Update: Castigatoarea unui borcan de 3 kg de miere poliflora oferit de Miere Naturala Dobrogeana este Ruxandra Buda.
Va prezint povestea Miere Naturala Dobrogeana.
A fost odata ca niciodata o stupina asezata intr-o padure din Muntii Dobrogei. Era stupina unui stupar batran. Am mers s-o vad. Era asezata in panta si albinele erau pe-afara in cautare de hrana. Erau multe si marunte. Tot acolo se afla si o cabana vopsita verde, parca facand parte din peisajul de primavara inverzit. Era invelita cu tabla stralucitoare, in care apicultorul putea ramane peste noapte si sa se adaposteasca de intemperii. Aceasta cabana urma sa imi fie tovaras de drum pe campiile si in padurile patriei cand mergeam in pastoral, in pribegie. Tot aici fixam centrifuga si scoteam miere, multa miere ca nu mai aveam unde s-o pun. Sau poate mi se parea mie ca e multa, din cauza ca nu prea aveam vase pentru depozitat mierea.
Dupa vreo 7 ani de albinarit am luat o pauza pentru plecarea in lume larga. Insa mai apoi mi-am dat seama ca am devenit albino-dependent, si am cumparat iar albine. Acum caut pe net cu pasiune diferite metode de crestere de albine, de matci, despre inmultire, intretinere etc. Am cumparat toate lazile noi, moderne, toate ramele noi din lemn de tei deschise, insarmate cu sarma de inox si lucrate ca mobila. Pentru iarna impachetez cu grija stupii, cu polistiren, ziare, paturele ca sa nu sufere de frig. Insa doar atat ar fi insuficient, daca nu le-as fi pregatit din timp cu atentie hrana pentru iernat.
In august si septembrie in fiecare zi am pus in hranitor miere (recoltata de peste an) ca sa le stimulez sa creasca numeric pentru a infrunta iarna mai bine si pentru a completa rezervele de iarna. Ma asigur intotdeauna ca nu le iau toata mierea si le las suficienta atat pentru ele si puietul lor cat si in special pentru iarna. Din contra, completez cu miere rezervele de iarna, atunci cand e cazul.
Nu le adaug zahar si nici o alta forma de indulcitor artificial pentru a le stimula in vreun fel cresterea productiei, fortandu-le sa produca o miere artificiala (falsificata), pentru ca le-ar uza si imbatrani inainte de vreme. Aceeasi lucrare am facut-o si primavara prin martie. Imediat ce am inceput hranirea le-am vazut mai vesele, mai vioaie. Si asta nu este o impresie, este stiut ca ele sunt foarte mult ajutate de aceasta interventie a apicultorului. In fiecare seara, cand venea ora de hranire (cam inaintea apusului de soare) le vedeam pe la hranitor dadeau tarcoale, stiau ca vin cu dulceata. Si chiar daca sunt doar niste insecte mici, ca si la alte animale, se formeaza reflexul conditionat. In cazul nostru, probabil cand auzeau capacul dat la o parte, la acea ora, parca se asteptau sa primeasca ceva bun.
Probabil stiti ca albinele cunosc stapanul si deci ii rezerva mai putine intepaturi cand umbla la stupi, decat unui strain. Este o mandrie cand te plimbi printre stupi si sti ca locuitoarele acestor casute de lemn te recunosc…
Si in sezonul rece sau cel premergator iernii, in fiecare zi le vizitez, sa vad ce mai fac, pe unde mai umbla si sa le salut. Cand vine zapada urdinisurile pot fi acoperite de zapada ca oricum ele respira prin zapada (sa nu fie inghetata, bineinteles). Eu insa nu am rabdare si, nu ma lasa inima sa le las asa. Cum da putina zapada imediat le curat si aiba destul aer. Si cum da o zi mai calduroasa, imediat fac un control rapid pe la unii stupi sau la toti daca tine destul timpul frumos. Umblu de fiecare data cu atentie sa nu strivesc nici macar o albina. Si in timpul verii, daca cumva vad o albina cazuta in adapatoare, o scot de urgenta.
Anul acesta le-am aparat de viespi, furnici, bondari, prigorii, soparle si cred ca datoria apicultorului este sa le pazeasca cu orice pret si sa le protejeze atat de daunatori cat si de de chimicale sau alte substante nocive. Am stat toata vara cu ele si am dormit acasa doar cateva nopti in toata vara. Dar asta e viata care mi-am ales-o, asa e stuparia.
