Este incredibil cat de multe roade pot fi gasite toamna aceasta peste tot. Batranii spun ca atunci cand sunt atat de multe roade in copaci si paduri, vin anii grei. Uitandu-ne in jurul nostru si la ce se intampla, cu siguranta preturile vor creste, cureaua se va strange si tot mai multi oameni nu se stie daca in urmatorii ani vor avea ce pune pe masa.
Stirile acestea nu sunt o noutate de ceva timp si cred ca este momentul potrivit sa conservam cum putem fiecare strop de mancare si mai ales mancarea gratis pe care o putem culege din natura in abundenta, in special din zone mai putin poluate.
De curand am descoperit un copac extraordinar, un par care pare paduret insa care cred ca este un soi vechi romanesc. Perele sunt mici, foarte aromate si zemoase, cu un miros puternic de vanilie. Fiindca nu sunt tratate, se strica foarte repede imediat dupa ce au cazut din copac, asa ca a trebuit sa ma misc repede.
Am reusit sa usuc cateva, sa fac cateva compoturi si sa incerc un fel de sos de pere, precum cel de mere, insa nu mi-a placut rezultatul. Le prefer compot, fara zahar sau uscate, insa se innegresc foarte rapid, chiar daca se adauga lamaie. Nu ne deranjeaza culoarea, insa vom vedea daca rezista. De obicei fructele dulci absorb umiditatea rapid, asta daca nu sunt depozitate corect, adica in doze de unica folosinta, in borcane mici care nu trebuie deschise decat inainte de consum si atat. Voi ce preparati cu perele padurete?
Ligia Pop 
Pere padurete nu avem…inca. Avem un pom dar are abia 2.5 m. Poate peste vreo 2 ani sa ne ofere fructe si probabil ca vom face gem. Avem insa nuci si suntem recunoscatori pentru ele. Chiar astazi mi-au adus baietii doua galeti pline din paduricea de langa noi…gratis bineinteles 🙂 Suntem recunoscatori si pentru ploile care ne-au ajutat gradina sa isi revina. Nu am avut toata vara rosii si ardei cum avem acum. Si de vara asta experimentam si cu antenele de electrocultura. Tot ce e in preajma lor arata minunat. Coincidenta sau nu, la 2 saptamani dupa ce le-am montat a inceput sa ploua. Iar cartofii care erau 80% uscati si pe care cu greu i-am tinut in viata toata vara cu putina apa pe care am avut-o, acum sunt o frumusete. Inca nu ii scoatem din pamant pentru ca sunt verzi si frumosi. Multumim pentru toate si cu incredere vom trece cu bine peste ce urmeaza…cu incredere, dar si cu munca pentru ca beciul nu se umple singur 🙂 Va pupam si numai bine, pace, sanatate si bucurie!
ApreciazăApreciază
Multumesc mult pentru acest mesaj frumos! Ma bucur mult sa aud ca aveti roade bogate si ca va merge bine.
Sa-mi spui si mie de antenele de electrocultura. Le-ati procurat de undeva sau le-ati facut voi? Am incercat si noi ceva asemanator, insa trebuie sa ne mai instruim in acest sens.
Multumesc si va imbratisam!
ApreciazăApreciază
Mama mea, din pere padurete face cel mai bun otet de mere!
ApreciazăApreciază
Ce padure fermecata aveti langa casuta d-voastra. De mult nu am vazut pere padurete. Era farmecul copilariei dealurile toamnei, frumos colorate, ingrijite si asteptand sa fie adunate roadele. Nu uit covorul de mere padurete care umpleau repede sacul. Poamele facute de bunica, ne asteptau iarna cu parfumul minunat si dulceata de neuitat. Cred ca adaosul de pere poate imbunatatii o peltea de mere obisnuite.
Cu drag!
ApreciazăApreciază
Ce poetic mesaj, mi-a inveselit ziua! Va multumesc!
ApreciazăApreciază