Gradina bio · Ingrijirea sanatatii

Iarba de grau – diverse faze de crestere

Am incercat de curand un noi soi de grau romanesc, pentru a vedea daca germineaza si m-am gandit sa fac si un video in acest sens. In trecut am incercat multe soiuri de grau, si chiar si cele bio nu germinau mai deloc sau foarte putin, ori mucegaiau in mare parte. De curand am cumparat grau de la BiofarmLand, care practica agricultura biologica in Romania de mai bine de 19 ani si acest soi germineaza foarte frumos. Puteti incerca orice fel de grau, nu trebuie neaparat sa fie bio, insa pentru mine acestuia i-a mers cel mai bine, cu procent cat mai mic de mucegai.

Urmeaza si un video in care va arat si mixul de germeni pus la germinat intr-o sita, asta fiindca multi m-ati rugat sa arat si o varianta simpla de germinare, accesibila pentru toata lumea.

Pentru cei care auziti pentru prima data de iarba de grau, va invit sa cititi si postarile de mai jos care o sa va ajute.

Mai jos puteti vedea coperta cartii mele Retete cu germeni si vlastari, care poate fi gasita online sau la librarii. Aceasta reprezinta un ghid de germinare a peste 15 seminte, dar care cuprinde si peste 50 de retete delicioase si simple cu germeni si vlastari.

Viata sustenabila

Update la „pastrarea merelor peste iarna in ferigi”

Dupa ce am facut video-ul despre metoda veche de a pastra merele pe pat de ferigi despre care puteti citi AICI, au fost multe „guri” care mi-au spus ca asa ceva nu se poate si ca se vor strica mai toate sau le vor manca rozatoarele. Ei bine, suntem in februarie si am asteptat dorind sa urmaresc cat vor rezista si in ce stadiu vor fi dupa geruri indelungate.

Tot ce pot sa spun este ca nu este metoda mea preferata. Unele soiuri de mere cum ar fi „bot de iepure” au avut gust mai bun dupa mai multe geruri, altele si-au schimbat textura, in special merele golden. Merele culese cu mana s-au pastrat cel mai bine, asa cu mi s-a spus, insa fiindca am pus si mere care cazusera de la sine, acestea nu au rezistat mai deloc. O mica parte au fost mancate de rozatoare mici, insa din tot patul am gasit doar in jur de 2% mancate sau stricate (din cele culese de mana). Intr-un final am selectat tot ce era de mancat si pentru conservare (am facut otet si am sterilizat restul merelor razuite) si am desfintat patul. Era oricum stratul de zapada de peste 40 cm si nu-mi mai venea sa tot scormonesc prin zapada dupa ele. Am inregistrat video-ul de mai jos in care discut mai multe despre acest subiect.

Gradina bio · Plante comestibile

Ce putem face cu fructele de corn?

Padurea ne hraneste cu cele mai pretioase fructe care echilibreaza si scad zaharul din sange, bogate in minerale cum ar fi magneziu, fier, potasiu si calciu, cat si vitamine precum C, A, B1, B2, avand si proprietati antiinflamatoare, antibacteriene, dezinfectante, tonice si cicatrizante.

Avem bucuria sa avem mai multi copaci in curtea noastra si multi puieti pe langa. N-am vazut in viata mea asa coarne mari si copaci plini de rod care atarna cu cregile la pamant. Va dati seama ca am cules si inca culegem cat putem, fiindca nu stiu cum se face, ca strabunii locului acesta au plantat cu intelepciune copaci care fac rod in lant. Aici ma refer atat la copaci obisnuiti cum ar fi ciresi de mai, iunie, peri de vara si toamna, pruni de vara si toamna, mere de vara si toamna, cat si copacii de corn care incep prin august si altii se coc pe rand, in septembrie si ultimii in octombrie.

Intelepciunea aceasta straveche ma uimeste in multe aspecte cand vine vorba de casuta noastra de la tara, fiindca pe langa partea cu batranii copaci fructiferi care rodesc pe rand, avem tot felul de șure solide si atat de frumos imbinate cat si multe alte spatii utile pe care ei le-au folosit pentru ateliere, fan si animale, insa noi le folosim pentru storaj sau pe post de camari. Avem chiar un fost cotet de porci, pe care l-am curatat, am schimbat cateva tigle cazute si l-am dedicat doar pentru lazi etajate cu borcane si tot ce tine de partea de conserve.

