Scrisoarea unei cititoare

 

„Eu sunt vegetariana de peste 20 de ani si am mai avut cateva tentative de a manca „raw vegan”. Am esuat pe termen lung, datorita faptului ca nu am stiut cum sa imi gatesc, adica am facut, ceea ce multa lume face cand ii apuca acest elan, salate de legume si fructe, repetate cu mici variatiuni la nesfarsit. Dupa o vreme nu mai vrei sa auzi cuvantul „Salata”. Inca mai fac alergie la mirosul de coriandru, unul din ingredientele cu care cautam sa dau „savoare” pranzurilor mele.

Cam de o luna incoace, am aflat ca prepararea alimentelor in stil raw vegan, presupune arta si cunoastere, iar stapanirea acestei „arte” te conduce intr-o adevarata „gradina a deliciilor”. Iesirea din zona de confort si straduinta de a invata lucruri noi, te rasplateste, in acest caz, cu prisosinta.

In aproximativ doua luni am schimbat fundamental modul nostru de a ne hranii. Desi eram vegetarieni si mancam mancare sanatoasa, respectand compatibilitatile alimentare, (in treacat fie spus am studiat mult despre nutritie, iar Gillian McKeith, Terapia Gerson, Studiul China, Regimul Oshawa, Sistemul Ayurvedic indian si multe altele imi erau pe deplin cunoscute, iar pe baza tuturor cunostintelor acumulate imi creasem un sistem propriu, foarte sanatos, de a ma alimenta), pot sa spun ca abia acum, dupa ce am inteles ce este raw vegan si ce vrea el, mananc 100% sanatos. Una dintre exclamatiile pline de mirare si des folosite, un fel de lait motiv al acestei perioade, a fost: „cum de nu am facut asta pana acum?!”

Pozele reprezinta pasii pe care i-am facut in aceasta perioada. Am inceput cu invatarea germinarii semintelor, prepararea sucului din iarba de grau, deshidratarea alimentelor si in final invatarea prepararii mancarii in stil Raw Vegan.

La acest punct serialul tau, Ligia’s Kitchen, a fost o sursa de inspiratie si un bun punct de pornire. Iti multumesc pentru asta!

In acest moment am o lista de prieteni carora le trimit retetele, insotite de poze, a tuturor experimentelor mele culinare si vad cum pe zi ce trece se produc schimbari, la unii mici la altii mai mari, in stilul lor de a se hranii.

Sunt de parere ca exista foarta multa ignoranta in acest domeniu si ca lumea, de fapt, este foarte receptiva la acest stil de viata sanatos, doar ca pana acum au lipsit exemplele. Este admirabil ca exista oameni ca si tine care impartasesc cu ceilalti ceea ce ei au avut sansa sa invete deja.

Iti doresc sa ramai aceiasi „delicioasa” muza inspiratoare,
Doina Oprea, Cluj”

9 gânduri despre „Scrisoarea unei cititoare

  1. Extraodinar arata totul! La poza cu sectiunea aceea de sarmala efectiv am ramas cu gura cascata si m-am holbat la ea 30 de secunde! Am mers urgent pe blogul Doinei Oprea si l-am trecut, alaturi de blogul Ligiei, in bookmarks. Sunteti grozave ca surse de inspiratie vegana si va multumesc mult! Eu sunt la inceput de drum, am multe de invatat, tocmai pentru a depasi etapa „salata si variantiuni pe aceeasi tema”. Spor la lucru in continuare si va urmaresc cu maxima atentie!

    Apreciază

  2. Multumesc, Cristina. Si eu am avut aceiasi reactie cand am descoperit preparatele raw vegan. Succes! acum la inceput de drum si te asigur ca nu este asa de greu pe cat pare la prima vedere. O sa te tot minunezi cum de nu ai facut asta pana acum. Este atat de simplu si natural.

    Apreciază

  3. Multumesc mult, Ligia! Deja am subscris la serialul tau!
    Multumesc mult, Doina! Azi am facut inghetata de banane dupa reteta ta, a iesit minunata!

    Deja sunt niste diferente extraordinare in cum ma simt, insa ma confrunt si eu, asemenea multor altora, cu mirarea si opozitia familiei si nu numai. Unii mi-au spus chiar ca se simt jigniti cand ei mananca friptura si eu mananc doar o salata sau fructe, percep asta ca pe o sfidare: „Adica ce, pana acum ai mancat normal, ca noi toti si n-ai murit si acum te-a lovit veganismul?!” 🙂

    Insa ma straduiesc sa nu cedez, mai ales ca de Sarbatori am fost nevoita sa gust si mancaruri din carne, tot pentru pacea si linistea familiei, precum si pentru a evita reactiile de stupoare din partea invitatilor la masa/ a gazdelor unde am fost eu insami musafir.

    Incet-incet, sunt sigura ca se vor obisnui cu noua mea mancare, mai ales ca nu incerc sa-i conving pe nici unul sa treaca la veganism. E pur si simplu alegerea mea. Una dintre cele mai bune de cand ma stiu (la patru ani am refuzat efectiv sa mai pun in gura lactate, deci am „antecedente”). 😉

    Spor in toate cele bune!

    Apreciază

Comentariile sunt închise.