Evenimente

12 Days Before Christmas: Povestea Miere Naturala Dobrogeana

Update: Castigatoarea unui borcan de 3 kg de miere poliflora oferit de Miere Naturala Dobrogeana este Ruxandra Buda. 

Screen Shot 2012-12-18 at 10.16.03 PM

Va prezint povestea Miere Naturala Dobrogeana.

Immagine 1396

A fost odata ca niciodata o stupina asezata intr-o padure din Muntii Dobrogei. Era stupina unui stupar batran. Am mers s-o vad. Era asezata in panta si albinele erau pe-afara in cautare de hrana. Erau multe si marunte. Tot acolo se afla si o cabana vopsita verde, parca facand parte din peisajul de primavara inverzit. Era invelita cu tabla stralucitoare, in care apicultorul putea ramane peste noapte si sa se adaposteasca de intemperii. Aceasta cabana urma sa imi fie tovaras de drum pe campiile si in padurile patriei cand mergeam in pastoral, in pribegie. Tot aici fixam centrifuga si scoteam miere, multa miere ca nu mai aveam unde s-o pun. Sau poate mi se parea mie ca e multa, din cauza ca nu prea aveam vase pentru depozitat mierea.

Dupa vreo 7 ani de albinarit am luat o pauza pentru plecarea in lume larga. Insa mai apoi mi-am dat seama ca am devenit albino-dependent, si am cumparat iar albine. Acum caut pe net cu pasiune diferite metode de crestere de albine, de matci, despre inmultire, intretinere etc. Am cumparat toate lazile noi, moderne, toate ramele noi din lemn de tei deschise, insarmate cu sarma de inox si lucrate ca mobila. Pentru iarna impachetez cu grija stupii, cu polistiren, ziare, paturele ca sa nu sufere de frig. Insa doar atat ar fi insuficient, daca nu le-as fi pregatit din timp cu atentie hrana pentru iernat.

In august si septembrie in fiecare zi am pus in hranitor miere (recoltata de peste an) ca sa le stimulez sa creasca numeric pentru a infrunta iarna mai bine si pentru a completa rezervele de iarna. Ma asigur intotdeauna ca nu le iau toata mierea si le las suficienta atat pentru ele si puietul lor cat si in special pentru iarna. Din contra, completez cu miere rezervele de iarna, atunci cand e cazul.

Nu le adaug zahar si nici o alta forma de indulcitor artificial pentru a le stimula in vreun fel cresterea productiei, fortandu-le sa produca o miere artificiala (falsificata), pentru ca le-ar uza si imbatrani inainte de vreme. Aceeasi lucrare am facut-o si primavara prin martie. Imediat ce am inceput hranirea le-am vazut mai vesele, mai vioaie. Si asta nu este o impresie, este stiut ca ele sunt foarte mult ajutate de aceasta interventie a apicultorului. In fiecare seara, cand venea ora de hranire (cam inaintea apusului de soare) le vedeam pe la hranitor dadeau tarcoale, stiau ca vin cu dulceata. Si chiar daca sunt doar niste insecte mici, ca si la alte animale, se formeaza reflexul conditionat. In cazul nostru, probabil cand auzeau capacul dat la o parte, la acea ora, parca se asteptau sa primeasca ceva bun.

Probabil stiti ca albinele cunosc stapanul si deci ii rezerva mai putine intepaturi cand umbla la stupi, decat unui strain. Este o mandrie cand te plimbi printre stupi si sti ca locuitoarele acestor casute de lemn te recunosc…

Si in sezonul rece sau cel premergator iernii, in fiecare zi le vizitez, sa vad ce mai fac, pe unde mai umbla si sa le salut. Cand vine zapada urdinisurile pot fi acoperite de zapada ca oricum ele respira prin zapada (sa nu fie inghetata, bineinteles). Eu insa nu am rabdare si, nu ma lasa inima sa le las asa. Cum da putina zapada imediat le curat si aiba destul aer. Si cum da o zi mai calduroasa, imediat fac un control rapid pe la unii stupi sau la toti daca tine destul timpul frumos. Umblu de fiecare data cu atentie sa nu strivesc nici macar o albina. Si in timpul verii, daca cumva vad o albina cazuta in adapatoare, o scot de urgenta.

Anul acesta le-am aparat de viespi, furnici, bondari, prigorii, soparle si cred ca datoria apicultorului este sa le pazeasca cu orice pret si sa le protejeze atat de daunatori cat si de de chimicale sau alte substante nocive. Am stat toata vara cu ele si am dormit acasa doar cateva nopti in toata vara. Dar asta e viata care mi-am ales-o, asa e stuparia.

immagine-766

In vara anului acesta, pe albine le-am plimbat excesiv: in vreo 12 locuri am fost cu ele in pastoral, din luna martie, cand noaptea ingheta apa la padure unde am fost cu ele la corn, pana toamna tarziu in balta la izma, cand au venit ploile. Si chiar daca anul acesta nu a fost o productie de miere grozava, sunt multumit, caci s-au simtit si ele bine si plimbate. Mai stii, poate ca imi vor multumi la anul pentru grija si pasiunea mea pentru ele! Oricum ar fi, un stupar care iubeste albinele, indiferent de productie, tot pasionat de ele va ramanea.

