De cand ma stiu, promovez un stil de viata echilibrat si sanatos, insa am inteles ca echilibrul trebuie intotdeauna sa fie intre minte, trup si suflet. A avea grija de tine, de ce pui pe piele, de hainele naturale pe care alegi sa le porti, mi se pare un aspect foarte important. Portul popular se incadreaza perfect aici si pentru mine materialele naturale la care au lucrat cu multa truda femeile din poporul nostru, precum panza subtire de casa, lucrusoarele tesute in razboi cu atata rabdare, lana vopsita cu multe culori naturale vii, si cusute cu fir din bumbac, iisoarele fine din borangic sau de matase, sunt „aur curat”, nepretuit atat cat trebuie. Sunt fascinata de portul popular si cine n-ar fi, fiindca toti avem inima sensibila la frumos si putem aprecia o opera de arta. Tinand cont ca sarbatorim Centenarului Romaniei Moderne, este un prilej in plus pentru mine de a ma simti mandra ca am si sange de roman, pe langa cel grecesc.
Portul popular ma atrage ca o vraja frumoasa pe care nu vreau sa o spulber. Straiele romanesti autentice si vechi, sunt pentru mine ca o carte deschisa, ca o poveste nestiuta despre femeile noastre harnice si pricepute. Cand admiri fiecare model in parte, descoperi elemente din geometria sacra, care spun mult despre persoana care si-a dedicat luni de zile pentru a le coase. Raman uimita de dibacia cu care erau inzestrate aceste femei minunate, tarance simple la prima vedere, dar care aveau inima plina de frumos, de arta, de viata.
In 1994, pe cand aveam 15 ani, am fost prima data atrasa irezistibil fata de ia romaneasca. Pe atunci bunica mea mi-a daruit o ie micuta la care lucrase ea in copilaria ei. Mi se parea de vis, cusuta pe o panza fina de casa, intr-o culoare vie, un verde deschis. Cusaturile erau atat de mici si delicate, ca nu puteai sa-ti iei ochii de la ele. O am si acum si o pretuiesc ca pe o comoara.
Am purtat-o in liceu, chiar daca imi era mica si pe atunci. Nu ma interesa parerea altora, atata timp cat mie imi placea, dar am ramas uimita de reactia pozitiva a colegelor. Timp de 2 ani de zile, toate fetele din clasa si-au intors casa pe dos pentru a gasi straie uitate de-ale mamelor sau bunicilor lor. Era minunat, fiindca nu ma asteptasem ca aparitiile mele cu cateva ii, cu catrinte purtate peste blugi, si vestute de postav cusute cu matase, puteau sa influenteze atat de mult moda din clasa mea.
In 2004, plecand in America, am redescoperit pasiunea pentru vechea Romanie si pentru portul ei, si cand vedeam o ie romaneasca, sufletul imi crestea de bucurie si ma apuca dorul de casa. In 2009 am facut un tur al manastirilor din Bucovina si am descoperit portul popular bucovinean de care m-am indragostit. Ma fascinau margelutele cusute pe ia romaneasca si mi se pareau cele mai de pret comori. Pana atunci nu vazusem asa ceva, si atunci m-am intors acasa cu o colectie frumusica de ii, camasi, poale, fote, cojocele brodate si braie impodobite cu margelute si modele viu colorate.
De atunci, colectia mi-a crescut si pot sa spun ca am un numar foarte mare de costume mai de peste tot din tara, in special din zona Arges, de unde era bunica mea. Toate costumele populare ma atrag si lucrul acesta poate se datoreaza faptului ca am un sange asa de amestecat: 50% grecoaica, 25% moldoveanca si 25% olteanca. Piesele din zona Oltului pur si simplu ma farmeca prin frumusetea lor, parca au un magnet. Am cateva piese extraodinare si cateva valnice specifice zonei, de o frumusete inexplicabila. Le-am purtat mereu chiar si in cele mai importante momente din viata mea precum sarcina, si am aparut in portul popular pe coperta unei carti de-a mele si pe o coperta de revista, pe care le veti vedea mai jos, alaturi de cateva poze din colectia mea.
Din 2018, am inceput sa ofer spre vanzare o parte dinele, insa pentru o cauza nobila. Banii stransi vor fi donati catre Asociația PATRU, care se ocupa de renovarea cetatii medievale din Pelisor, judetul Sibiu.
M-am gandit ca puteti dona si in acelasi timp sa ramaneti cu ceva, adica o ie, o fota sau chiar un costum intreg, toate fiind piese foarte vechi autentic romanesti, cu o vechime intre 50-100 de ani, dar intr-o stare minunata pentru vechimea lor.Ca si idee, pot fi achizitionate chiar si in rate, fiindca vreau sa ajut pe cei care nu isi permit sa plateasca imediat si totusi isi doresc sa sustina proiectul nostru caritabil.
Va dati seama, ca am pastrat piesele preferate pentru mine si fetita mea, dar cateva le-am listat pentru vanzare pe pagina de Facebook pe care o puteti vizualiza AICI, unde postez din timp in timp bijuterii romanesti.
Chiar daca ma despart de ele cu greu, continui sa adun, fiindca nu ma pot opri dintr-o pasiune care imi infrumuseteaza viata. Cum am spus, straiele romanesti sunt fara egal si nu isi pot gasi rivalii printre hainele traditionale din ziua de azi. Chiar daca pecetea vremii si-a pus amprenta pe ele si nu sunt perfecte, pentru mine sunt comori pe care le admir si pretuiesc zi de zi.
Pe langa toate, voi mai posta si alte minunatii care stau in dulapurile mele de ani de zile si care asteapta sa fie mai bine apreciate. Asa ca va invit sa va bucurati de colectia aceasta de bijuterii fara egal si sa stati aproape, pentru ca voi posta mereu noutati.
Ligia Pop 