In vara anului acesta, pe albine le-am plimbat excesiv: in vreo 12 locuri am fost cu ele in pastoral, din luna martie, cand noaptea ingheta apa la padure unde am fost cu ele la corn, pana toamna tarziu in balta la izma, cand au venit ploile. Si chiar daca anul acesta nu a fost o productie de miere grozava, sunt multumit, caci s-au simtit si ele bine si plimbate. Mai stii, poate ca imi vor multumi la anul pentru grija si pasiunea mea pentru ele! Oricum ar fi, un stupar care iubeste albinele, indiferent de productie, tot pasionat de ele va ramanea.
Pentru concurs, ne-am gandit sa va oferim un borcan de 3 kg de miere poliflora. Pentru a intra in concurs, lasati un comentariu cu o intamplare hazlie din viata voastra care a implicat albinele sau pur si simplu un comentariu. Nu vrem sa ne oprim aici si ne-am gandit ca pentru perioada sarbatorilor sa oferim o reducere de 10% la comenzi de la 6 kg in sus, care vor include si transportul gratuit. Oferta va dura de pe 18 decembrie si pana in 15 ianuarie si se va confirma telefonic.
Pentru mai multe detalii, ne puteti gasi aici sau sunati la Liviu Anastase, 0720.155.452 producator miere de albine 100% naturala, zona Dobrogea. Certificat de producator seria TLCP nr. 1463707.
Castigatorii vor fi desemnati prin tragere la sorti la sfarsitul acestei zile, prin Random.org si vor fi contactati ulterior prin email pentru detalii de livrare. Va multumim!
Descoperă mai multe la Ligia Pop
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Ligia Pop 
Foarte frumoasa poveste, se citeste multa pasiune si dragoste pentru ceea ce faceti! Eu nu am intamplari hazlii cu albinele sau cel putin nu-mi amintesc:) singurul lucru ce mi-l amintesc e ca atunci cand vad o albina in preajma mea…fug!
succes in continuare!
ApreciazăApreciază
Pt asa miere naturala mi-as dori sa am o poveste, dar nu am niciuna. Mult succes si multumim pt. toate articolele si retetele minunate.
ApreciazăApreciază
Buna dimineataa!
🙂
Primul lucru in dimineata aceasta a fost sa caut cu nerabdare ce surpriza ne-a pregatit Ligia pentru astazi.
Si da ,dragele albinele mi-au creat o buna dispozitie,
Ador mierea albinutelor. 🙂
Nu am o intamplare legata de albine insa de niste ani ma straduiesc sa inlocuiesc in alimentatia fiicelor mele si a mea zaharul cu mierea.
Pentru asta imi fac provizii cu mult drag,inca de cu toamna.
Numai ca anul aceasta sunt foarte suparata.Zugravesc acasa la mine si pentru ca nu a fost pornita incalzirea,saptamana trecuta am observat ca toata mierea este zaharisita.
Si am citit si stiu ca daca ar fi curata nu ar fi fost voie sa se solidifice complet.
Il cunosc pe omul de la care am cumparat-o,de la dumnealui iau de 3-4 ani incoace si mereu ma asigura ca mierea este cea mai curata.
😦
Spuneti-mi va rog daca nu este asa..
Si ca sa ma inveselesc din nou,sper sa am o zi norocoasa si dulce !
:))
ApreciazăApreciază
Nu va ingrijorati, mierea naturala se solidifica, mai ales daca sta la rece!
ApreciazăApreciază
Trebuia neaparat sa revin !
Dragostea pentru albine se afla in spatele fiecarui cuvant din aceasta poveste.Culorile casutelor vesele sunt insa minunate.
Cata dragoste,cata grija,cata atentie pentru fiecare detaliu,,,
Va felicit neformal pentru felul frumos in care va ocupati de albine,va doresc mult succes in continuare ,multe satisfactii si Sarbatori Fericite!
ApreciazăApreciază
Sunt fascinata de perfectiunea cu care lucreaza albinele.Intamplare hazlie nu am,in schimb am urcat ,intr-o zona foarte accesibila,langa Vatra Dornei ,pentru a-mi procura miere de albine de brad. Mi-as dori din tot sufletul acest minunat premiu!!
Sarbatori Fericite!!!!
ApreciazăApreciază
O singura data am fost intepata de o albina fix deasupra unghiei de la un deget de la mana… a fost foarte dureros si s-a umflat foarte tare. In afara de asta, nu am nicio experienta cu albinele, mai mult cu produsul minunat pe care il fac ele: mierea! Eu sisotul meu suntem campioni la capitoul acesta, consuman borcane intregi de miere, mai ales in sezonul rece, cand indulcim ceaiurile cu miere. In plus, ne tratam durerile de gat tot cu miere, cateodata gatesc cu miere si in general ne bucuram de cam 10 borcane de miere in decursul unui an.
Mult succes cu afacerea dvs!