Pentru concurs, ne-am gandit sa va oferim un borcan de 3 kg de miere poliflora. Pentru a intra in concurs, lasati un comentariu cu o intamplare hazlie din viata voastra care a implicat albinele sau pur si simplu un comentariu. Nu vrem sa ne oprim aici si ne-am gandit ca pentru perioada sarbatorilor sa oferim o reducere de 10% la comenzi de la 6 kg in sus, care vor include si transportul gratuit. Oferta va dura de pe 18 decembrie si pana in 15 ianuarie si se va confirma telefonic.

Pentru mai multe detalii, ne puteti gasi aici sau sunati la Liviu Anastase, 0720.155.452 producator miere de albine 100% naturala, zona Dobrogea. Certificat de producator seria TLCP nr. 1463707.

Castigatorii vor fi desemnati prin tragere la sorti la sfarsitul acestei zile, prin Random.org si vor fi contactati ulterior prin email pentru detalii de livrare. Va multumim!


207 gânduri despre „12 Days Before Christmas: Povestea Miere Naturala Dobrogeana

  1. Albinele sunt vietati miraculoase. Se spune ca daca esti un om cu suflet bun si esti nevoit sa traversezi un loc impanzit de albine, in apropierea stupului, ele nu se ating de tine 🙂 In ceea ce priveste mierea… este alimentul meu de baza.

    Apreciază

  2. Este seară. Mă pregătesc de culcare, dar somnul nu îmi vine. Atunci iau o carte şi citesc despre viaţa albinelor . Parcă sunt înconjurată zumzetul albinelor si de parfumul îmbătător al florilor de primăvară. Miresmele închipuite si zumzetul albinelor mă fac încet, încet să adorm. Miresmele sunt graiul florilor. Ele călătoresc pe vânt, aleargă de ici-colo, se ridică peste zidurile grădinilor, te întâmpină cine ştie unde în pustiuri, te urmăresc şi merg cu tine, te lasă apoi la o răscruce şi dispar cum au venit, fără să ştii de ce. Suflete rătăcite colindă lumea ca nişte fantome colorate căutând poarta sufletelor noastre, se ascund sub adăpostul unei frunze, se strecoară pe fereşti şi pe uşi şi umblă pretutindeni fără să le putem vedea.
    În somn, păşesc în lumea minunată a albinelor si florilor. La poartă am fost întâmpinata de regina albina cu tot alaiul ei. Ca şi în războaiele geto-dace, albinele au rămas o armă indubitabilă! Regina mi-a povestit ceva amuzant , in afara ca ne ofera mierea delicioasa,ele ajuta la alungarea infractorilor care vor sa fure din gospodaria celui care are grija de ele .M-a amuzat ideea,in vis mi-am imaginat o astfel de scena. Se anunţa sfârşitul petrecerii. Suna din ce în ce mai tare. Ameţită, dar fericită am deschis ochii. Mi-am dat seama că sunetul venea de la ceasul deşteptător.Era Dimineaţă.:)
    Lumea de basm a florilor si albinelor, s-a împrăştiat ca orice vis frumos.

    Apreciază

  3. Felicitari pentru tot ce faceti, munca si pasiune, dragoste si daruire! Cand eram mica ai mei au avut si ei cativa stupi de albine, si tata mereu ne zicea sa nu suparam albinele ca ne inteapa si mor. Astfel atunci cand m-a intepat o albina pe o pleopa, si mi s-a umflat tare ochiul, am inceput a plange, dar nu plangeam de durere ci pentru ca va muri albina! Atunci ai mei au ras de mine, dar eu o luasem in serios, si chiar vroiam sa-i fac un mormant frumos albinei!:)

    Apreciază

  4. Nu pot sa nu scriu un comentariu, deoarece povestea de mai sus m-a facut sa imi amintesc cu placere de copilaria mea 🙂
    Bunicul meu a fost stupar, cand eram copil a avut chiar si 100 de stupi, un numar magic pt mine la aceea varsta!
    La varsta de 3 ani, vara, mama ma imbracase cu o frumoasa rochita galbena, asa de frumoasa ca era un fel de Floarea-Soarelui in miniatura. M-a dus in stupina sa ii arat bunicului rochita mea si bineinteles ca o albinutza m-a intzepat pe langa ochi. M-am umflat si ca sa vad ma strambam putin si deschideam gura: de atunci a ramas o vorba in familia noastra „eu vad pe gura!”

    Apreciază

  5. Povestea de astazi imi aminteste cu mult drag de copilaria mea. Bunicul meu a fost stupar si a avut chiar si 100 de stupi in stupina lui! Era un numar impresionant pentru mine la acea vreme.
    La varsta de 3 ani, imi amintesc ca mama ma imbracase cu o rochita galbena, asa de frumoasa de ziceai ca sunt Floarea Soarelui! Eram foarte mandra de rochita mea si asa fericita, am mers in stupina sa ii arat bunicului rochita. Bineinteles ca o albinuta m-a intepat … si pt ca a fost undeva langa ochi m-a umflat si aveam dificultati in a vedea cu acel ochi. Nu stiu cum, dar am descoperit ca daca deschid gura, reusesc sa vad. De atunci a ramas o vorba in familia noastra: „eu vad pe gura!”. Si tot de atunci nu m-am mai dus niciodata in stupina imbracata ca o floricica !

