Oamenii din vechime (inainte de 1900) stiau peste 6.000 de plante comestibile, pe care noi le consideram buruieni, pe care le foloseau in multe preparate zilnice. Apreciau foarte mult gustul amar de la atatea plante crude, gust care era binevenit in farfurie si multi traiau peste 140 de ani. Majoritatea oamenilor din ziua de astazi stiu doar opusul, fiindca au ales sa creada istoria fals prezentata, dar arhivele reale cat si libraria Vaticanului spun total altceva. Alegerea este insa a fiecaruia!
In 2024 mass-media din marile tari a anuntat ca pana la acest punct, au reusit sa fie identificate peste 80.000 de plante comestibile, iar numarul plantelor toxice este foarte mic. Din acest numar de 80.000, doar 200 de plante sunt cultivate, iar aprox. 30 din aceste 200 sunt consumate in alimentatia „moderna”. Plantele comestibile considerate buruieni erau baza alimentatiei in trecut – de ce, fiindca sunt mult mai concentrate in nutrienti regasiti intr-o cantitate mica (doar in cateva frunzulite), iar noi consumam 30 de legume lipsite de nutrienti, din care ar trebui sa consumam variat in cantitati foarte mari pentru a ne acoperi necesarul zilnic de nutrienti.
Aici gasiti un clip scurt de la una din televiziunile nationale din UK, PBS, care mentioneaza cele de mai sus. De asemenea, World Economic Forum scrie ca ar trebui sa fim mai deschisi… Stiu, fix ei care sunt responsabili de atatea, insa o spun clar in acest articol, doar ochi sa avem sa citim si minte sa intelegem. Pe WebStory Series, gasiti un articol pe acest subiect.
Oamenii din trecut se hraneau cu multe radacinoase din natura pe care le fierbeau asa cum fierbem noi acum cartofii, si cultivau un numar mic de legume, fiindca nu erau atatea seminte modificate genetic asa cum gasim azi, iar legumele si fructele erau total altceva din punct de vedere al aspectului, al gustului si al nutrientiilor.
La History Facts, gasiti doar o mica descriere despre aspectul si gustulor catorva plante comune folosite azi, dar si in video-ul de mai jos. Ei spun, ca fructele si legume au „evoluat” – tradus, au fost polenizate incrucisat si modificate genetic de om, pentru un gust mai bun dar au devenit foarte slabe din punct de vedere nutritional. De aceea spun mereu, haideti sa ne indreptam atentia mai mare spre plantele considerate buruieni, dar comestibile si mult mai concentrate in nutrienti.
Bunica mea imi povestea cum ei iarna nu aveau cartofi pusi deoparte si ii mancau foarte rar. Ii considerau o mancare moderna, la fel ca si faina, zaharul, orezul, uleiul rafinat si altele la care aveau acces doar oamenii de la oras instariti, dar care erau tot mai bolnavi. Spunea ea si asta era realitate de atunci si acum – aceste alimente ii faceau bolnaviciosi si sensibili, iar consumul de legume si fructe aratoase aveau acelasi efect, fiindca erau foarte sarace in nutrienti. De asemenea, toti care plecau din sate la oras, spunea ea, cautau special sa-si stearga din minte aceste plante comestibile si traiul simplu, fiindca odata plecati se considerau oraseni si se rusinau de ele.
Ce mare pacat! Acum inteleg de ce am uitat aceste plante comestibile, fiindca se rusinau de acel trai simplu si echilibrat si considerau ca traiul de oras este viitorul. Asa cum spunea si ea, marea majoritate a celor care erau plecati de multi ani la oras, se ingrasau mult sau daca erau slabi, erau subnutriti si bolnaviciosi, si culmea, ca mai toti au murit inainte de 50-60 de ani. Ea inca traia, si ei se dusesera de mult timp. Prin 1930, avea multe rude in Bucuresti care erau instariti si aveau un trai modern.