Revenind la ce putem face cu coarnele, va pot oferi cateva idei:

  • Pasta de coarne, insa nu vom face, fiindca procesul este prea intens si nici nu ne place asa mult.
  • Compot simplu sau combinat cu alte fructe – ideal pentru astfel de fructe cu samburi mari. Se face ca orice compot, cu zahar de cocos/brut sau fara zahar si se sterlizeaza.
  • Uscarea – aproape imposibila din cauza samburilor mari.
  • Cornata, avand la baza reteta simpla de visinata.
  • Bautura fermentata de coarne sau vin din coarne. Am baut in trecut si avea gust mai mult de must putin fermentat cu un gust extraordinar.
Gradina bio · Viata sustenabila

Ce am putea face cu perele padurete?

Este incredibil cat de multe roade pot fi gasite toamna aceasta peste tot. Batranii spun ca atunci cand sunt atat de multe roade in copaci si paduri, vin anii grei. Uitandu-ne in jurul nostru si la ce se intampla, cu siguranta preturile vor creste, cureaua se va strange si tot mai multi oameni nu se stie daca in urmatorii ani vor avea ce pune pe masa.

Stirile acestea nu sunt o noutate de ceva timp si cred ca este momentul potrivit sa conservam cum putem fiecare strop de mancare si mai ales mancarea gratis pe care o putem culege din natura in abundenta, in special din zone mai putin poluate.

De curand am descoperit un copac extraordinar, un par care pare paduret insa care cred ca este un soi vechi romanesc. Perele sunt mici, foarte aromate si zemoase, cu un miros puternic de vanilie. Fiindca nu sunt tratate, se strica foarte repede imediat dupa ce au cazut din copac, asa ca a trebuit sa ma misc repede.

Am reusit sa usuc cateva, sa fac cateva compoturi si sa incerc un fel de sos de pere, precum cel de mere, insa nu mi-a placut rezultatul. Le prefer compot, fara zahar sau uscate, insa se innegresc foarte rapid, chiar daca se adauga lamaie. Nu ne deranjeaza culoarea, insa vom vedea daca rezista. De obicei fructele dulci absorb umiditatea rapid, asta daca nu sunt depozitate corect, adica in doze de unica folosinta, in borcane mici care nu trebuie deschise decat inainte de consum si atat. Voi ce preparati cu perele padurete?

Gradina bio

Inmultirea busuiocului

Busuiocul este o planta indragita in familia noastra si fiindca parca in niciun an nu am mancat suficient, am hotarat sa gasim o modalitate sa avem continuu o planta verde. Ne place si uscat, insa frunzele verzi mancate in stare cruda sunt preferatele noastre.

Cu plantele de busuioc am experimentat de peste 10 ani, insa imediat cum le plantam in gradina, intr-o noapte erau mancate de limacsi. Deja obosisem sa ocrotesc aceste plante cu tot felul de praguri pentru limacsi din nisip, bucati de coji de oua, cafea, borax, banda de cupru si altele, dar nicio varianta nu mergea. Busuiocul meu rezista sau se dezvolta bine doar in ghiveci de lut. Stiu ca sunt diverse soiuri si cel romanesc este mai rezistent, le-am incercat pe toate, dar nimic. Cred ca si pH-ul pamantului nu ma ajuta, fiindca niciodata in gradina noastra nu am vazut o planta de busuioc asa mare precum cea din video. Cum am spus, doar in ghivece rezista, la fel ca si anul acesta, cand am schimbat gradina si tot asa succes limitat am avut.

Ca sa il inmultesc, am taiat ramurele si le-am tinut 2 saptamani in apa. Plantele au facut radacini maricele, rezistand cu bine dupa plantare, chiar si la vreme foarte calda. Pentru urmatoarele plante am pregatit ghivece din lut ars, fiindca mi se par cele mai naturale. Ne bucuram ca putem sa avem in sfarsit o „plantatie” de busuioc 🙂 din care sa mancam in voie.