    Apreciază

  6. nu am nici o poveste hazlie in legatura cu mierea, dar pot sa spun sa sunt un fan al mierii de albine ,ador mierea si felicitari ptr tot ceea ce faceti

    Apreciază

  7. Folosesc mierea ca inlocuitor al zaharului de peste 2 ani de zile, pe langa faptul ca am scazut in kilograme, ma simt mult mai bine. 🙂

    Apreciază

  8. Tot respectul pentru un om care depune tot efortul si toata dragostea pentru a ne oferi un produs de inalta calitate.Eu ador mierea.Va multumesc ca existati.Sarbatori fericite si dulci!

    Apreciază

  9. Oh, ce poveste frumoasa. Cu siguranta albinele ii vor multumi llui Liviu pentru grija si dragostea lui fata de ele. Eu chiar cred ca ceea ce semeni aia vei culege, chiar daca nu imediat.
    intamplari hazli cu albinele n-am patit.

    Apreciază

  10. Articol interesant de folos celor care au sau doresc să înfiinţeze o ferma apicolă(sau măcar înfiinţarea câtorva stupi).Sfaturile din articol sunt doar pentru cei care folosesc metoda bio pentru că sunt foarte puţini acei apicultor care practica apicultura bio.Cine vrea să înveţe ,învaţă de la un astfel de articol , din altul sau din alte cărţi sau documentaţii de specialitate.Cine iubeşte albina aşa procedează cum a fost descris articolul de mai sus.De fapt aşa procedez şi eu .Unii vecini sau prieteni mă întreabă uneori că ce fel de apicultor sunt eu dacă eu nu am multa miere de vânzare faţă de alţi apicultori.Răspunsul este simplu respect albina , nu administrez siropuri etc.,în schimb ştiu că mierea produsă de mine este extraordinară. Felicitări pentru acest articol şi nu numai ! Sănătate cu ocazia Sărbătorilor ce bat la uşă !

    Apreciază

  11. Cumpar online miere naturala, nu stiam de site-ul dumneavoastra dar acum stiu. Multumim Ligia!

    Apreciază

  12. La o manastire din cele de pe Meteora am gasit spre vanzare miere de padure care era neagra !!! eu stiind ca mierea e doar galbena, in diverse nuante Am cumparat, din curiozitate dar si pentru ca era produsa de calugarii de acolo, si a fost foarte buna si parfumata, intr-un mod aparte..
    Am mai gasit miere de padure doar la un supermarket, dar era.. altfel la gust , cred ca era „ajustata” cu ceva.
    Orice culoare ar avea, tare buna e mierea !

    Apreciază

  13. Inafara de faptul ca datorita intepaturilor dragalaselor albine nu sufar de reumatism, alte lucruri nu mi s-au intamplat 🙂
    Am crescut la tara, am fost poznasa cand eram mica, ma intindeam mereu dupa fagi pentru a manca miere direct de la sursa 🙂
    Frumoasa povestioara ta

    Apreciază

  14. Eu cumpar mierea naturala din targ de la tarani, dar pentru asta trebuie sa merg acasa de fiecare data. Uneori e mai comod sa o faci online 🙂 multumim pentru minunatul articol

    Apreciază

  15. De intamplari hazlii cu albine nu am avut parte pana acum dar pot sa va spun ca mierea lor e delicioasa;) si ma bucur ca acum il si cunosc pe Liviu, cel de la care am luat miere de floarea-soarelui:)
    Cu drag,
    Corina

    Apreciază

  16. Am urmarit fiecare poveste postata pe blog pana acum. Aceasta a fost insa cea care m-a impresionat cel mai mult. Se simte dragostea si pasiunea!!! Felicitari

    Apreciază

  17. E o bucurie foare mare pt mine cand descopar oameni care iubesc munca pe care o fac. Doar asa se pot produce lucruri care aduc valoare. Va multumesc.

    Apreciază

  18. Mierea noastra cea de toate zilele,nici o zi sa nu treaca fara ea, e de neinlocuit in inlocuirea zaharului.Cat de mici sunt zburatoarele care o aduna si cat de mult bine fac prin ceea ce fac!

    Apreciază

  19. Nici eu nu am avut parte de intamplari haioase cu albine, insa ador mierea. Am devenit vegana acum 3 luni pentru ca nu vroiam sa mai particip la inrobirea si masacrul animalelor, si cam aveam reticente in a mai manca si miere tocmai pentru ca albinele sunt exploatate, furandu-li-se mierea si dandu-li-se apa cu zahar in schimb, insa dupa citirea acestei povesti, nu as avea reticente in a manca miere produsa de albinele Dlui Liviu Anastase

    Apreciază

    1. Chiar daca omul este cel mai de pret, orice vietate are valoare si trebuie respectata. Asa a lasa Dumnezeu de la inceput. Omul insa a luat-o „pe aratura” si in loc sa apere creatiunea, a subjugat-o.

