv soarecii, gandacii de bucatarie, nu suporta sarea fina sau bicarbonatul, cat si mirosul puternic al plantelor medicinale, de aceea bunicile noastre aduceau in casa „buruieni” cum ar fi coada soricelului, ventrice, sanziene, menta, oregano salbatic, levantica etc. Aceste plante erau puse sub perne sau saltea, pe sub covoare, in dulapuri sau pe dulapuri, in dulapul de bucatarie, in camara si peste tot pe unde era necesar, in special in locurile intunecate sau pe sub mobile unde accesul este mai greoi.
In cazul nostru, putem folosi aceleasi plante sau uleiuri aromatice, insa sa nu credeti ca daca veti folosi substante chimice de curatenie scapati mai repede de ei. In timp, au creat rezistanta si este de preferat atat pentru sanatatea noastra cat si pentru a ne asigura ca sunt eliminati in mare parte, sa folosim resursele naturale.
Discutand acum despre mucegai, cu toti stim ca o viata locuim cu sporii de mucegai, asta daca avem o casa care nu are o ventilatie naturala, precum cele dotate cu geamuri termopane si termoizolate, sau daca este construita cu materiale care nu respira natural. Sporii de mucegai provin din diverse surse: prin simpla noastra prezenta in casa, fiindca mereu eliminam vapori de apa: prin transpiratie, de la prepararea mancarii, de la uscarea hainelor in casa, de la un simplu dus, de la calcarea hainelor cu aburi etc.
De asemenea, dupa o noapte petrecuta in pat, cand corpul a transpirat usor si a eliminat vapori de apa, toate devin umede fara sa le simtim. Faceti un experiment si cand e rece, puneti-va plapuma intr-un sac de plastic transparent si lasati-o la aer curat pentru o ora. Veti vedea cum sacul este plin de condens si umezeala.
Mi se pare normal ca patul si asternuturile sa absoarba umiditatea noastra si de aceea este bine sa le aerisim sau cel putin sa lasam patul nefacut si geamul deschis pentru cel putin o jumatate ora dupa trezire. Intr-un spatiu cald si umed, ouale de acarieni se dezvolta foarte rapid, de aceea metoda de a ne face imediat patul dupa trezire, nu este ideala pentru sanatatea noastra.
Am putea acum sa ne gandim la pernele pe care le folosim. Daca sunt din materiale sintetice, adica acea fibra antialergica care tot plastic este, nu este ideal sa le folosim. Acestea absorb umiditatea si chiar daca le-am aerisi, aerul nu poate patrunde peste tot si spori de mucegai se dezvolta continuu in ele. Variante sunt destule cum ar fi pernele din lana, fibra de cocos organica sau perne din coji de mei, hamei sau alte seminte – valabil pentru cei care le suporta. Nu e simplu sa-ti gasesti varianta preferata, insa trebuie sa tinem cont si de sanatate, fiindca mai ales perna care vine in contact mult prea direct cu fata si nasul, este un factor deciziv cand vine vorba de sanatatea sistemului respirator. O varianta mai simpla ar fi sa va obisnuiti sa dormiti fara perne.
Iar daca am vorbi de plapumile/acoperitoarele folosite, din nou, ideal ar fi sa fie din fibre naturale cum ar fi bumbac, lana, in, matase etc. Stiu ca nu este simplu sa le gasim, insa trebuie sa facem eforturi si in acest sens. Iar daca am merge si mai departe, am putea discuta de saltele care la fel ar fi bine sa fie din lana, de cocos sau alte materiale mai naturale. Saltelele chiar si noi, trebuie cosmetizate bine folosind din timp in timp pentru curatare un aspirator cu abur, asta pentru a elimina depunerile de grasimi, transpiratie si mucegai din ele. Cel putin odata pe luna sau mai des ar fi bine sa le lasam complet descoperite in aer curat, sa rasturnam o punga de ½ kg bicarbonat de sodiu cat si sare, lasandu-le cel putin 2 h ca sa absoarba umiditatea si grasimea de la suprafata, iar ulterior sa le aspiram bine de tot pe interior, pe parti si pe exterior.