ApreciazăApreciază
O intamplare mai putin hazlie. Am crescut la tara, asa ca locul meu de joaca era campul si padurea care era in apropierea casei. Intr-una din zile cand ma intorceam acasa, nu situ ce s-a intamplat dar, cand am trecut pe langa lanul de floarea soarelui mai multe albine m-au atacat. Cred ca m-au intepat vreo 7-8 pe ceafa si pe mana.
In ziua urmatoare eram umflata ca un butuc. Tot atunci tatal meu mi-a cumparat un ceas (rusesc, cum se purta pe vremea aceea). Foarte mandra de el l-am pus la mana insa dupa cateva zile a trebuit sa il inchid cu vreo 3 gauri mai jos pt ca mana mea se dusumflase de-acum.
Multumesc lui Dumnezeu ca nu am patit nimic cu acea ocazie si am scapat cu viata.
Mult succes in activitatea dumneavoastra!
ApreciazăApreciază
Foare pasionat de ccea ce face, mi se pare acest apicultor. Cata dragoste are pentru albinele lui. Mie personal imi este putin frica de ele, sau mai bine zis de intepatura lor. Un veccin de-al meu si-a pus si el cativa stupi in gradina, si ale lui albinute mai dadeau tarcoale la florile din gradina mea. Ii spuneam mereu sotului ca ce ii trabuie vecinului albine, ca de cand si-a laut stupi avem numai albine in zona….dar pana sa ma obisnuiesc eu cu ele a trecut un an si vecinul nostru a renuntat la stupi… si acum imi parea rau ca nu le mai vad la flori cum aduna polen.
Mult spor si daruire in activitatea desfasurata.
ApreciazăApreciază
mmmmmmmmmm miere!!!!!! si ideea de a o pune intr un ursulet e tare simpatica! Folosesc miere des, obicei capatat de mic de la bunicii care, la fel, din pasiune, se ocupau de stupi.
ApreciazăApreciază
Mi-a placut povestea albinutelor plimbarete spusa de un stapan pasionat de munca sa. As dori sa testez aceasta miere de poveste.
ApreciazăApreciază
vreau si eu miere asa buna….
ApreciazăApreciază
Povestea mea legata de miere e de fapt a mamei mele. In adolescenta, era lasata acasa sa aiba grija de stupi, sa atraga albinele si sa le ghideze ce trebuiau sa faca. Nu era lucru mare dar mama mereu prefera scaldatul si uita de albinute:D Eu sun fac faguri…deliciu raw!!!!
ApreciazăApreciază
Frumos! Bafta multa
ApreciazăApreciază
La noi in familie avem apicultori tot din dobrogea. Mierea cea mai buna si de calitate o consider mierea poliflora deoarece este facuta din mai multe flori si are o varietate mai mare de resurse naturale. Mierea daca nu cristalizeaza ( zahariseste cum zic unii ) nici dupa un an cum e cazul la cea de salcam o consider ca e miere falsa lungita cu zeama de zahar invertit sau fructoza. O poveste cu albine nu am dar ma pasioneaza albinele cred ca din familie se trage am fost intepat de albine si studiez o metoda de crestere albine gen / tip warre. Cine stie cunoaste termenul.
ApreciazăApreciază
Exact, contrar la ceea ce se crede, cristalizarea mierii e tocmai un indiciu a autenticitatii ei!
ApreciazăApreciază
Ma bucur sa aflu cum este facuta mierea Dobrogeana si cata grija se acorda albinelor! Din pacate nu am intamplari hazlii cu albine, cred ca e usor amuzant pentru ceilalti cum fug de fiecare data cand vad vreo albina prin preajma. Teama mi se trage din copilarie, cand am fost ciupita de un bondar. 🙂 Mult succes in continuare!
ApreciazăApreciază
Frumoasa poveste! Multa pasiune! Eu nu am intamplari cu albine, din fericire as spune eu. Insa citesc cu drag pataniile altora!
ApreciazăApreciază
De abia astept sa incerc mierea!
ApreciazăApreciază
Este extraordinar sa poti sa iti gasesti o ocupatie din care sa realizezi venituri si in acelasi timp sa fi si in natura. Peripetii exista tot timpul, dar nimic nu se intampla fara rost.
ApreciazăApreciază
Anul trecut am avut ocazia sa simt de aproape ce inseamna munca albinutelor. De atunci (si chiar inainte de asta), albinele nu imi ies din minte si din suflet si cochetez cu ideea de a le adopta si eu. http://cornelia-florea.blogspot.ro/2011/06/albine-si-salcami.html
ApreciazăApreciază
va felicit!
ApreciazăApreciază
Frumoasa poveste si plina de caldura.