      Apreciază

  20. In vara ma plimbam cu sotul meu pe motor, eu pasager, si cu inca un prieten. Circulam destul de tare cand, deodata, prietenul nostru a trecut ca o sageata pe langa noi facand tot felul de semne cu gatul.. am aflat imediat ca o albina i se furisase intre casca si guler si il intepase.. 🙂
    Povestea dvs e fantastica, felicitari !

    Apreciază

  21. He he, nu am avut nici o intamplare hazlie cu albinute. 🙂 Imi place mierea, inlocuiesc zaharul pe cat posibil cu miere, dar incerc sa nu pun miere in chestii fierbinti pentru ca am auzit ca se elibereaza ceva substanta toxica. E adevarat? 😀 Multumesc si mult spor la albinute!

    Apreciază

  22. Am incercat sa imi obisnuiesc copiii de mici sa manance miere in loc de alti indulcitori. Cred ca i-am ferit de o multime de boli, nu au avut probleme niciodata, iar raceala e oarecum o necunoscuta pentru noi datorita consumului regulat de miere naturala.

    Apreciază

  23. Cand eram mica, tata ne facea dimineata paine cu unt si miere. Si tin si acum minte combinatia de unt cu miere, cum se amestecau ele pe paine. Acum, aceasta gustare imi aduce aminte de copilarie.
    M-am invatat sa nu mai consum zahar pe cat posibil, si sa il inlocuiesc cu mierea. Este o adevarata sursa de energie si face bine intregului organism. Abia astept sa gust si mierea dumneavoastra!

    Apreciază

  24. Personal nu am avut nici o intamplare” hazlie” legata de albine !
    Tot ce pot spune despre albine este ca, de fiecare data cand zaresc cate un sufletel ratacind in agonie pe strazile pline de praf ale capitalei, il iau cu grija de pe jos si-l pun intr-o zona cu verdeata, macar sa nu-l calce trecatorii grabiti si absenti. Le iubesc, le pretuiesc pe fiecare in parte si le respect, intelegandu-le imensa importanta in viata planetei. Fara activitatea lor nici noi nu am exista!
    MULTUMESC tuturor apicultorilor pentru dragostea si munca lor cu albinele !
    Ei ne indulcesc viata in modul cel mai placut si sanatos !

    Apreciază

  25. Am si eu 2 stupi si asta toamna m-am dus sa le fac tratament…sant de fapt un mic incepator in acest domeniu ,iar cand am incercat sa dau capacul la o parte am constatat ca m-au muscat vreo 12 albine…nepotelul meu Tudor ma vazut si ma intrebat ce ma doare deoarece strigam cat ma tinea gura…cand durerea mai ma lasat si cand a inceput sa se umfle capul,Tudor tare contrariat,(are doar 3 ani ) mi-a spus senin ca ” albinutele” m-au muscat deoarece au simtit ca nu le iubesc destul…de atunci cand ma duc la stup fac o rugaciune de multumire pentru truda lor si va rog sa ma credeti ca nu mai ma musca niciuna.Tudor are dreptate: daca nu iubesti ce faci vei fi intepat de albine.
    Zamfiroiu Spiridon
    Curtea de Arges
    0724654379
    P.S. Tudor al meu este din Bucuresti

    Apreciază

  26. Superba aceasta poveste! Nu am nici o poveste hazlie legata de albine sau miere, dar iubim iubim mierea naturala si suntem dependenta de ea :).

    Apreciază

  27. Extraordinara povestea…mai rar intalnim persoane atat de dedicate si pasionate de ceea ce fac….intamplari hazlii legate de albine, nu am nici eu, dar, mierea o cumparam frecvent si o savuram cu mare placere, de la mic la mare! Felicitari pentru tot ceea ce faceti si sarbatori fericite alaturi de cei dragi! 🙂

    Apreciază

  28. Intr-o zi fetita mea observa o albina cazuta la pamant. Cum ei ii plac toate ganganiile s-a gandit sa-i faca mai-mai albinutei, care probabil nu mai putea zbura, de era la pamant. Si atunci albina s-a „aparat” intepandu-i degetelul. De atunci a hotarat ca albinutele nu trebuie sa fie mangaiate.
    Despre miere stie ca o primeste in dar de la albinute.