Lasati soarele sa patrunda in casa, dati draperiile la o parte si nu va temeti asa cum era in trecut, ca soarele va deteriora mobila si covoarele. Lasati aerul curat sa intre peste tot, deschizand larg chiar si dulapurile sau usile de la camari sau alte camarute care nu au geamuri. Indiferent de anotimp, petreceti-va timpul liber in natura. Stiu ca nici aerul de afara nu este perfect si are incarcatura lui, insa avem norocul ca exista curenti de aer care circula si mai misca noxele si chimicalele din aer. Pentru o gura de aer curat, cautati padurile dese si zonele unde puteti sa va mai oxigenerati creierul atat de disperat dupa oxigen. Cautati sa va refugiati in natura ori de cate ori puteti si sa va incarcati in linisite!
Cele mai dese intrebari in ultimii 14 ani au fost: „Ce robot/ blender/ deshidrator/ storcator recomanzi?” Ei bine, din 2017 m-am oprit din a mai recomanda anumiti roboti de bucatarie. In ciuda acestui lucru, foarte multi din cei care ma urmaresc, continua sa creada ca pana in ziua de azi inca mai recomand acele produse. Nu dragilor, nu recomand nimic la ora actuala. Totusi de ce m-am oprit totusi din a mai face recomandari?
Am fost dezamagita de multe produse, chiar si de cele care trec peste 3000-5000 lei, care au probleme si necesita multe reparatii. Calitatea produselor a cam disparut si am rupt multe contracte de colaborare din acest motiv, dar si pentru faptul ca firmele reprezentante in Romania nu sunt intotdeauna serioase cand vine vorba de garantie sau reparatii. Mi se pare o escrocherie sa vinzi un produs cu garantie de 5-7 ani si sa dispari de pe piata dupa 2-3 ani, sau sa te eschivezi cand vine vorba de reparatii atunci cand produsul este in garantie si sa inseli clientul care s-a increzut in tine si a investit o suma considerabila in acel produs, cu speranta sa primeasca un produs de calitate si sa-l poata folosi o perioada indelungata.
La ora actuala o sa va rog sa nu ma mai intrebati ce roboti de bucatarie recomand, fiindca nu va mai pot recomanda mai nimic. Spre exemplu, un blender de renume cumparat prin 2005 si pe care inca il am si care merge ca in prima zi, nu se poate compara ca si calitate si durata de viata cu unul nou-nout de la aceeasi firma, care poate e chiar si mai scump. Un produs identic are multe hibe, „moare” imediat dupa ce se incheie garantia si se strica in mod repetat. Nu mi se pare drept, insa aceasta este „normalitatea” din zilele noastre – intr-o lume oculta in care mai toate sunt inversate, interesul pentru binele oamenilor nu exista si indemnarea la consumatorism este tot mai promovata.
Sunt si eu suparata, insa cam asta este treaba si da, nu voi mai arata in video-uri ce aparaturi mai folosesc, asa cum mi s-a tot spus, fiindca nu pot recomanda produse care nu sunt de buna calitate si care necesita mereu reparatii. Nu vreau sa incurajez consumerismul idiot si nu vreau sa-mi compromit reputatia, recomandand produse de proasta calitate. De aceea, multe produse au disparut in timp de la colectia mea. Daca vreodata voi gasi ceva de calitate, o sa va anunt.
Asadar, produsele pe care le mai recomand sunt cele de la colectia de produse recomandate pe care o gasiti AICI. Colectia se mai schimba din cand in cand, pe masura ce descopar produse interesante. Insa atunci cand vedeti bulina de mai jos, tot ce va pot spune este ca ma incred in acel produs si pe viitor daca se intampla ceva cu calitatea lui, nu va mai aparea bulina pe el. Au fost si persoane care au folosit abuziv sau fara instiintarea mea bulina, insa lucrurile acestea intotdeauna se rezolva cu interventii si avocati.
Update: AICI gasiti o postare in care am mentionat cum s-au pastrat.
