In aceasta carte plina de paradigme zguduitoare, Dr. David Chamberlain, Vicepresedinte al Asociatiei Prenatale si Perinatale de Psihologie din America de Nord, demonstreaza ca nou-nascutii sunt fiinte umane cognitive care detin abilitati de a discrimina si a experimenta lumea in moduri sofisticate. Nu numai ca ei percep si inteleg nasterea, ei pot auzi, simti si raspunde inca de cand se afla in uter.
Intr-un mod irezistibil, autorul descrie senzitivitatea constientei si vulnerabilitatea nou-nascutilor, subliniind puterea conexiunii copil-parinte in timpul graviditatii si dupa nastere, demonstrand influenta pe care aceasta relatie precum si momentul nasterii o au asupra persoanei adulte care va deveni mai tirziu.
„Parintii, medicii si moasele ar trebui sa fie atenti la aceste relatari ale nasterii; cartea ofera o intelegere a bebelusilor atat de necesara adultilor,” spune Arthur Hastings, New Realities.
Va redau mai jos cateva paragrafe din amintirile adultilor referitoare la nastere.
„Luminile sunt prea stralucitoare in sala de nasteri. Eu tip, sunt terifiat. Este frig si sunt foarte constient ca sunt tinut invers, de picioare. Incerc sa ma indrept. Nemernicul de medic! Sa ma palmuiasca si sa ma atarne asa!…” Jack
„Privesc podeaua, capul meu este in jos. Umerii imi sunt drepti, ca si blocati. Oh, vai, este ciudat! Este frig. Oh, Dumnezeule! Este foarte ciudat. Este ca… cineva are mainile prinse in jurul mijlocului meu. Sunt atat de micuta… numai un pachetel mic de trei kilograme si jumatate. Sunt chiar acolo, privind.” Kristina
Mi-a placut cel mai mult una dintre intamplarile prezentate in carte. O moasa povestea ca a fost angajata sa ajute o mamica care nastea acasa. Imediat dupa ce copilul s-a nascut si proaspata mamica s-a dus sa faca un dus, copilul a inceput sa scanceasca de foame. Moasa care avea si ea un bebelusi acasa si alapta in perioada asta, i s-a facut mila de copil si i-a oferit sanul gandindu-se sa nu-i spuna nimic mamei. Copilul s-a linistit, a adormit iar mama s-a intors de la dus fara sa afle niciodata nimic. Ani au trecut si moasa s-a intalnit cu fetita, bebelusul pe care ea il alaptase cu cativa ani in urma. In timp ce fetita se juca, femeia s-a apropiat si a incercat sa poarte o discutie simpla cu copilul. Fetita ia spus in soapta, „Eu te cunosc pe tine; tu mi-ai dat laptic cand am fost bebelus.” Femeia a ramas stupefiata, fara glas. Era secretul lor si nimeni nu avea cum sa il stie.
Dupa parcurgerea informatiilor din aceasta carte, vom realiza ca toti avem amintiri de la nastere in subconstient care afecteaza in mod pozitiv sau negativ viata noastra de oameni maturi. Vom fi mult mai atenti cum vom reactiona la nasterea copiilor nostri, la felul in care ne vom purta cu bebelusii si la felul cum ii vom trata in primii ani de viata – cu mai mult respect si mai multa intelegere.
Cartea poate fi procurata din SUA de la Amazon sau din alte tari, fiindca cei din Romania au hotarat ca este „prea importanta” pentru a fi re-tiparita in romaneste.
Ligia Pop 