    Apreciază

  29. Am crescut la tara,bunicul meu fiind din savinesti adora stilul de viata sanatos si printre altele avea si multi stupi in curte pusi printre pomi,avand livada in curte.Eu eram mica cam 5 ani,si mereu ma jucam si alergam desculta pe langa gradina cu flori din fata casei unde avea un pom batrand (par) din care cadeau pere pe jos si se strangeau albine.Alergand eu asa mereu calcam pe cate o para si urlam ca am fost intepata de albine.Nu trecea saptamana ce eu mereu trebuia sa fiu umflata pe undeva,in talpa la ochi,la gat…Dar imi mai amintesc ca odata a plecat din stup roiul si bunicul meu alarmat s-a uitat dupa roi si la gasit in spatele curtii asezat ca o caciula pe o craca de nuc.A luat o scara si usurel a luat cu mana albinutele ,le-a pus incet in ceva si le-a mutat in alt stup.Asa este, albinele recunosc stapanul caci pe el nu il intepa .Ceea ce este regretabil este ca in scurt timp aceste vrednicutze vor fi pe cale de disparitie datorita poluarii, undelor electromagnetice,etc.

    Apreciază

  30. Intamplarea mea hazlie dar si extraordinara a fost atunci cand am plecat la munte impreuna cu mai multi prieteni, printre care si un bolnav de scleroza multipla.Prietenul suferind de scleroza era intr-un puseu al bolii nu foarte violent dar destul de simtitor la nivelul picioarelor.Am ajuns printr-o padure destul de deasa si cum sant neastamparat de fel,am vazut intr-un copac un mare roi de albine infasurat pe o craca groasa de copac. Am luat un bat si am inceput sa le starnesc uitand ca prietenul meu suferind de scleroza multipla nu poate sa alerge foarte bine. Bineinteles ca albinele s-au enervat si ne-au atacat, nu foarte multe, dar indeajuns incat sa ne speriem si sa fugim.Prietenul care sufera de scleroza multipla,fugind mai greu,a fost intepat de cateva albine, cam vreo 10 din ce am numarat noi pe pielea lui. Ne-am cam ingrijorat din cauza asta stiind ca el este bolnav de scleroza multipla si am plecat la cabana pentru a nu-i veni rau,nestiind pe vremea aia exact cam ce pericol ne poate pandi daca santem intepati de albine. Prietenul intepat de albine s-a simtit foarte putin rau si s-a culcat.Cand s-a trezit constatase ca se simte bine si ca puseul in care era din cauza bolii scleroza multipla,aproape ca nu se ma simte deloc.Si uite asa a descoperit ca intepaturile de albine sant foarte bunepentru scleroza multipla si s-a dus la un doctor pe nume Sermet,care se ocupa printre altele si cu albinele.Prietenul face deja tratament de 10 ani si se simte excelent.El zice ca s-a vindecat si ca nu mai simte de vreo 5-6 ani nici macar un simptom al bolii. Clar a fost ceva divin in toata treaba asta

    Apreciază

  31. personal nu am avut nici o intamplare hazlie legata de albine dar pot sa spun ca imi place foarte mult mierea.

    Apreciază

  32. Parintii mei au avut si inca mai au cativa stupi. Am crescut la tara si de fiecare data cand trebuia sa muncim (eu si mami) in gradina de legume fie o faceam de dimineata, pana pe la 7-8 sau seara dupa ce intrau albinele in stup, altfel albinele aveau grija sa ne arate ca le deranjem.
    Cu tati mergeam la stupi imbracata lejer, fara haine de protectie sau casca, imi amintesc ca folosea doar ceva cu care ma punea sa fac fum in apropiere de stup, spunea el ca fumul le ameteste. Foarte rar m-a intepat vreo albina.
    Vara trecuta, am fost la o stana unde erau si cativa stupi. Urcand spre stana, o albinuta s-a prins in parul meu (care nu era prins in coada) si nu mai vroia sa plece. Am inceput sa ma agit: sa dau din maini, am incercat sa o scot din par, dar ea bazia in continuare pe langa mine. Dupa vre-o 2 metri de in care m-am tot agitat albinuta a plecat singura (cred ca ma departasem suficient de stupi incat sa nu prezint pericol pentru ele). Ciobanii si sotul meu au ras cu pofta datorita felului in care m-am manifestat.

    Apreciază

  33. Sunt super incantata de episodul cu Donald duck si albinuta care munceste de zor si ratoiul incearca sa o incurce pentru ca as e el mai incapatinat!e exemplul concludent ca noi nu prea intelegem munca si efortul lor:)

    Apreciază

  34. Parintii mei au avut si inca mai au cativa stupi. Am crescut la tara si de fiecare data cand trebuia sa muncim (eu si mami) in gradina de legume fie o faceam de dimineata, pana pe la 7-8 sau seara dupa ce intrau albinele in stup, altfel albinele aveau grija sa ne arate ca le deranjem.
    Cu tati mergeam la stupi imbracata lejer, fara haine de protectie sau casca, imi amintesc ca folosea doar ceva cu care ma punea sa fac fum in apropiere de stup, spunea el ca fumul le ameteste. Foarte rar m-a intepat vreo albina.
    Vara trecuta, am fost la o stana unde erau si cativa stupi. Urcand spre stana, o albinuta s-a prins in parul meu (care nu era prins in coada) si nu mai vroia sa plece. Am inceput sa ma agit: sa dau din maini, am incercat sa o scot din par, dar ea bazia in continuare pe langa mine. Dupa vre-o 2 metri de in care m-am tot agitat albinuta a plecat singura (cred ca ma departasem suficient de stupi incat sa nu prezint pericol pentru ele). Ciobanii si sotul meu au ras cu pofta datorita felului in care m-am agitat.

