Daca in video-ul/postarea anterioara pe care o puteti gasi AICI, va povesteam despre cateva plante comestibile din flora spontana, in acest video am sa va arat varianta uscata in deshidrator pe care o voi folosi in anotimpul rece, cand aceste plante nu vor mai fi disponibile.
Voi folosi aceasta pudra in anotimpul rece presarata peste orice preparat: salate, supe, smoothies, sandwich-uri etc. Pudra contine plantele de mai jos, uscate in deshidrator la 40C si maruntite ulterior in robotul de bucatarie cu lama „S”.
Usturoi si ceapa salbatica
Cebare
Patlagina ingusta si late, cat si florile lor in stadiu imbobocit
Natura este plina de plante vindecatoare care ne pot si hrani corpul. Aceste plante nu trebuie consumate in cantitati mari; cateva frunzulite sunt suficiente pentru a ne asigura necesarul zilnic de minerale si vitamine. Important este sa retinem ca varietatea speciilor din alimentatie fac diferenta. De ce? Fiindca unele plante contin o parte din minerale/vitamine, altele contin altele si toate se completeaza una pe alta. E bine de retinut ca toate plantele verzi contin magneziu, insa nu toate contin siliciu care ajuta la formarea si stabilizarea calciului in corp.
Da, m-ati auzit bine. Aceste plante asa cum am spus si in trecut, sunt mult mai pretioase din punct de vedere nutritional comparat cu legumele si fructele traditionale. In mare parte legumele au radacinile la suprafata, pe cand plantele din flora spontana au radacinile adanci, aducandu-si din adancul pamantului toti nutrientii pretiosi.
Acest aspect ajuta si la refacerea terenurilor abuzate si explic imediat. Acolo unde veti vedea multe papadii, coada calului, tataneasa, urzici – acel teren ne indica ca are nevoie de azot. Aceste plante au radacini adanci si reusesc sa aduca la suprafata nutrienti de calitate, de aceea frunzele lor trebuie lasate sa se descompuna pentru a hrani terenul respectiv. Oamenii de obicei le elimina complet, le arunca, le ard, le trateaza cu erbicide din dorinta de a le distruge, insa fara sa se gandeasca ca natura isi face treaba si incearca sa se refaca.
In acest video filmat mai tarziu, am aratat fiecare planta individual, ca sa fie mai clar de identificat.
E bine de stiut urmatoarele reguli de baza pe care le-am mai amintit si in alte postari pe aceasta tema de „Plante Comestibile”.
Cautati aceste plante, invatati despre ele si consumati-le doar cand sunteti siguri ca sunt plantele corecte.
Adunati responsabil, adica, culegeti doar cat aveti nevoie si nu culegeti tot, ci cel mult 10% din plantele gasite.
Asigurati-va ca zona de unde culegeti nu este o zona poluata, adica cu ape poluate, altfel plantele sunt toxice. Terenul sa fie cel putin la 3000 m distanta de o sosea.
Consumam cantitati mici in prima faza si marim doza in timp, fiindca nu stim ce reactie va avea corpul nostru plin de toxine si metale grele. Am auzit persoane care au dureri de cap sau au stari de voma, datorita faptului ca, consumul acestor plante pentru o perioada mai lunga le-au scos chimicalele din sistem. Asta dupa analize inainte si dupa consum, alegand in acea perioada sa nu consume alte legume din comert sau superalimente pentru detox.
Frunzele tinere de fag sunt peste tot in aceasta perioada, fiindca exista multi puieti de fag la sol in padurile de foioase, din care multi trebuie rariti pentru ca sa se poata dezvolta corect. Nu toti au o sansa la dezvoltare matura, de aceea este nevoie ori sa fie transplantati, ori sa fie pur si simplu rariti. Noi profitam de acest lucru si culegem cu masura frunzele tinere pentru salate si supe delicioase atat gatite cat si raw. Gustul acrisor, citrat este specific frunzelor tinere si fragede, valabil si pentru mugurii tineri de brad consumati cruzi, care au un gust si mai puternic, dar asemanator.
Cum am spus, culegem responsabil, nu in nestire cum e romanul „educat” sa o faca, ci in asa fel incat sa lasam padurii posibilitatea sa se dezvolte, fara sa ii aducem daune. Multumim Divinitatii pentru hrana gratis si asteptam rabdatori toamna, cand jirul sau semintele fagilor, vor fi in abundenta si cand le vom culege pentru proviziile de iarna.
Jirul sau acele seminte generoase cu gust asemanator cu migdalele sau chiar mai bun, pe langa grasimile de calitate si omega 3, contin minerale importante si necesare pentru corpul uman, dar si pentru veverite, mistreti si alte vietati ale padurii. Abundenta lor ne bucura sa le culegem cand le va veni vremea si sa le pastram la rece, fiindca la fel ca si nucile si semintele, se rancezesc foarte repede, chiar cand nu ne dam seama, si apoi devin toxice pentru sistemul digestiv.
Intorcandu-ne la frunzele tinere, noi le consumam si din mers sau in salate, fara sa le taiem. Sunt atat de fine si fragede, ca nu necesita mestecare intensa 🙂 de aceea multi oameni din popor din zona Transilvaniei, le prefera in salate si supe, mancaruri scazute combinate cat si preparate precum spanacul sau urzicile. Personal pana sa ajung aici acum 12 ani, n-am stiut ca se consuma si ma bucur ca am putut adauga inca o planta pe lista plantelor noastre comestibile.
Ligia Pop 