Viata la oras nu prea mi-a oferit ocazia sa intalnesc albine, dar va pot spune ca zilele trecute am „invatat” cum se scot albinele salbatice din trunchiul copacului din padure si se domesticesc. Astfel am aflat ca afumand albinele ele nu mai inteapa pentru ca fug la miere sa-si faca provizii temandu-se de incendiu.
Si in acea poveste, apicultorul umbla foarte lejer printre albine si nu se temea deloc de intepatura lor. Probabil ca, daca iubesti cu adevarat, intapaturile „iubitelor” sunt usor de suportat 🙂
ApreciazăApreciază
Din fericire am avut sansa de a gusta mierea Dobrogeana, este delicioasa.Felicitari.Bafta in continuare!!!!!!!!!!!!
ApreciazăApreciază
Va multumim!
ApreciazăApreciază
Nu am intamplari cu albine.Apreciez pasiunea apicultorilor din toate zonele si calitatile terapeutice ale mierii si tuturor produselor stupului .
ApreciazăApreciază
Buna dimineata :). Foarte frumoasa povestioara dumneavoastra, se vede ca sunteti foarte pasionat :). Eu personal ador mierea, o folosesc in deserturi raw, in ceai sau goala pur si simplu. Povestioare hazlii nu am :).
Mult succes in continuare 🙂 !
Sonia
ApreciazăApreciază
Interesanta povestea de stupar! felicitari!
Poveste hazlie cu albine nu am, dar am 3 copii hazlii devoratori de limonade cu miere 😉
ApreciazăApreciază
Apreciez munca dvs pentru albinute.Din pacate nu am intamplari cu albine,dar tare as dori sa gust din delicioasa miere, pe care o produc aceste harnice „gospodine”!
ApreciazăApreciază
Foarte frumasa povestea.
Eu nu am o poveste cu albine ,doar cand eram mica mergeam la bunica la tara si vecinul avea stupi .Imi amintesc ca erau mereu albine in gradina printre copacei si fugeam de ele.
Imi place foarte mult mierea de albine.
ApreciazăApreciază
As povesti si eu cu drag dar nu-mi aduc aminte nicio intamplare hazlie 😦
ApreciazăApreciază
Jos palaria in fata d-voastra atat pentru faptul ca depuneti mult efort pentru a vinde o marfa de calitate si apoi pentru grija pe care o aveti fata de aceste minuni numite albinute. Nu poti sa te folosesti de cineva fara a avea multa grija si fara a oferi dragoste. Din nefericire sunt foarte putini ca d-voastra, dar daca va citesc poate isi schimba mentalitatea! Ca si poveste, am auzit-o de la un prieten (o vazuse la teleenciclopedia), nu stiu daca era vorba de albine sau viespii, dar mai multe albinute, cred, s-au ospatat la un picnic si au dat navala si peste niste bauturi alcoolice, cert este ca s-au ametit si de abia isi gaseau drumul catre stupi, dupa ce abia l-au gasit, trantorii nu le lasau sa intre, nu stiu ce s-a mai intamplat cu ele, dar tare m-am amuzat pe seama lor, dragutele!
Va doresc multa putere de munca in continuare si, bineinteles, in acelasi spirit!
ApreciazăApreciază
ALBINUTA, ALBINUTE VOI NE FACE.TI VIATA MAI DULCE… !!!? =))
ApreciazăApreciază
Frumoasa poveste! Sa va mearga din plin in continuare!
Intamplare hazlie cu albinele nu prea avem, doar ca la tara au fost intepati atat mamaie cat si unul din copii…oricum noi consumam miere poliflora in special pe toata perioada anului!
ApreciazăApreciază
Intamplare hazlie…hmmmm…pai din cauza ca mi-e foarte, foarte frica de intepatura lor (irationala frica, stiu dar capatata pe fondul unei experiente dureroase in copilarie cand am calcat pe o albina), am condus stresata si ca pe ghimpi un drum intreg de la Bucuresti la Sibiu intrucat in masina aterizase o albina, care in ciuda eforturilor mele de a o invita afara, deschizand geamul, stand in curent, si tot tacamul, prefera sa bazaie in habitaclu. In afara faptului ca mi-este frica de albine, mierea, laptisorul de matca, produsele derivate se gasesc zilnic in alimentatia mea
ApreciazăApreciază
Nu-mi amintesc sa fi avut un contact direct cu fascinantele albinute dar folosim mierea zilnic si nu ne lipseste niciodata din casa.