    Apreciază

  35. Nu chiar hazlie, dar m-a intepat o albina in deget si mi s-a umflat toata palma, arata ca mana lui Shreck, mi-a trecut repede cu perfuzii. Si eram si in vacanta la mare…

    Apreciază

  36. Este tare greu sa gasesti miere „adevarata”. Chiar si de la magazinele cu produse ecologice am cumparat o miere cu gust si textura ciudata, care nu s-a zaharisit niciodata.

    Apreciază

    1. Acest ursulet oferit va contine miere poliflora partial zaharisita. La noi nici un adaos de nici un fel (natural sau artificial) pentru toata mierea in vanzare!

      Apreciază

  37. Am o amintire hazlie, am venit intr-o zi de la scoala si l-am gasit pe tata stand in pat cu fata umflata.Era mecanic de locomotiva si trebuia sa mearga in dupa-masa respectiva la serviciu.Era pasionat de albine si si-a luat un stup de albine dar nu cred ca stia cum sa se ocupe de ele.Oricum a mers sa se culce inainte sa plece si cand s-a trezit toata umflaturas-a tras in jurul ochilor si arata caMike Tyson dupa un meci.Si-a pus ochelari de soare si s-a dus la servici.Cred ca a fost singurul mecanic de locomotiva cu ochelari de soare pe timpul noptii…:-)) iubim albinele pt multe motive: ne dau un exemplu de viata: prin organizare,munca multa, dragoste si sacrificiu pt puietii lor dar ne ofereau si multe momente hazlii vazandu-l pe tata intrand in casa intepat….din nou.

    Apreciază

  38. povestea mea se poate numi „roiul evaporat”. eu am deocamdata am doar 2 stupi in zona Fieni,Dimbovita unde este zona industrializata,nu merg cu iei in pastoral dar sunt multumit de ei ca stupi stationari. Intro zi vad ca unul din stupi a „roit”,vazand roiul nu departe de cei 2 stupi intrun pom.repede iau o cutie mai veche 2 rame cu putina miere pe ele si dupa un chin de vreo 30 min reuses sa tai creanga copacului si sa scutur roiul in cutia veche peste rame.totul bun si frumos am pus cutia la locul ei astupata binenteles,dar gandul meu era ca acea cutie nu imi placea si trebuia sa o schimb.am schimbat cutia trecand ramele dintro cutie in alta.am zis ca totui minunat mai am un „pui”, cand colo peste vreo doua ore nu mai era nici o albina acolo,si iata cum mi sa „evaporat” roiul.aceastai povestea mea din care am invatat multe sa stiti.

    Apreciază

  39. Tin minte ca am fost intepata de albine de multe ori cand eram mica, iar dulcele meu preferat era fagurul de miere: ce ma bucuram cand ne aduceau vecinii. Ce as da timpul inapoi sa mai mananc niste faguri cu miere 🙂

    Apreciază

  40. Pana acum nu am cumparat online mierea, insa daca Ligia te recomanda, atunci produsele sunt de calitate si voi apela cu siguranta la voi.

    Apreciază

  41. frumoasa poveste, se vede ca sunteti un apicuktor in adevaratul sens al cuvantului.
    va place ceea ce faceti si albiele o simt.
    noi iubim mult mierea, incercams a evitam la maxim zaharul si sa flosim licoarea asta minunata culeasa de aceste mici printese aurii.
    intamplare haioasa cu albine cu am, stiu doar ca tatalui meu nu-i fac bine, adica cum il inteapa o albina cum se umfla tot, poate si pentru ca , nu consuma miere ca sa vada albinele ca este atras cumva de ele.

    Apreciază

  42. Buna, nu am nici o poveste cu albine cu toate ca si mie imi place foarte mult mierea. Felicitari! Mult succes inainte!

    Apreciază

  43. Eu nu am intamplari hazlii legate de albine si miere. Unchiul meu era apicultor, iar eu eram curioasa sa vad cum fabrica ele mierea in stup, asa ca de nenumarate ori am fost intepata de ele din cauza insistentei cu care imi varam degetelele in portita de intrare in stup.
    Dar suntem mari amatori de miere, deja am dat gata 4 borcane mari impreuna cu cei 2 copii ai mei si ar cam trebui sa refacem stocul.

    Apreciază

  44. Eu si familia mea, suntem fani miere, consumam destul de multa mai ales iarna cand ne indulcim ceaiurile. Intamplari hazlii nu am, dar as avea totusi o intrebare: este adevarat ca daca punem mierea in ceaiul fierbinte devine toxica? Mult succes in continuare.

    Apreciază

  45. Imi place foarte mult mierea, de cand am renuntat complet la zahar mierea este prietena mea cea mai buna!! 🙂

    Apreciază

  46. MIEREA ESTE FOARTE BUNA SI O RECOMAND TUTUROR, INTARESTE IMUNITATEA ORGANISMULUI SI E DELICIOASA IN PRAJITURI

    Apreciază

  47. Frumoasa poveste si felicitari pentru tot ceea ce faceti, mult succes pe mai departe. Imi place foarte mult mierea si o folosesc in loc de zahar.

