Ajuta un copil suparat sa treaca pragul emotional – partea I

Partea a doua a acestui articol, o gasiti aici.

Educatia emotionala, cred ca este una dintre cele mai grele parti ce tin de educatie. Este o latura care nu a fost bagata in seama pe cand eram noi copii, prin anii ’80, si noi ca si adulti, nu o stapanim asa cum trebuie, darmite sa ne si educam copiii in acest sens. Am mentiona despre ea in cartea mea „Jurnalul unei mame: ghid pentru cresterea copiilor pana la 3 ani”.

Pentru parintii si viitori parinti, care doresc sa se educe, exista resurse nelimitate: carti si specialisti, care va pot sari in ajutor prin sfaturi si consultanta, in Romania Otilia Mantelers, Urania Cremene si altii din domeniu, resurse in limba engleza si alte limbi, doar sa avem dorinta sa invatam. Important e sa realizam importanta educatiei emotionale si sa realizam, ca de ea este legata si linistea interioara cat si succesul copilului nostru in viata, asta dupa noile studii de specialitate. Anxietatea, stresul si supararea noastra, fricile noastre, plus acea atitudine specific romaneasca, adica nemultumire imprastiata la fiecare pas care ar putea fi inlocuita cu recunostinga pentru toate lucrurile pe care le avem, afecteaza emotional copilul si il transmite multa teama, suparare, tensiune, intr-un cuvant anxietate. Parintii tensionati, plin de frustari si anxietate transmit fara sa vrea aceasta stare si copiii au cel mai mult de suferit. Aici gasiti si un exercitiu simplu, ieftin si benefic pentru parinti si adolescenti tensionati.

Copiii care nu sunt lasati sa se descarce emotional, care nu dorm la timp si sunt foarte obositi mereu (cel tarziu ora 20), care traiesc intr-o familie cu certuri sau daca nu sunt acceptati de cel putin un parinte, de multe ori sufera anxietate, de dureri de burta sau de cap, ori dureri musculare, dupa spusele specialistilor in domeniu. Cititi acest articol pentru detalii si cartea amintita in articol. Asa cum spune si acest articol, copiii sunt oglinda familiei noastre.

Avand si noi o fetita marisoara, de cand s-a nascut ne-am straduit, sa o ajutam sa depaseasca pragurile emotionale prin care trece, ajutand-o sa le identifice si sa le gestioneze cum poate ea mai bine. Nu va faceti griji, nu suntem parintii perfecti dar cautam sa facem lucrurile cat putem de bine si se pare ca am reusit, fiindca avem un copil mereu vesel si cu zambetul pe buze. Ca toti parintii, si noi gresim, ne cerem iertare si cautam sa o ajutam sa treaca cat mai bine prin viata. Pe langa toate, ca si prima metoda de educare emotionala, de cand s-a nascut, am lasat-o intotdeauna sa planga cand a simtit nevoia, „sa se descarce” cum spunea ea, fara sa o oprim prin fraze stupide, inca folosite atat de des precum:

„Copiii mari nu plang”. Serios, noi ca si adulti nu plangem si nu avem suparari?
„O superi pe tanti, bunica etc. prin plans”. Cui nu-i convine, sa fie sanatos… Copilul meu trebuie sa planga si nu vreau sa fie oprita de nicio ruda. De multe ori am intervenit cand alte rude incercau sa o opreasca.
„Ce o sa spuna oamenii din jur?” Sincer, nu-mi pasa de ce spun oamenii din jur, fiindca ei mereu vor avea ceva de comentat. Nu sunt pe pamant pentru a multumi pe altii prin comportamentul familiei mele. Ei nu au dreptul sa se bage in educatia copilului meu.
„Sa-ti fie rusine, plangi aiurea”. Rusine de ce, ca ai emotii iar ca si copil nu reusesti sa le gestioneze decat prin plans? Oare noi adultii nu avem emotii cu care nu stim ce sa facem si dam in altele mai rele din aceste cauze, fiindca am uitat sa ne descarcam prin plans sau discutii?
Opreste-te cu plansul si imparte jucaria cu alt copil”. Specialistii sustin si mi se pare logic, ca jucaria este posesia cea mai de valoare a unui copil, eu nu cred ca tu ca si adult, dai/imprumuti unui adult strain lucrurile cele mai pretioase din viata ta: masina pentru unii, casa, tableta, telefonul, sotia/sotul cat si altele.
Cand vin de la scoala, de la evenimente sau dupa ce vin de la bunici, copiii plang si sunt foarte dezordonati emotional. Parintii ii opresc si nu le inteleg comportamentul. E logic oameni buni. Copilul s-a chinuit acolo unde a fost sa se comporte bine, sa isi blocheze emotiile de multe ori, iar cand ajunge acasa, unde are o conectiune diferita cu parintii, se asteapta sa fie inteles emotional si sa se descarce. Din contra, parintii il opresc si il cearta pentru acest conportament. Cum spune si in acest articol, copilul este ca o doza de bere agitata, gata sa explodeze si trebuie lasat sa se descarce. Articolul ofera si solutii, una dintre ele fiind – trebuie sa ii permiti copilului activitati precum alergatul si alte activitati fizice care sa il ajute sa isi consume energia si daca incepe sa planga, lasati-l sa se descarce, fiindca are nevoie de sustinerea voastra. Daca acum ii veti permite sa planga pe umarul vostru si daca ii sunteti alaturi, arandu-i ca il iubiti chiar si cand e nervos si trece prin astfel de stari, veti avea asigurarea ca si pe viitor, cand va fi adult, va avea curajul sa vina si sa va planga pe umar sau sa isi povesteasca necazurile.
Si lista poate continua…

Am gasit de ceva timp si o plansa ajutatoare, care sigur v-ar fi si voua de ajutor atunci cand copilul este suparat. O voi traduce pentru cei care nu inteleg engleza.

9 lucruri pe care le poti spune unui copil suparat/tensionat

Sunt aici cu tine. Esti in siguranta.
Ai dori sa dansam sau sa fugim pentru a te scapa de ingrijorare si energia cauzata de ea?
Spune-mi despre suparare (ce te-a suparat, as completa)?
Ce ai dori sa ii spui supararii tale? Ce ar raspunde ea inapoi? Si dupa aceea ce?
Haide sa desenam supararea (cat mai urat posibil 🙂)
Cum o simti in corpul tau, unde o simti si cat de mare este?
Numarul 8 mi se pare putin fara sens.
Ar fi ceva ce te-ar face sa te simti mai bine?
Si as completa: te-ar ajuta o imbratisare
De asemenea, asigurarea ca este iubit chiar daca face prostii sau daca este nervos, sau daca este certat.
Haide sa ne gandim la 2 lucruri care te fac pe tine fericit(ă), care te-ar ajuta sa te simti mai bine.