ApreciazăApreciază
Apreciem si folosim foarte mult produsele apicole in familie, nu doar diferite tipuri de miere (mie cea de rapita mi se pare deosebita), dar si polenul, pastura, propolisul si fagurii. In afara de intepaturile pe care inevitabil le capatam fiecare din cand in cand, imi amintesc ca prima poezie pe care am scris-o prin clasa a doua a fost despre o albina micuta. Felicitari pentru munca dumneavoastra
ApreciazăApreciază
Ma bucur nespus de mult sa vad asfel de oameni implicati in proiecte de sanatate mici dar bine intemeiate, depunand o dragoste si o pasiune desavarsita. FELICITARI!!!!!…
” Un Chinez venit in vizita sa vada desfasurarea unui apicol roman. Dupa 2 ore de vizita, acesta pune mana pe inima si din suflet sune: – „Sunt mandru de aceste minunate stupine”. Nedumerit Apicolul il intreaba: – Cum asa???…cu siguranta dumneavoastra nu stiti de cata dragoste pasiune si rabdare cu albinele este nevoie pentru un rezultat bun si multumitor. La care Chinezul raspunde: – Sunt mandru de
acesti stupi, caci pe ei scrie: „Made in China”. :))))
ApreciazăApreciază
Nu am intamplari cu albine.Apreciez pasiunea apicultorilor din toate zonele si calitatile terapeutice ale mierii si tuturor produselor stupului .Va doresc multa putere de munca in continuare si, bineinteles, in acelasi spirit!
ApreciazăApreciază
Mult succes in continuare. Intanmplari hazli cu albine am avut in copilarie cand tatal meu avea si el stupi si noi il ajutam. atunci am fost intepata de o albina in buza.
ApreciazăApreciază
Tatal meu in tinerete era un stupar autentic:se documenta, se intalnea cu alti stupari si se continua cu discutii interminabile despre albine.. Isi iubea mult albinele si avea mare grija de roiuri. Cand roiau albinele le urmaream cu tata sa vedem unde se asaza noul roi,era o placere deosebita chiar daca ne mai intepa cate o albina.Ma alinta tata si zicea ca muscatura de albine este un medicament bun si sufla usor peste muscatura si mie imi trecea.Imi mai amintesc de borcanele imense de pe rafturile din camara, folosea mama la orce mierea:prajitiri, ceaiuri, cafea.
Felicit pe acest stupar dobrogean care isi personifica albinele, tratandu-le ca atare.
prof. Rica Brad.
ApreciazăApreciază
Buna dimineata. Tatal meu are si el cativa stupi (4-7), iar acum cativa ani, a avut ideea de a pune la mine in gradina 4 stupi, caci in zona mea sunt salcami, tei si putin mai incolo o padure, unde albinele puteau cauta in voie polen. Gradina mea e in panta, nu mare, si ca sa nu fim in pericol, am plantat o perdea in fata stupilor, la o distanta potrivita, flori de gradina, care cresc la 70-80 cm. Albinele isi vedeau de treaba, nu ne-au intepat, stiind ca nu le facem rau. Jos, in curte la pompa de apa aveam un vas cu apa unde veneau multe albine. Si la florile din curte veneau albinutele, si era asa de frumos sa le vezi cu piciorusele pline cu polen…. Bazaiau fericite. Dupa o vreme le-a mutat in alta zone, langa o padurice , langa era si un lan de floarea soarelui. De atunci le simtim lipsa, mi-as lua si eu stupi, dar nu ii pot ingriji asa de bine…
Dar ne viziteaza albinute (poate mai are cineva stupi in zona) si datorita lor am niste flori minunate, caci ele au rol pozitiv in polenizarea lor. Ma bucur mult cand citesc povesti fumoase despre apicultori si albinele lor. Multa bafta in continuare!
ApreciazăApreciază
O intamplare cu viespi, nu cu albine.. Cand eram mica, undeva la tara, am gasit in podul casei un cuib de viespi (pe atunci nu stiam diferenta viespe-albina..).. Aveau un fel de fagure mic si le-am alungat pe toate .. ca sa le „fur” mierea… Bineinteles ca am fost dezamagita de asa-zisul fagure..
ApreciazăApreciază
miere egal sanatate. felicitari!!!
ApreciazăApreciază
Frumoasa povestea voastra! N-am nici o istorisire hazlie, dar tare as vrea sa incerc mierea voastra! Multa bafta in tot ceea faceti!
ApreciazăApreciază
De incorporat in textul principal (si de sters de la comentarii pt a nu se considera o sansa in plus la extragere):
Este vorba despre: http://mieredobrogeana.wordpress.com/ (dl Liviu Anastase)
ApreciazăApreciază
Frumoasa meserie si dulce dulce. Iubesc mierea si celelalte produse ale albinutelor, le plac si pe ele dar ma straduiesc sa stau la distanta, ca teama mea este simtita sigur de ele.