    Apreciază

  48. Mierea de albine imi aminteste de bunicul, care tare mult isi mai iubea stupii si albinele. Sentimentul era reciproc, albinele fiind tare prietenoase cu el. Nu acelasi lucru pot spune despre relatia mea cu albinele, care s-a soldat cu vreo 2 ace in frunte. Nu le-am purtat pica, mai ales ca savurez cu mare placere ceaiul cu miere.

    Apreciază

  49. Avem un pavilion apicol gol iar anul trecut a venit un roi de albine si a ocupat un stup din pavilion eu si sotul meu nu ne pricepem la albine si am zis hai sa vedem dupa un timp cate albine sunt, cate rame au ocupat si cata miere au strans ne-am pus amandoi perdele in cap am intrat in interiorul pavilionului am afumat un pic si cand am ridicat din rame au inceput sa vina albinele spre noi am trantit ramele si am luat-o la fuga ne-a luat si din perdeaua de pe cap foc un pic, pe sotul meu l-au si intepat una sau doua albine nu mai stiu exact si de atunci am rugat un apicultor care a venit sa se uite la albine si ne-a spus si aratat ca la albine se umbla incet fara miiscari bruste si i-am dat lui roiul de albine dar le-a luat mierea si le-a dat zahar si au murit saracele.Imi place mierea si o folosesc la multe dar nu in lichide fierbinti si in diverse preparate facute la cuptor ca isi pierde din proprietati si e pacat.

    Apreciază

  50. In copilaria mea la bunici m-am „ciocnit” la propriu de o albina.Pe cat de absurda,intamplarea nu a parut prea hazoasa atunci, cand nasul mi s-a facut cat o patlagica.
    Felicitari pentru activitatea dumneavoastra.

    Apreciază

  51. Ce ocupatie frumoasa! Nu am nici o intamplare hazlie legata de albine, in schimb consum foarte multa miere, pentru ca este sanatoasa si plina de vitamine. Mult succes in activitate!

    Apreciază

  52. Sunt un mare fan al dulciurilor si multa vreme mierea mi-a fost singura alinare. Cand eram copil si mergeam la tara, la bunici (bunicu avea stupi), singurul dulce ce-l aveam la indemana era mierea, multa miere. Luam cu polonicul din butoi si senzatia aia „de falci inclestate” la prima lingura – e de neuitat. La fel de magic e sa vezi un stup roind. Sa vezi mii de albinute cum isi urmeaza noua si tanara regina in cautarea unui stup, sau faptul ca albinutele il „recunosteau” pe bunicu si-l lasau sa umble la stupi fara multe „atacuri”. Acum am renuntat la polonicul de miere – dar din cand in cand tot mai dau iama la borcanelul cu miere :).

    Apreciază

  53. In copilarie pe toti ne-a alergat cate o albina si cu siguranta cand ne vedeau adultii radeau de noi :)) Cat despre creaturile mari, negre si galagioase este si mai hazliu faptul ca nici macar nu stiam cum se numesc pana ce ne-a spus cineva: bondar 🙂
    De la a ma feri mereu de ele de teama intepaturile si de ceea ce se aude in folclor despre acestea, am ajuns de aproape un an sa le apreciez munca si daruirea cu care isi ingrijesc familia. Avem multe de invatat de la albine, pacat ca sunt putini cei care observa 🙂 Sunt prea preocupati sa fie egocentrici si sa creada ca pentru oameni fac miere albinele :)) Nu, dragilor, albinele au o ierarhie foarte bine pusa la punct si de aceea putem noi beneficia de pe urma lor. Chiar sunt niste regine si ar trebui tratate ca atare. Mi-as dori mult acest dar deoarece intr-o saptamana chiar trebuia sa mai cumpar si nu stiam de unde sa mai caut o sursa sigura. Iar aceasta est perfecta pentru ca e si de pe pamantul unde m-am nascut eu. Sa fie cu noroc. Pentru oricine 🙂
    Ma bucur ca v-am cunoscut, domnul Anastase.

    Apreciază

  54. Mierea la noi in casa se foloseste la orice, incepand de la prima ora a zilei, energizantul este miere cu lamaie, la cafea, smoothieuri, sosuri, carne( eu sunt vegetariana, insa sotului cand ii pregatesc, adaug miere carnii, mi se pare ca o „imblanzeste”, deserturile sunt innobilate cu miere sau daca nu, ea pur si simplu, in starea ei naturala, constituie un desert.

    Aici m-ati prins, sunt dependenta de miere, masti de fata ce au in compozitie miere, o iubesc, pur si simplu!

    ca intamplare hazlie, as putea reaminti o intamplare din copilarie, cand m-a piscat o albinuta si am dezvoltat o adevarata aversiune, nestiind de ce sunt in stare sa ne ofere!

    Multumesc pentru sansa oferita de a participa la minunatele concursuri!