Asa cum spuneam si in postarea anterioara pe care o puteti citi AICI, procedura este simpla si ciudata pentru multi, insa eficienta. Nu este ceva inventat de mine, ci o metoda transmisa din generatie in generatie si ne-am dorit sa o incercam si noi, chiar daca am incercat in acelasi timp si varianta traditionala, adica depozitarea merelor in ladite in pivnita. Experimentul l-am inceput acum o luna, cand din cauza frigului, frunzele dar si merele au inceput sa cada din copac. In acelasi timp am pus mere in pivnita dar si in ferigi. Cele din pivnita, chiar daca avem pisici care patruleaza, deja au fost atacate de soareci si mancate sau gustate pe alocuri. De cele din ferigi nu s-a atins nimeni si sunt in stare buna, chiar daca au fost nopti cu 0 sau -1 grade. Dupa spusele localnicilor, rezista si iarna, insa vom vedea.
Cum se procedeaza?
Se alege un loc ingradit in gradina, unde nu vin iepuri sau caprioare. Se pune direct pe pamant un strat inalt de 20-30 cm cel putin de ferigi de camp, nu din acelea de padure de care stim toti. Cele de camp sunt inalte si lemnoase si nu se topesc pe timp de iarna complet, ci raman tijele lemnoase si frunzele uscate.
Stratul de ferigi trebuie sa aiba pe parti niste lemne de sustinere, fiindca vom pune direct pe ferigi mere in prima faza doar pe un strat, adica nu le vom pune inca suprapuse. Nu le acoperim pana nu se anunta mai frig, sau pana nu se termina culesul merelor. Ni s-a spus ca un strat de mere este suficient si din timp in timp sa venim sa sortam merele care se mai strica. Este important sa punem doar mere culese cu mana, nu din cele gasite deja pe pamant.
Dupa ce culesul merele se apropie de sfarsit, se pot pune si suprapuse, dar se adauga inca un strat de ferigi – insa nu asa de mare ca cel pentru baza – si un strat generos de frunze uscate adunate de prin curte. Chiar daca va ninge mai mult sau mai putin pe viitor, se da la o parte stratul de zapada si frunzele si se iau merele oricand dorim. E important ca dupa aceea, sa punem frunzele la loc, chiar daca sunt amestecate cu zapada.
Padurea ne hraneste cu cele mai pretioase fructe care echilibreaza si scad zaharul din sange, bogate in minerale cum ar fi magneziu, fier, potasiu si calciu, cat si vitamine precum C, A, B1, B2, avand si proprietati antiinflamatoare, antibacteriene, dezinfectante, tonice si cicatrizante.
Avem bucuria sa avem mai multi copaci in curtea noastra si multi puieti pe langa. N-am vazut in viata mea asa coarne mari si copaci plini de rod care atarna cu cregile la pamant. Va dati seama ca am cules si inca culegem cat putem, fiindca nu stiu cum se face, ca strabunii locului acesta au plantat cu intelepciune copaci care fac rod in lant. Aici ma refer atat la copaci obisnuiti cum ar fi ciresi de mai, iunie, peri de vara si toamna, pruni de vara si toamna, mere de vara si toamna, cat si copacii de corn care incep prin august si altii se coc pe rand, in septembrie si ultimii in octombrie.
Intelepciunea aceasta straveche ma uimeste in multe aspecte cand vine vorba de casuta noastra de la tara, fiindca pe langa partea cu batranii copaci fructiferi care rodesc pe rand, avem tot felul de șure solide si atat de frumos imbinate cat si multe alte spatii utile pe care ei le-au folosit pentru ateliere, fan si animale, insa noi le folosim pentru storaj sau pe post de camari. Avem chiar un fost cotet de porci, pe care l-am curatat, am schimbat cateva tigle cazute si l-am dedicat doar pentru lazi etajate cu borcane si tot ce tine de partea de conserve.
Revenind la ce putem face cu coarnele, va pot oferi cateva idei:
Pasta de coarne, insa nu vom face, fiindca procesul este prea intens si nici nu ne place asa mult.
Compot simplu sau combinat cu alte fructe – ideal pentru astfel de fructe cu samburi mari. Se face ca orice compot, cu zahar de cocos/brut sau fara zahar si se sterlizeaza.
Uscarea – aproape imposibila din cauza samburilor mari.
Cornata, avand la baza reteta simpla de visinata.
Bautura fermentata de coarne sau vin din coarne. Am baut in trecut si avea gust mai mult de must putin fermentat cu un gust extraordinar.
Ligia Pop 