Spor in tot ce faceti!!
ApreciazăApreciază
Buna dimineata ! frumos articolul, mi-a adus aminte de pasiunea bunicului prietenei mele din copilarie, modul in care avea rabdare sa ne povesteasca cum traiesc albinele, cat de harnice, organizate si familiste sunt, cat ii place sa le ajute si sa le ingrijeasca, iar obiceiul familei lor era sa te intampine cu o farfurioara de miere sau dulceata de zmeura. Parea desprins din alta lume totul, asa cum si este indeletnicirea asta, veche, sofisticata in felul ei, formand caracterul omului, insanatosindu-l cu produsele stupului atunci cand era slabit, indulcind viata si ajutand categoric natura sa prospere. De respectat sigur le respectam, la fel ca si pe viespile din podul casei. Frica e un bun sfetnic cateodata, nu toti suntem daruiti cu calitati de om „de stup”. Numai bine tuturor !
ApreciazăApreciază
Mananc foarte multa miere pentru ca am renuntat la zahar. Mierea Naturala Dobrogeana ar fi binevenita.
Povestea mea amuzanta cu albinele a fost cand eram la bunica la tara si a intrat o albina in papucul meu din fata casei, iar cand am bagat piciorul in papuc si am calcat m-a intepat :(. Apoi, au urmat diverse tratamente ca sa nu se umfle si sa treaca mai repede.
Acum ca ma gandesc, nu a fost o intamplare asa amuzanta nici pentru mine nici pentru saraca albina.
ApreciazăApreciază
Imi place mierea si imi plac albinele, dar orice amintire legata de ele a fost hazlie pentru cei din jur, nu pentru mine. Eu eram mica si plangeam de la durerea provocata de intepatura lor. Saracele de ele, daca stiam ca mor dupa ce te inteapa, ma feream si mai bine de ele..:-)
ApreciazăApreciază
Eu am o relatie deosebita cu albinutele,profit de toate bunatatile pe care ele ni le ofera iar de anul acesta din primavara am inceput si un tratament cu venin de albine.
Saptamana de saptamana ,pe sezonul cald eu si iubitul meu mergem in vizita la albinute la un domn apicultor foarte cumsecade,la noi in Constanta.In plina vara datorita aromelor florale din atmosfera,veseli fiind si noi si ele,cu entuziasm ne-am apropiat,si paac ne-au intepat si pe mine si pe el,o terapie neprogramata,pentru ca ne-au ciupit de fata,si pot spune ca zile la rand am avut niste „fete” de ursuleti sa zicem, ca tot le place ursuletilor mierea! Eu le multumesc de fiecare data pentru ca imi salveaza viata!
ApreciazăApreciază
ce frumos sa ai atat grija de animalute si ele bineinteles terasplatesc cu ceva atat de dulce si bun 🙂
felicitari
ApreciazăApreciază
Am avut si noi stupi in copilarie.Tata ii ingrijea cu multa dragoste si cu multa daruire!Le iubea,pot spune,ca pentru el ,era cea mai frumoasa indeletnicire iar pentru noi copii ,,cea mai mare placere era sa scoatem mierea din faguri cu centrifuga!Ce copilarie frumoasa!Vremea a trecut dar gustul mierii si a fagurilor de miere mi-au ramas in inima din indepartata copilarie!
Povestea este minunata,multi se pot inspira din ea!Ii doresc succes in continuare !
Ideea povestilor este minunata,felicitari Lidia!
ApreciazăApreciază
Mierea, una din bucuriile vietii mele! O intamplare hazlie nu am, desi in zona bunicilor mei, la campie, am avut dese intalniri cu ele, nu-mi era frica de ele si incercam sa le ocrotesc. Intotdeauna m-au fascinat, si copil fiind, eram foarte curioasa sa le studiez, ma intriga ideea ca insectele acelea micute imi dadeau acea dulceata divina si vroiam sa le aflu taina. Traiesc cu speranta, ca in viitor, sa pot sa ajung sa detin si eu 1-2 stupi.
ApreciazăApreciază
La mine in casa nu lipseste mierea. Felicitari pentru ceea ce faceti! Succes!
ApreciazăApreciază
Se citeste pasiunea si dragostea pe care o aveti fata de albine. Si in familia noastra bunicul si tata se ocupa cu stuparitul. Eu si fratele meu in schimb nu ne apropiem de albine, nu stiu cine v-a duce traditia mai departe 🙂 O intamplare care mi s-a parut hazlie: cand au inceput sa roiasca albinele tata m-a pus sa fac galagie – am batut intr-o tabla de a sunat toata strada :-)) El mi-a explicat ca asa nu se mai aud intre ele. Nu stiu care e adevarul dar am reusit sa oprim albinutele. 🙂
Ligia, m-ai facut „dependenta” de povestile minunate pe care ni le descoperi!