    Apreciază

  55. eu personal nu mai am incredere in oricine pretinde ca este crescator de albine… . locuiesc la tara, sunt oameni care cresc albine, si ii aud cum le „ingrijesc”: multa mancare (zahar sau alte chestii ciudate din butoaie), tratamente, medicamente… . nu-mi venea sa cred. si cand ii intrebi daca mierea lor este curata, raspund indignati: „dar cum sa nu? bineinteles, nu am pus nimic in ea!”.
    asa ca dau bani grei pe borcane cu miere eco din magazine pt baietelul meu, ca sa fiu mai sigura de ceea ce cumpar… .
    mult succes cu mierea deci, dar sa fie ce spunem ca este.

    Apreciază

    1. Sigur ca e bine sa fim suspiciosi. Insa se pot face analize la miere. Aveti grija insa si cu mierea „bio” pt ca eu stiu de miere bio care nu respecta normele europene. Ce spun este ca pretul este de bio insa e la fel ca cealalata (aceleasi conditii de crestere, recoltare, tratament, foi ceara). In Romania cu un borcan (sau mai multe de miere) te rezolvi: se trece pe acte atlceva! Mai e pana se rezolva si cu coruptia…

      Apreciază

  56. Mierea o folosesc la orice preparat , la prajiturele, la indulcit ceaiul si cafelutza sotului.Eu cred ca este un ingredient natural si bun pentru organism, cu totate ca parerile sunt impartite.

    Apreciază

  57. O singura data in viata am fost intepata de o albina, aveam vreo 12 ani. Ma intepase pe brat, locul se umflase, iar mama mi-a dat niste patrunjel ca sa frec zona, am facut asa si mi-a trecut 🙂

    Apreciază

  58. De cand incerc sa raresc dulciurile din comert mierea este o prezenta foarte importanta in alimentatia mea. Totusi, nu este asa usor sa gasesti miere in care chiar sa ai incredere ca este naturala. Felicitari!

    Apreciază

  59. Nu am vreo intamplare hazlie despre albine si miere, insa imi amintesc ca in copilarie m-a trimis bunica sa cumpar miere de la un vecin. Nu mai mancasem de mult miere si imi era tare pofta, asa ca pe drumul de intoarcere m-am tot oprit sa mai iau cate o gurita de miere.

    Apreciază

  60. Va raspund in ce priveste toxicitatea mierii incalzite: nu e recomandat sa se puna miere in ceaiul foarte fierbinte. In caldut merge. Se formeaza o toxina, dar in cantitati mici… si nu este letala. Un nutritionist sau un medic ar fi mai avizat sa raspunda. Dupa cum stiti, nici topirea mierii nu e recomandata la temperaturi mai mari decat 40 grade. Se pierde din calitatea mierii (in principal distrugerea enzimelor). Topirea se face bine langa sau pe o sursa de caldura, in mod treptat (soba, calorifer). Daca vrem repejor, mierea nu se pune direct pe foc (Ia foc f. mic), ci intru-un vas cu apa. Daca vasul in care este mierea este de sticla, fundul oalei ce contine apa sa fie cat mai gros, sau sa se dubleze (pe dinauntru) fundul oalei cu capace, linguri, sau alte ustensile din bucatarie, ca borcanul sa nu stea in contact cu caldura flacarii (poate crapa).

    Apreciază

  61. Vecinii mei ( doi batranei draguti ) sunt apicultori si incepand de primavara pana toamna in gradina noastra misuna albinele. Ne-am obisnuit cu ele si ele cu noi.
    Intr-o dupa-masa calda de vara, stand la plaja pe terasa dinspre gradina, cu familia mea, s-a auzit un zgomot destul de mare, iar cand ne-am ridicat capetele am vazut negru deasupra noastra. Am fugit repede in casa speriati si din spatele geamului am urmarit sa vedem ce se intampla. Ne-am dat seama ca era un roi de albine care roiau in jurul gradinii noastre. La un moment dat s-au asezat pe craca unui mar tanar de 2 ani. Bineinteles craca s-a aplecat foarte tare, dar nu s-a rupt asa cum ne asteptam, de atata greutate. Am alertat vecinii apicultori , au sosit inarmati cu fumigene si saci sa culeaga albinele de pe craca. Nu au reusit sa le adune pe toate, deoarece pana au sosit se facuse destul de tarziu si albinele erau cam agitate, asa ca au lasat cateva sute pentru a le lua a doua zi. Dimineata urmatoare cand am iesit pe terasa, vecinii erau in nucul din fundul gradinii, la o inaltime destul de mare, culegand restul albinelor.
    I-am admirat pentru curajul lor si pentru dragostea fata de aceste vietati fara de care viata pe pamant nu ar fi existat.
    Va doresc sa va bucurati de albinele Dvs. si la mai multa miere!!!!!!

    Apreciază

    1. Ati fost martorii „roitului”. O noua regina a luat o parte din lucratoare si a plecat sa isi faca o familie noua. Pot fi cateva mii de albine intr-un „roi”. Si e o arta sa le atragi in alt stup sau sa le „plantezi” acolo.

      Apreciază

Comentariile sunt închise