Intorcandu-ne la plante, imi mai povestea ca de cate ori aveau nevoie de radacinoase, se duceau iarna si scoateau cu masura radacini de morcovi salbatici, de brusture (doar radacini de 1 an), radacini de luminita noptii, napi, le fierbeau si ii foloseau la gatit, iar in sezonul cald, si le luau direct din padure atat pe acestea cat si un numar mare de frunze comestibile, rosii si varza salbatica, plus multe altele pe care le foloseau la mancarea zilnica. Va dati seama, erau peste tot, fara sa le planteze ei!
Ea mi-a explicat ca oamenii nu erau ca acum, adica pivnitele erau mici fiindca nu aveau ce sa puna in ele din cauza ca gaseau totul in natura. Si asta a fost o intrebare pe care am pus-o la multi batrani si raspunsul a fost acelasi. Bunicii lor nu construisera pivnite mari, fiindca totul se gasea in natura, fara sa le cultive ei. Pivnitele mici erau poate pentru vin, tuica sau dovleci placintari. In pod tineau nucile, alunele de padure, ciupercile si fructele uscate pe care si le culegeau din paduri. Aveau putini copaci fructiferi, in special pruni pentru tuica, iar fructele comestibile si le culegeau din padure.
Acum ma intelegeti de ce sunt asa fascinata de acest subiect? Unde ne-am pierdut, unde s-a dus toata informatia? Si raspunsul l-am gasit mai sus. Viata moderna a pus stapanire pe oamenii veniti de la tara, care se rusinau de aceste cunostinte. Mare, mare pacat!
Dar, eu sunt pusa pe treaba de cativa ani buni si doresc sa le invat pe cat mai multe. Ma bucur mult ca interesul este tot mai mare si suntem multi si in acest domeniu care facem pasi pentru educare si in acest sens si ma bucur enorm de aceasta miscare. Chiar daca multi repeta aceleasi plante comune, este foarte bine pentru incepatori, si eu incerc sa aflu si despre altele, si ma bucur ca pe mai multe fronturi, toti facem acest efort. Imi aduc aminte ca acum 4-5 ani in urma, am gasit site-ul Monei Petre, de la care am invatat despre cateva plante uitate, insa de multi ani fiind deja pe acest drum, doream sa invat si mai mult. Site-ul ei este Ierburi Uitate, care acum am inteles ca este doar cu acces platit si care ulterior a scos si cateva carti cu acest titlu si are si pagina pe Facebook.
Asadar, chiar daca din 2006 si pana in prezent site-ul meu a fost presarat cu retete care contineau plante minune, cum ar fi roinita, scorusul de padure, papadia, caprita, iarba grasa, stirul si alte plante comune, am stabilit sa fac un pas inainte si sa invat mai mult si sa impart cu voi tot ce invat. Am creat o sectiune gratuita numita „Plante Comestibile„, unde se afla multe retete, video-uri si informatii despre plante comestibile considerate buruieni sau flori comestibile.
Daca doriti sa treceti la alt nivel de invatare, puteti sa va inscrieti la cursul meu care este mereu disponibil pe YouTube si care nu se opreste niciodata, curs de plante comestibile considerate buruieni sau doar flori ornamentale care sunt comestibile. Aici am detaliat ce ofer in acest curs atat de stufos 🙂 dar usor de parcurs.
Cursul costa 20 lei/luna in Romania, am ales cel mai mic pret ca as fi ales si altul mai mic dar YouTube nu ma lasa, insa spre uimirea mea pretul este diferit in alte tari, fiindca asa a decis YouTube si eu nu pot schimba. Apasati pe acest Playlist care contine la acest punct peste 109 de video-uri (18 iunie, 2024) si mereu adaug video-uri noi, in functie de sezon si cum se schimba plantele in diverse faze ale anului. AICI explic cum va puteti inscrie.
Mai jos va prezint cateva video-uri publice, din cele peste 109, restul sunt doar pentru membrii cursului care plateasc acest abonament, si video-uri noi adaug saptamanal, in functie de stadiul plantelor in diverse momente ale anului, dar si multe plante noi care apar pe parcurs.
Ligia Pop 