ApreciazăApreciază
Intamplare hazlie cu albinele nu am, doar ca am crescut la tara si am fost de multe ori intepata de albine. Eu prefer mierea in locul zaharului in ceaiuri, prajituri raw si lomonade.
Va multumesc si va doresc mult succes in continuare!
ApreciazăApreciază
Mi se pare o poveste extraordinara! Felicitari!
ApreciazăApreciază
Sunt dependenta de miere de cativa ani buni si nu mi-as putea imagina diminetile fara ceai indulcit cu miere. Felicitari!
ApreciazăApreciază
Cand eram copil imi placea mierea zaharisita :).
Va multumesc si aperciez munca dumnevoastra.
ApreciazăApreciază
Albinele nu ma atrag,am avut experiente negative cu ele,dar mierea o ador si o folosesc zilnic.Socrul meu s-a ocupat cu stuparitul si imi povesteste cu multa pasiune despre albine. Mult succes !
ApreciazăApreciază
Foarte frumoasa povestea! Iubesc albinele si produsele rezultate in urma muncii lor minunate! Am o poveste cat de cat hazlie: am fost muscata de o albinuta de un deget de la picior, s-a umflat dar eu i-am multumit pentru veninul binefacator! A trecut si nu s-a intamplat nimic grav! Sper sa castig premiul , mananc miere in fiecare zi! Multumesc frumos! Sarbatori fericite!
ApreciazăApreciază
Hehe! Bravo , Ligia! Ce de lume s-a mai adunat de la prima poveste publicata in concurs! Uite inca un om frumos de care aflam de la tine. Jos palaria! Mierea este un aliment extrem de pretuit in familia noastra. Cumparam cate 10-12 kg odata, de la un batran pe care il cunoastem, pasionat si el, nu doar negustor. Insa e bine de stiut de despre alt iubitor de stupi, pe care il salutam cu respect, pe aceasta cale. Din miere imi prepar nenumarate feluri de siropuri naturale, prin macerare la rece: catina, muguri de jneapan, patlagina, urzici, coacaze, mure, muguri de brad… Mierea o folosesc si pt cremele naturale pe care mi le prepar singura, pentru sapunurile organice, pentru mastile de par… Pai as putea scrie despre rolul mierii in familia noastra o zi intreaga… Va dorim succes, sanatate si iubire!
ApreciazăApreciază
Mierea este delicioasa si ne place mult sa face turta dulce (ingredientul principal fiind mierea). Imi amintesc cand era copil, la bunici la tara, era un roi de albine intr.un copac. Mai multi copii s-au apucat sa arunce in roi cu bolovani si toate albinele au iesit asi au inceput sa ne alerge pe campie. Acum rad, insa atunci nu stiam cum sa ne salvam pielea 🙂
ApreciazăApreciază
eu sunt amuzanta pt. prieteni la cata miere consum, cand imi fac aprovizionarea cu cativa litri odata. practic nu e chiar hazliu ca ei prefera zaharul, dar i-am corupt sa il mai inlocuiasca cu substanta aurie 😉 .
Felicitari pt tenacitatea de a duce pasiunea pana la capat. Mi se pare lucru mare sa nu se faca compromisuri cand vine vorba de sanatatea albinelor, dar si mai mare ca va preocupa sa fie si binedispuse pe langa hrana sanatoasa pe care le-o dati.
ApreciazăApreciază
Felicitari domnului apicultor si success in continuare. Din pacate tot mai putini apicultori tin la calitatea mierii si nu la cantitate, si e tot mai greu sa gasesti miere din surse sigure. Ne bucura povestile Ligiei despre astfel de oameni. Mierea e indispensabila si in casa mea, de la indulcit ceaiul, sa gatitul raw, prfer sa folosecs mierea in favoarea siropului de artar sau agave care sunt importate. Astfel stimulez si micii producatori locali.
ApreciazăApreciază
Iubiesc mierea naturala ce-i produsa cu migala,
De albine iscusite si de domnul Liviu ingrijite.
Naturala miere din Dobrogea….ce delicioasa trebuie sa fie…mi-as dori sa o incerc.
ApreciazăApreciază
Frumoasa poveste, o afacere buna mai ales pentru sufletul apicultorului, cat despre multumire, nu trebuie sa astepti anul urmator pentru a o primi, ea exista inca de acum, faptul ca ele traisesc, se inmultesc, sunt voioase si iti umplu sufletul in fiecare zi cred ca e cea mai mare si sincera multumire restul e amagire:) Povesti placute cu albine nu prea am deoarece sunt alergic la intepatura de albina si viespe si am fost pe marginea prapastiei de 2 ori dar tot le iubesc si le savurez mierea cu placere. Felicitari! Putere pentru a continua ce ai inceput!
ApreciazăApreciază
Am inlocuit demult zaharul cu mierea si i-am convins si pe ai mei sa isi cumpere 3 stupi, insa pentru o familie mare cei 3 stupi nu acopera niciodata cererea de miere… 🙂 Mult succes Dlui Liviu in activitatea sa, avem mare nevoie de astfel de oameni!
ApreciazăApreciază
Felicitari! O sursa de miere adevarata este aur curat
ApreciazăApreciază
Aveam cam 13 ani si eram in vestita vacanta la bunici. Intr-o zi am gasit o albina nemiscata pe cimentul care inconjura florile din gradina. Crezand ca o pot ajuta, am pus pe palma cu dorinta de a o mangaia, asa cum faci cu orice animal care este ranit. Insa, albina desi era ranita, a simtit in mine un posibil inamic si nu s-a lasat ajutata, ba chiar mi-a infipt un ac in palma. De atunci am ramas cu morala urmatoare: albinele se lasa ingrijite doar de apicultorul care le cunoaste, fiind insecte ofensive la primul gest de atac. Dle. apicultor va felicit pentru dragostea cu care va dedicati albinelor si ca nu ramaneti alaturi de stup doar pentru emolumentul pecuniar.
ApreciazăApreciază
😉 da, exact, emolumentul pecuniar…
ApreciazăApreciază
Felicitari pentru munca si pasiunea pentru cresterea albinelor! Din pacate, o istorioara hazlie nu am dar ma bucur sa vad cate persoane iubesc aceste mici fapturi care ne dau cea mai valoroasa resursa a lor : mierea.
ApreciazăApreciază
Din pacate nu am nicio poveste hazlie cu albine dar pot spune cu mana pe inima ca ador mierea de orice fel si ca mi-ar placea sa fiu eu fericita castigatoare. Felicitari pentru tot ceea ce faceti!
ApreciazăApreciază
Minunata povestea! Felicitari pentru dragostea si dedicarea cu care va faceti meseria! Ma bucur pentru faptul ca putem comanda online mierea dvs.! Succes in continuare si sarbatori fericite!
ApreciazăApreciază
Cata pasiune si daruire!!! Felicitari! Meritati toata admiratia.
Nu-mi amintesc intamplari mai hazlii cu albinele, dar am foast intepata de cateva ori in copilarie 😛
De cand sunt mamica ma intereseaza foarte mult alimentatia iar pt mine si fetita zaharul alb e interzis iar mierea face parte din alimentatia noastra aproape zilnic.
ApreciazăApreciază
Minunata poveste si minunata viata! Felicitari! Intamplari hazlii cu albine nu am, dar am multa miere. Si vreau in continuare multa miere, nu imi pot imagina cum ar fi sa nu mai existe miere, este darul lui Dumnezeu pt noi toti. Asa ca ma bucur ca mai sunt oameni care stiu sa o pretuiasca. Felicitari inca o data!
ApreciazăApreciază
Istorii hazlii cu albinile nu cred ca exista 🙂 cel putin nu la mine, imi amintesc de bunicul meu care avea cateva stupuri in gradina ani de-a randul, iar eu iubeam sa ies in curte si gradina fara sa ma incalt, sa simt iarba proaspara plina de roua dimineata dar si calda pe timpul zilei, asa ca nu mai tin minte de cate ori, dar au fost multe cazuri cand fiind atenta dupa capsuni, zmeura sau flori calcam cate o albina, rezultatul era dureros si o bucata picior umflat la maxim, de fiecare data imi ziceam ca nu voi mai merge descult dar nu mi-a iesit:))
ApreciazăApreciază
Experiente cu albine sincer nu am avut ocazia sa le cunosc si in postura de a-si apara teritoriul, ci cunosc doar savoarea produsului lor finit, fara de care nu concep sa imi incep ziua. Datorita faptului ca sunt novice in domeniu, incerc sa descopar mierea adevarata,citind mereu parerile specialistilor in domeniu asa cum am procedat si astazi.Multumim!
ApreciazăApreciază
Cand ma gandesc la miere si albine imi vine in gand filmul cu albinele,ne-am uitat cu fetitele mele si comentariile lor au fost tare dragute.
Fetita mea cea mare este o devoratoare de miere, favorita ei este cu iaurt,dar o folosim si la mancarurile asiatice,prefer sa pun miere in loc de zahar, aroma este net superioara.
ApreciazăApreciază